ştii ce am eu în pantofi?

S-o prăpădit Getuţa.
A trăit la mine pe birou fix o lună.
Ultima săptămână a fost o epavă.
Azi am apucat-o de urechi frunze şi s-a desprins uşor de pământul din ghiveci.
Era putrezită toată.
Prea multă apă.
Am văzut şi nişte gândăcei albi mici mititei mişunând pe acolo.
Asta e.
Eu am vrut.
De fapt, nu prea.
Cică i-ar fi plăcut mai mult la răcoare decât în birou la căldură.
Aş fi putut să o iau acasă, aş fi putut să o salvez.
Dar nu am făcut-o.
Nu o urăsc pe Getuţa. Nu am urât-o.
Am vrut doar să nu amestec munca cu ne-munca.
Am greşit?
Acum nu mai pot face nimic.
Am auzit că plantele de genul Getei sunt îndopate cu îngrăşăminte şi substanţe să crească şi să înflorească repede, să îmbogăţească ţiganii care le vând la început de Martie.
Deci oricum era sortită morţii, anormală fiind.
Poate de fapt i-am făcut un serviciu.
Mai ştii?

Vecina

De 1 Martie printre multe alte nimicuri am primit o floare.
Dar nu una de pus în vază, obiect oricum inexistent în inventarul biroului, ci una în ghiveci. O floare mică, mititică, galbenă (urăsc galbenul! galben & maro = ) şi care pentru mine nu înseamnă nimic.

Pe ghiveci scrie Primula acaulis dar pentru mine primăvară = ghiocei, viorele, brânduşe, zambile, narcise, lalele şi frezii. Nu primule!

Oricum, darul e dar, chiar dacă e făcut din obligaţie trebuie să ne arătăm aprecierea pentru efort aşa că am pus chestia într-un colţ şi am zis că o să am grijă de ea ca să arăt eu unde şade mărinimia.

Numai că eu am o problemă. Nu mă pot implica serios într-o relaţie decât dacă îl cunosc bine pe partener. Aşa am cunoscut-o pe Geta.

Getuţa a trecut deja prin două NDEuri datorate căldurii excesive din birou şi a lipsei apei - e cam nesătulă fătuca asta pentru că deşi i-am pus apă vineri la plecare, luni dimineaţa era mai uscată ca sarea.

Ca orice femeie, Geta cere atenţie tot timpul: ba să-i rup floarea uscată, ba frunza aia are nu ştiu ce, ba să o întorc mai spre lumină...se plânge constant!

Dar eu o las, rabd, fac...nu zic nimic!

Mă simt superior!

P.S. oricum îi dau o lună că nu mă ştiu să am degete verzi