Se afișează postările cu eticheta roşu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta roşu. Afișați toate postările
motiv
după uşă, la cuier, e un gândac. Parcat cu roţile în sus. Eu l-am văzut de-abia ieri, da' pun pariu că e acolo de mai mult timp.
Eu l-am văzut ieri pentru că eram supărat.
Supărat că pentru a doua oară femeia de serviciu mi-a aruncat hârtiile cu notiţe de pe birou.
Hârtiile mele, scrise cu pixul roşu, de mână, mâna mea, de pe birou, lângă obiectul muncii, aruncate.
Gândacul, nu.
Oare ea ştie că asta înseamnă:
Eu l-am văzut ieri pentru că eram supărat.
Supărat că pentru a doua oară femeia de serviciu mi-a aruncat hârtiile cu notiţe de pe birou.
Hârtiile mele, scrise cu pixul roşu, de mână, mâna mea, de pe birou, lângă obiectul muncii, aruncate.
Gândacul, nu.
Oare ea ştie că asta înseamnă:
război!?!
O nouă zi, un nou ...
Vă anunţ cu tristeţe în suflet că buretele roşu a fost ucis.
A trăit..hmm...1 zi şi jumătate! Cred că este un record nou!
L-am găsit acum câteva minute, fără suflare, în chiuvetă, îmbibat cu o substanţă maro (cafea măi, nu vă gândiţi la prostii!) şi granule gălbui de ...ceva.
A fost un burete bun.
A trăit..hmm...1 zi şi jumătate! Cred că este un record nou!
L-am găsit acum câteva minute, fără suflare, în chiuvetă, îmbibat cu o substanţă maro (cafea măi, nu vă gândiţi la prostii!) şi granule gălbui de ...ceva.
A fost un burete bun.
un mic secret
Daaa...deci vreau să vă anunţ că am cană curată! Din care sorb chiar acum nişte ceai verde. Acest lucru a fost posibil datorită minunăţiei cu numele de ...Je! Da, da citiţi bine ...Eu, I, Ich, Je!
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
am nişte colegi foarte nesimţiţi!!!
...adică nu simt.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Eiríkr inn Rauda
În spatele acestor cuvinte întortocheate şi aspre se află două calităţi care vă vor face să vă topiţi: roşu & puf!
Dadadaaa! Nătăfleţul are veşti minunate pentru voi!
Vedeţi voi dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, motani şi purcei: în această foarte zi de Caturday care tocmai a trecut (!
) Nătăfleţul a fost la Casa de Pisici.
Pentru cei care nu ştiu Casa de Pisici este o Casă care dintr-un motiv sau altul - cel mai probabil şi cel mai evident, o femelă pisică rezidentă a fătat - este locuită de Pisici.
Mici.
Care vor să crească şi să aibă o Casă numai a lor şi un Om numai şi numai al lor.
Şi cum Nătăfleţul nu este unul care să se dea în lături de la îndatoririle faţă de societatea pisicească şi-a deschis palmele şi şi-a asumat responsabilitatea unui Stăpân.
Deocamdată viitorul Stăpân este cam cât o palmă, bea numai lapte de la mama lui şi doarme mai toată ziua ca să capete putere.
Dar peste o lună va fi crescut cât alţii în trei şi va fi gata să pună stăpânire pe Casa şi pe Omul lui. (Şi atunci să vedeţi cum plouă cu poveşti şi fotografii cu mâţe!)
Să ne întoarcem la problema principală ...cum să îi spună oamenii de rând Stăpânului?
Nătăfleţul şi Poznaşul au stat şi au chibzuit, au întors Intrawebul pe dos, şi la final au ajuns la vreo trei opţiuni pe care vi le prezintă în ordinea preferinţei:
Poftim! Am împărţit şi asta cu voi. Aveţi vreo ceva de comentat?
Dadadaaa! Nătăfleţul are veşti minunate pentru voi!
Vedeţi voi dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, motani şi purcei: în această foarte zi de Caturday care tocmai a trecut (!
) Nătăfleţul a fost la Casa de Pisici.Pentru cei care nu ştiu Casa de Pisici este o Casă care dintr-un motiv sau altul - cel mai probabil şi cel mai evident, o femelă pisică rezidentă a fătat - este locuită de Pisici.
Mici.
Care vor să crească şi să aibă o Casă numai a lor şi un Om numai şi numai al lor.
Şi cum Nătăfleţul nu este unul care să se dea în lături de la îndatoririle faţă de societatea pisicească şi-a deschis palmele şi şi-a asumat responsabilitatea unui Stăpân.
Deocamdată viitorul Stăpân este cam cât o palmă, bea numai lapte de la mama lui şi doarme mai toată ziua ca să capete putere.
Dar peste o lună va fi crescut cât alţii în trei şi va fi gata să pună stăpânire pe Casa şi pe Omul lui. (Şi atunci să vedeţi cum plouă cu poveşti şi fotografii cu mâţe!)
Să ne întoarcem la problema principală ...cum să îi spună oamenii de rând Stăpânului?
Nătăfleţul şi Poznaşul au stat şi au chibzuit, au întors Intrawebul pe dos, şi la final au ajuns la vreo trei opţiuni pe care vi le prezintă în ordinea preferinţei:
- Eric cel Roşu
- Root
- Toma
Poftim! Am împărţit şi asta cu voi. Aveţi vreo ceva de comentat?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)