De 1 Martie printre multe alte nimicuri am primit o floare.
Dar nu una de pus în vază, obiect oricum inexistent în inventarul biroului, ci una în ghiveci. O floare mică, mititică, galbenă (urăsc galbenul! galben & maro =
) şi care pentru mine nu înseamnă nimic.
Pe ghiveci scrie
Primula acaulis dar pentru mine primăvară = ghiocei, viorele, brânduşe, zambile, narcise, lalele şi frezii. Nu primule!
Oricum, darul e dar, chiar dacă e făcut din obligaţie trebuie să ne arătăm aprecierea pentru efort aşa că am pus
chestia într-un colţ şi am zis că o să am grijă de ea ca să arăt eu unde şade mărinimia.
Numai că eu am o problemă. Nu mă pot implica serios într-o relaţie decât dacă îl cunosc bine pe partener. Aşa am cunoscut-o pe
Geta.
Getuţa a trecut deja prin două NDEuri datorate căldurii excesive din birou şi a lipsei apei - e cam nesătulă fătuca asta pentru că deşi i-am pus apă vineri la plecare, luni dimineaţa era mai uscată ca sarea.
Ca orice femeie, Geta cere atenţie tot timpul: ba să-i rup floarea uscată, ba frunza aia are nu ştiu ce, ba să o întorc mai spre lumină...se plânge constant!
Dar eu o las, rabd, fac...nu zic nimic!
Mă simt superior!
P.S. oricum îi dau o lună că nu mă ştiu să am degete verzi
