Vecina

De 1 Martie printre multe alte nimicuri am primit o floare.
Dar nu una de pus în vază, obiect oricum inexistent în inventarul biroului, ci una în ghiveci. O floare mică, mititică, galbenă (urăsc galbenul! galben & maro = ) şi care pentru mine nu înseamnă nimic.

Pe ghiveci scrie Primula acaulis dar pentru mine primăvară = ghiocei, viorele, brânduşe, zambile, narcise, lalele şi frezii. Nu primule!

Oricum, darul e dar, chiar dacă e făcut din obligaţie trebuie să ne arătăm aprecierea pentru efort aşa că am pus chestia într-un colţ şi am zis că o să am grijă de ea ca să arăt eu unde şade mărinimia.

Numai că eu am o problemă. Nu mă pot implica serios într-o relaţie decât dacă îl cunosc bine pe partener. Aşa am cunoscut-o pe Geta.

Getuţa a trecut deja prin două NDEuri datorate căldurii excesive din birou şi a lipsei apei - e cam nesătulă fătuca asta pentru că deşi i-am pus apă vineri la plecare, luni dimineaţa era mai uscată ca sarea.

Ca orice femeie, Geta cere atenţie tot timpul: ba să-i rup floarea uscată, ba frunza aia are nu ştiu ce, ba să o întorc mai spre lumină...se plânge constant!

Dar eu o las, rabd, fac...nu zic nimic!

Mă simt superior!

P.S. oricum îi dau o lună că nu mă ştiu să am degete verzi

am spor azi!

Ieri Nătăfleţul a fost la plimbare. Şi la tot pasul s-a lovit de mărţişoare care de care mai chicioase, mai neinspirate, mai gata să-ţi fure banii din buzunar şi să te facă să urăşti acest obicei paşnic şi frumos de sărbătorire a venirii primăverii.

Premiul pentru cel mai neMărţişor mărţişor din istoria mărţişoarelor trebuie acordat sunteţi gata?

globului cu cina cea de taină!

Serios! Pentru că nu este blasfemic, grotesc, total neinspirat şi fără cea mai mică legătură cu sărbătoarea păgână a Mărţişorului. Nuuuu...

...pentru că nu-l poţi agăţa în piept, de aia! Dăăăăăh!

Poveste fără tâlc

A fost odată ca niciodată un Nătăfleţ. Şi acest Nătăfleţ avea o grădiniţă cu vreo 7-8 ghivece cu lalele, zambile, violete şi alte floricele vesele. Şi a mai fost de muuult, taaare de mult...

Poveste lu’ Nea Ciupearcă Grădinarul a început într-o Sâmbătă friguroasă de Februarie: era ultima zi a lunii – dar şi ultima zi de Iarnă, şi a doua zi, Duminică, era 1 Martie, prima zi de Primăvară.

Pentru că Nătăfleţul e un fraier pentru toate lucrurile mici, colorate şi strălucitoare, Războinicul l-a luat pe Nea Ciupearcă cu intenţia de a-l dărui Nătăfleţului în schimbul unui zâmbet.

( Vedeţi? V-am spus eu că Războinicul e un frate minunat! )

Aşa se face că Nea Ciupearcă a ajuns să aibă grijă de grădiniţa Nătăfleţului!

Grădinar inofensiv, Nea Ciupearcă supraveghează ghivecele şi plantele, se asigură că primesc destulă lumină şi menţine ordinea şi disciplina - când Nătăfleţul este acasă.
Când Nătăfleţul este plecat însă, sau când doarme, Nea Ciupearcă îşi arată adevărata faţă ...

Buburuze, mămăruţe, gărgăriţe şi alte piese de schimb

...sunt minunăţiile din bocceluţa Nătăfleţului!

Nătăfleţul a fost astăzi la plimbare şi a gasit o prăvălie mică, ascunsă într-o ciupercuţă!

Tanti vânzătoare, gureşă ca o vrăbiuţă, i-a arătat tot felul de bunătăţuri: mărţişoare broscuţă, cărlige mămăruţă, pisică hărnicuţă, mărgeluţe şi cuburi magice, pe care Nătăfleţul le-a cumpărat pentru că miros a Primăvară şi pentru că e sigur că le va putea schimba pe zâmbete.