E cu ardei gras roşu dulce, brânză feta presărată cu cimbru, castravete proaspăt şi crocant, poate şi nişte roşie? da numai oleacă...neah, fără roşie! şi cu o rochiţă de salată verde de aia bună, neîmbătrânită ca frunzele de brusture. Poate şi nişte măsline negre. Doar aşa, că sunt ele negre-n cerul gurii.
Şi nici măcar nu îmi este foame!
Mă gândesc..dacă scot măslinele şi bag fasole roşie de aia mare ...oare merge? Brânză şi fasole? Hmm? Hmm...
Da nişte ciuperci? Oare pot să bag ciuperci? Mai bine fac aşa: scot brânza şi salata şi ardeii şi bag varză roşie şi ciuperci şi fasole şi stropesc oleacă de oţet balsamic dulce pe deasupra ..oare e de ajuns? Adică ...ciupercile parcă trebuiau să fie consistente nu? Cred că merge ... Şi pot rade şi nişte morcov dacă mă simt obraznic ...
Oare iese ceva?
Poate putem chiar să-i zicem Salata Oare!
Poate - poate...
Se afișează postările cu eticheta salată. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta salată. Afișați toate postările
Salată de varză
Aseară am fost la Lascăr - strada Dimitrie Racoviţă, numărul 18.
Este a treia oară când foamea ne poartă spre acest restaurant. Per total suma experienţelor dă cu plus, dar paharul este foarte foarte aproape să dea pe dinafară. (Asta înseamnă ca data când nu a ieşit bine eclipsează dăţile când a fost bine.)
Pe scurt, că ne copleşesc gândăceii: mâncarea este bună. Nu este excepţională, dar este bună. Porţiile sunt destul de mari şi preţurile sunt medii [4 beri + (2 x fel principal + salată) = vreo 70 lei].
Băutura (a se citi: Berea) e ok. Bagă la înaintare Paulaner ceea ce nu e neapărat rău, ba chiar e inedit şi binevenit pe lângă toate localurile iubitoare de Ursus, Timişoreana şi Peroni [bleah].
Localizarea e ok: zonă destul de boema a Bucureştiului ce-ţi aminteşte de farmecul micului Paris. Departe de aglomeraţia străzilor principale, întotdeauna un plus.
Minusuri, maaaarele minus de fapt: servirea. Da, despre Lascăr era vorba aici (3 & 4).
Comportamentul personalului lasă muuult de dorit.
Pe lângă incidentele relatate anterior toată treaba culminează cu atitudinea nazistă a domnişoarei ajutor de chelner de aseară, care, după ce ridică farfuria şi tacâmurile din faţa Poznaşului - săracul nici nu terminase de înghiţit! - îl întreabă "Mai serviţi salată?" Cu ceeeeee!?! La cât de goală era terasa nu cred că duceau lipsă de veselă şi tacâmuri ...zelul ei nu a avut nici o scuză!
Lascăr. Merge.
Este a treia oară când foamea ne poartă spre acest restaurant. Per total suma experienţelor dă cu plus, dar paharul este foarte foarte aproape să dea pe dinafară. (Asta înseamnă ca data când nu a ieşit bine eclipsează dăţile când a fost bine.)
Pe scurt, că ne copleşesc gândăceii: mâncarea este bună. Nu este excepţională, dar este bună. Porţiile sunt destul de mari şi preţurile sunt medii [4 beri + (2 x fel principal + salată) = vreo 70 lei].
Băutura (a se citi: Berea) e ok. Bagă la înaintare Paulaner ceea ce nu e neapărat rău, ba chiar e inedit şi binevenit pe lângă toate localurile iubitoare de Ursus, Timişoreana şi Peroni [bleah].
Localizarea e ok: zonă destul de boema a Bucureştiului ce-ţi aminteşte de farmecul micului Paris. Departe de aglomeraţia străzilor principale, întotdeauna un plus.
Minusuri, maaaarele minus de fapt: servirea. Da, despre Lascăr era vorba aici (3 & 4).
Comportamentul personalului lasă muuult de dorit.
Pe lângă incidentele relatate anterior toată treaba culminează cu atitudinea nazistă a domnişoarei ajutor de chelner de aseară, care, după ce ridică farfuria şi tacâmurile din faţa Poznaşului - săracul nici nu terminase de înghiţit! - îl întreabă "Mai serviţi salată?" Cu ceeeeee!?! La cât de goală era terasa nu cred că duceau lipsă de veselă şi tacâmuri ...zelul ei nu a avut nici o scuză!
