miraj

subt birou am un coş de gunoi. Numai al meu. Şi coşul şi gunoiul. Miercuri am servit o cafea de la tonomat la birou. Am amestecat zahărul şi am dat să arunc lopăţica numa că nu am nimerit. Fiind prea leneş şi având condiţia cunoscută ca oase în burtă nu m-am aplecat să o ridic şi să o pun în coş. Şi de miercuri, dragi fetiţe şi băieţei, lopăţica şade lângă coşul de gunoi. Sacul este schimbat zilnic, biroul este şters tot zilnic, poziţia chestiilor depe birou este schimbată, hârtiile mele cu notiţe şi însemnări sunt aruncate!!1! dar lopăţica nu. Nu vor. Nu vrea. Păi să nu te enervezi?!?

obiceiuri plastice

acum mult timp am observat un obicei ciudat de-al meu (de care am scăpat!) şi mai de curând şi al altor colegi de la Circ.

Vedeţi voi, la noi la Circ, prin bunăvoinţa Companiei, avem la dispoziţie un tonomat pentru cafea, cu fise.
În urma introducerii fisei şi a selectării unui produs tonomatul în cauză eliberează
un pahar de plastic,
un beţigaş de plastic,
zahăr,
zeamă concentrată de orice s-a selectat
şi apă.

Acuma, vedeta acestui post este lopăţica, beţigaşul, linguriţa sau cum altfel vreţi voi să-i mai spuneţi.

Produsele de la acest tonomat sunt groaznic de proaste aşa că majoritatea utilizatorilor serveşte cafea/ceai/spălătură de furtun cu un minim de zahăr. Măcar apă dulce să bea, dacă nu se poate cafea. Asta ca să fie clar de ce lumea foloseşte beţigaşul.

Şi deci, în concluzie, ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii: am văzut oameni care amestecă în pahar, scot lopăţica, o ling şi apoi o aruncă la gunoi.

Ta-daaaaa!