Se afișează postările cu eticheta studiu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta studiu. Afișați toate postările

Sfârşitul nu e bun, mai trebuie lucrat

Stând la o bere cu Poznaşul zilele astea am ţinut să expun un recent studiu al Academiei Nătăfleţe pentru a primi nişte apreciere inversă asupra sa în vederea unei potenţiale publicări aici.

De la bun început trebuie să recunosc că nu a fost prea bine primit subiectul în cauză, pe motiv că nu ar fi prezentat bine.

Prostii, zic eu! Studiul este prea interesant şi o eventuală şlefuire a sa ar dăuna potenţialului de material şoc şi l-ar clasa ca lucrare ştiinţifico-fantastică!

Aşa că, fără prea multe introduceri, să purcedem la expunerea acestui studiu revoluţionar:

condiţia hahalerei* în societatea românească

unde prin hahaleră înţelegem balerină, coardă, fufă, petardă, pupăză, târâtură, zdreanţă penală.


Studiul se bazează pe o activitate observatoristică şi din auzite desfăşurată pe o perioadă de vreo 8-10 ani şi cuprinde o populaţie din două centre urbane reprezentative ale României: capitala şi oraşul reşedinţă judeţ.

Acum ceva timp tot ajungeau pe la ureche Nătăfleţului vorbe cum că româncele sunt femei frumoase şi că dacă mergi pe stradă la tot pasul de împiedici numai de bunăciuni. Acestea erau vorbe de străini sau de localnici umblaţi pe meleaguri străine şi care ar fi putut face astfel o comparaţie între calitatea populaţia de sex feminin a României şi cea a altor ţări.

Auzind aşa ceva, Nătăfleţul şi-a zis: măcar să nu mor prost! Ia să mă uit şi eu, că până acuma nu m-a lovit nimica demn de luat în seamă. Şi s-a uitat. Şi a văzut. A văzut numai femei vulgare şi piţipoance spoite, mai ceva ca o pădure plină de pupeze! Dezamăgire...

Anii au trecut, lumea a crescut.

...şi la tot pasul pe stradă Nătăfleţul a început să se împiedice de creaturi groteşti. Mai nou, oricine poate să fie hahaleră. Orice burtoasă, năsoasă, cur jos, crăcănată, scândură, etc e trendy. Toate naşpetele au început să defileze pe bulevard fără cea mai mică firmitură de simţ al ridicolului! E scandalos!

Nătăfleţul nu înţelege ce se întâmplă.

A devenit atât de disperată populaţia masculină încât acceptă chiar orice din rândurile femelelor?
Au ajuns atât de puternice feministele de sunt împinse toate urâtele în faţă?
Toţi anii de mâncat la McDonalds şi KFC le-au ajuns din urmă?
Nu mai există bogătaşi pentru care să se merite efortul hahalericelii şi care să investească într-o fată cinstită şi talentată?
Chiar nu mai există standarde?

Adică, să fim clar înţeleşi: hahalerele de dinainte erau vulgare, dar măcar arătau bine - se îngrijeau, munceau pentru siluetă, mergeau la cumpărături la Milano, aveau talente de fotomodel, etc. Îşi făceau meseria cu mândrie!

Hahalerele de acum, pe lângă faptul că nu au simţ estetic, arată toate la fel! Se copie una pe alta în prostie. Trist..

Aşa că nu putem decât să ne întoarcem privirea de la fereastră, să ne ştergem lacrima din colţul ochiului şi să dăm vina pe globalizare.

ţ ţ ţ ţ

Am nevoieee de atenŢie.
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!


Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?

Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.

Nu, nu, nu. Deci nu!

Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.

Da, sunt superficial. Şi ce?

Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat

Studiu de Comportament.

Acest Studiu de Comportament are ca obiectiv stabilirea unor chestii care să îl mulţumească pe Nătăfleţ, să îl satisfacă, să îl facă să zică "Da, dom'le, astăzi am făcut ceva!".
Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:

Faza 1: nimic
Faza 2: ???
Faza 3: profit!

şi poate de aceea trebuie să recunosc
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!

StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...