Lascăr. Merge.
Ce [mai] Urăşte Nătăfleţul
Cred că am să inaugurez o nouă categorie de periodice: Ce Urăşte Nătăfleţul, pentru că din ce în ce mai des găsesc motive de dispreţ faţă de semenii mei.
Da, ştiu, nimănui nu-i pasă dar nici mie nu-mi pasă că nu vă pasă!
Şi nu mă enervaţi că vă pun în capul listei!
0. Nătăfleţul urăşte oamenii nepăsători!
1. Nătăfleţul urăşte oamenii care folosesc pungile de cadouri/ cumpărături pe post de sacoşă.
2. Nătăfleţul urăşte oamenii care merg cu caserola cu ciorbă/tocăniţă/ghiveci şi punga de roşii şi castraveţi în mai sus amintitele pungi.
3. Nătăfleţul urăşte să meargă la un restaurant aproape gol şi să i se zică să se aşeze la altă masă, pentru că vedeţi voi..în următoarele 40 de minute-1 oră si-gur o să se umple restaurantul! şi mai ales cu grupuri de fix patru persoane, nu două, nu trei! patru! garantat 100%!
4. Nătăfleţul urăşte să repete comanda chelnerilor fără carnet la ..zece minute după ce a făcut-o prima oară. Oare ce a făcut în acel timp chelnerul? Îşi storcea creierii încercând să-şi amintească ce a refuzat să noteze? Oare şi-a călcat pe suflet şi pe mândrie când şi-a trimis colegul să ia din nou comanda pentru că el este dezordonat? Oare? Oareeee?
Da, ştiu, nimănui nu-i pasă dar nici mie nu-mi pasă că nu vă pasă!
Şi nu mă enervaţi că vă pun în capul listei!
0. Nătăfleţul urăşte oamenii nepăsători!
1. Nătăfleţul urăşte oamenii care folosesc pungile de cadouri/ cumpărături pe post de sacoşă.
2. Nătăfleţul urăşte oamenii care merg cu caserola cu ciorbă/tocăniţă/ghiveci şi punga de roşii şi castraveţi în mai sus amintitele pungi.
3. Nătăfleţul urăşte să meargă la un restaurant aproape gol şi să i se zică să se aşeze la altă masă, pentru că vedeţi voi..în următoarele 40 de minute-1 oră si-gur o să se umple restaurantul! şi mai ales cu grupuri de fix patru persoane, nu două, nu trei! patru! garantat 100%!
4. Nătăfleţul urăşte să repete comanda chelnerilor fără carnet la ..zece minute după ce a făcut-o prima oară. Oare ce a făcut în acel timp chelnerul? Îşi storcea creierii încercând să-şi amintească ce a refuzat să noteze? Oare şi-a călcat pe suflet şi pe mândrie când şi-a trimis colegul să ia din nou comanda pentru că el este dezordonat? Oare? Oareeee?
Va urma
Noutăţi
În mod normal acest post ar fi inclus în categoriile de mâncat şi de băut dar Nătătfleţul este deja sătul de toate dezamăgirile din ultimul timp încât se găndeşte să facă o categorie nouă: aşa nu.
Şi asta pentru că locurile despre care o să vă povestească astăzi au cam umplut paharul Nătăfleţului.
Primele localuri, dar nu cele dintâi - ceva revizuire retrospectivă este necesară - ce onorează cu prezenţa această listă sunt Casa Veche şi Green Hours.
Din categoria ar fi putut fi bun de mâncat dar nu este aşa, doamnelor şi domnilor gurmanzi: Casa Veche.
Amplasament bunicel - se pare că este considerat punctul lor forte şi terasa, da - boemă, da - aerul Bucureştilor Vechi, destul de atrăgătoare sunt părţile pozitive ale restaurantului Casa Veche. Şi cam atât. În rest...
Nătăfleţului nu îi este ruşine să recunoască, el face parte din acea categorie de oameni pentru care berea este băutura ce de cele mai multe ori merge la orice.
Aşa că vă închipuiţi cât de important este ca un local să aibă o listă de beri pentru toate gusturile, şi da, buzunarele.
Acuma ...ştim cu toţii că Nătăfleţul este cam zevzec, dar nu este imbecil şi nici prost de-a binelea încât să dea pe un produs mai mult decât face - şi în Romania de cele mai multe ori acest mai mult decât înseamnă de 2-3 ori mai mult!
