Se afișează postările cu eticheta frig. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta frig. Afișați toate postările

Înainte şi după

31/12/2010 11:59 PM 

 
01/01/2011 12:00 AM

prima dată

iarna asta când temperatura scade subt 0 grade.

Am îngheţat de tot.

în rai

mă uitam la televizor când o început tehnici de supravieţuire cu ray mears şi emisiunea începea cu un peisaj cu nişte pădure în ceaţă după care arată o girafă mergând alene dintr-un colţ al ecranului în celălalt, semn că suntem în africa, şi nenea ray ne zice că se află într-unul din puţinele locuri care mai poate fi considerat raiul pe pământ. Şi stau eu aşa şi mă gândesc că de ce? că dacă eu ajung în rai vreau să văd urşi polari şi vulpi polare, pinguini şi foci. Mai ales foci. Mie îmi plac focile. Şi îi expun dilema mea poznaşului care ia poziţia de profesor ştie tot şi încearcă să-mi explice mie că omul de obicei consideră raiul un loc unde te simţi confortabil, şi de aceea e mai cald aşa, şi nu zăpadă şi frig. Şi eu îi zic şi ce dacă? că eu nu am zis că vreu zăpadă am zis doar că vreau urşi polari şi vulpi polare, pinguini şi foci. Mai ales foci. Şi poznaşul iară ia poziţia de profesor ştie tot şi îmi zice că e absurd! că animalele astea nu pot trăi la cald, în climatul raiului. La care io iau atitudine şi-i zic: auzi poznaşule, dacă tot am ajuns în rai, cred că potrivirea între climat şi faună e una din cele mai mici probleme, nu crezi?!

Dacă e Octombrie, e...

...ploaie, frig, vreme de stat în casă, ascultat muzică de vreme rea şi ghemuire subt pătură lângă un motorc (motan-porc FYI!) cald şi doooormit. Dormit muuult.

Asta în Lumea Nătăfleţului, că în lumea reală oamenii se duc la muncă. Şi încearcă să muncească dar nu prea reuşesc.

În lumea reală dacă e Octombrie e gripă şi guturai. Iar!

...Şi meditând, mai trăgându-mi nasul în stil ninja, mai rulând un build, aşa tocmai m-a pălit gândul că I feel crappy! Da' se putea şi mai rău aşa ca e doar oleacă crappy, e crappy-happy!

Aşa că, o săptămână crappy-happy tuturor, vă doresc!

Întoarcerea acasă

În acest sfărşit de săptămână Nătăfleţul a fost la ultima zi de Stufstock(*), s-a trezit devreme Sâmbătă, a dormit până la prânz Dumincă, s-a ars pe umărul stâng, a dârdâit de frig şi s-a băgat până la genunchi în noroi.

Da, în mod fatal şi simetric Vama Veche revine pe Doza Zilnică de Nătăfleţ. Spre deosebire de începutul sezonului când Soarele şi Lumea erau timizi, sfârşitul verii înseamnă dezdrăbălare totală în Vamă.

Cu acestă ocazie Nătăfleţul vrea să vă anunţe că sunteţi urâţi. Da' tare urâţi! Cu spume chiar...

Hai să dezvoltăm puţin subiectul:

I.
Sunt urâte femeile urâte care fumează. Pe stradă. În mers. În bar.

Adică sunt urâte toate femeile care fumează. Mă dezgustă. Nu am văzut niciodată o femeie care să fie în stare să ţină graţios o ţigare şi să nu arate ori ca o curvă după încheierea reprezentaţiei - şi atitudinea asta este studiată, intenţionată - ori ca un elefant conducând un tractor.

Scârbosss...

Femeile nu ştiu să fumeze. Asta este evident. Nu la fel de evident îmi este şi motivul pentru care insistă...

Femeile urâte fumează ca să pară interesante.
Femeile frumoase fumează pentru că sunt proaste.
Oricum ai lua-o 1(femeia) +1 (ţigara) = 0 (zero)

Matematici superioare dom'le viaţa asta...

(*) văzut Les Elfantes Bizares, ZOB, Timpuri Noi şi Urma. Concluzia: neah

a început

...luna Maaaaaai!

Şi nu a început prea bine.

La început de lună Nătăfleţul a fost rostogolit spre Vama Veche pentru a petrece acoloşea vreo 3 zile de vacanţă. Vacanţă nu prea a fost ci mai mult nervi şi oboseală.

Să începem cu începutul: cazare. Una sută lei camera. Groapa în curte, copaia lipsă. Dotări cameră zero.

Cazarea la tanti Tamara în Cavou a fost stigmatul aceste vacanţe şi Nătăfleţul este pornit să trâmbiţeze în lung şi în lat ca oamenii să ocolească această aşa zisă pensiune. Diferenţa dintre pensiunea cavoul lu' tanti Tamara şi şederea la cort: suta de lei.

Urmează pe listă: vremea. Deloc potrivită pentru mersul la mare şi pentru conţinutul bocceluţei Nătăfleţului care a dârdâit ca un pisoi murat mai tot timpul.

Să spunem ceva şi despre amplasament: Vama Veche. Acest sătuc, corelat cu data calendaristică de 1 Mai, devine preţ de căteva zile cel mai supraapreciat loc din ţara aceasta măruntă.

De ce se duce lumea în Vama Veche? Ca să facă exact aceleaşi lucruri care le pot face şi acasă daaar ce este cel mai important: să fie şi văzuţi făcându-le.

Dacă Nătăfleţul ar fi avut un aparat de măsurat vanitatea, acesta ar fi explodat în secunda 1 a prezenţei sale în acest loc. După aceea s-ar fi rematerializat numai pentru a exploda din nou pentru a fi sigur că s-a înţeles cât de depăşit este de cantitatea ce trebuie măsurată.

O altă calitate umană ce a dat peste cap orice aparat de măsură (adicătelea bunul simţ) este lăcomia. Nimic altceva nu justifică preţurile practicate de comercianţii hoţii din Vama Veche.

Nătăfleţul nu a simţit nici o emoţie privind marea şi nici nu s-a simţit mai liber la Vama Veche.

Nătăfleţul s-a simţit murdar, înfrigurat, furat, plictisit, golit de moralitate şi bun simţ.

P.S. Vama Veche, trupa Vama Veche, trebuie ştearsă din istoria muzicii româneşti. Cei care merg de 1 mai în Vama Veche şi urlă versurile cântecelor acestei trupe trebuiesc pedepsiţi!