Nu ştiu ce părere aveţi voi dar Nătăfleţul nu crede că o sticla de Ciuc la 0,33l valorează 6,5 lei! Şi cu atât mai mult sticla de Heineken la 0,33l nu valorează 8 lei! Deci: minus!
Urmează: serviciile. Aici am putea trage o linie. Nu au fost proaste dar nici bune. Nătăfleţul nu a fost lăsat să aştepte prea mult, dar nici ospătarul nu l-a copleşit cu atenţia sa.
Preparatele...oooh...preparatele! 19.90 de lei pentru două furculiţe de salată? Sosul de gorgonzola - doar o amărâtă de smântână *, legumele sote doar un pumn de legume congelate fierte** - când meniul îmbia la o selecţie între ciuperci, morcovi sau legume asortate, pieptul de pui - două fâşii subţiri de vreo 100 de grame la preţul unui kilogram...?
* De ce? De ce să îţi faci reclamă la preparate cu ingrediente exotice când în mod clar nu o să le pui în farfurie? (Nătăfleţul are o bănuială că este pentru a pune un preţ nejustificat produsului final)
Un mic dicţionar al ingredientelor străine din bucătăriile româneşti:
gorgonzola = smântână,
prosciuto = şuncă,
parmezan = caşcaval,
[deşi nu este exotică, în unele localuri] smântână = făină...
** De ce? De ce bucătarul sau ajutorul de bucătar dintr-un local cu pretenţii de restaurant nu este în stare să înăbuşe niste amărâte de legume într-o alună de unt?
Concluzia ...mai este nevoie să o scriu?
Partea 2: Green Hours merită o poveste numai a ei aşa că fiţi pe fază...vine...
Şi asta pentru că locurile despre care o să vă povestească astăzi au cam umplut paharul Nătăfleţului.
Primele localuri, dar nu cele dintâi - ceva revizuire retrospectivă este necesară - ce onorează cu prezenţa această listă sunt Casa Veche şi Green Hours.
Din categoria ar fi putut fi bun de mâncat dar nu este aşa, doamnelor şi domnilor gurmanzi: Casa Veche.
Amplasament bunicel - se pare că este considerat punctul lor forte şi terasa, da - boemă, da - aerul Bucureştilor Vechi, destul de atrăgătoare sunt părţile pozitive ale restaurantului Casa Veche. Şi cam atât. În rest...
Nătăfleţului nu îi este ruşine să recunoască, el face parte din acea categorie de oameni pentru care berea este băutura ce de cele mai multe ori merge la orice.
Aşa că vă închipuiţi cât de important este ca un local să aibă o listă de beri pentru toate gusturile, şi da, buzunarele.
Acuma ...ştim cu toţii că Nătăfleţul este cam zevzec, dar nu este imbecil şi nici prost de-a binelea încât să dea pe un produs mai mult decât face - şi în Romania de cele mai multe ori acest mai mult decât înseamnă de 2-3 ori mai mult!
Nu ştiu ce părere aveţi voi dar Nătăfleţul nu crede că o sticla de Ciuc la 0,33l valorează 6,5 lei! Şi cu atât mai mult sticla de Heineken la 0,33l nu valorează 8 lei! Deci: minus!
Urmează: serviciile. Aici am putea trage o linie. Nu au fost proaste dar nici bune. Nătăfleţul nu a fost lăsat să aştepte prea mult, dar nici ospătarul nu l-a copleşit cu atenţia sa.
Preparatele...oooh...preparatele! 19.90 de lei pentru două furculiţe de salată? Sosul de gorgonzola - doar o amărâtă de smântână *, legumele sote doar un pumn de legume congelate fierte** - când meniul îmbia la o selecţie între ciuperci, morcovi sau legume asortate, pieptul de pui - două fâşii subţiri de vreo 100 de grame la preţul unui kilogram...?
* De ce? De ce să îţi faci reclamă la preparate cu ingrediente exotice când în mod clar nu o să le pui în farfurie? (Nătăfleţul are o bănuială că este pentru a pune un preţ nejustificat produsului final)
Un mic dicţionar al ingredientelor străine din bucătăriile româneşti:
gorgonzola = smântână,
prosciuto = şuncă,
parmezan = caşcaval,
[deşi nu este exotică, în unele localuri] smântână = făină...
** De ce? De ce bucătarul sau ajutorul de bucătar dintr-un local cu pretenţii de restaurant nu este în stare să înăbuşe niste amărâte de legume într-o alună de unt?
Concluzia ...mai este nevoie să o scriu?
Partea 2: Green Hours merită o poveste numai a ei aşa că fiţi pe fază...vine...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)