Se afișează postările cu eticheta aşa nu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aşa nu. Afișați toate postările

Ce am făcut, cum o fost şi de ce I ♥ Festival

(I'm so smart for that Alt code ♥)


Cred că cel mai uşor ar fi să încep cu sfârşitul: de ce I ♥ Festival ?
Pentru că: este altceva de făcut într-o zi de Sâmbătă şi pentru că ne-a plăcut aşa de mult Şirnaville acum 2 ani şi pentru că vroiam să ieşim din oraş dar nu tocmai la munte şi nu chiar pentru tot week-endul.

Ce am făcut la I♥F şi cum o fost:

Mai întâi o fost de dimineaţă, de la 8:00, când s-a dat deşteptarea. Deşi a fost zi de week-end a trebuit să facem câteva sacrificii, ca să ajungem departe evident!

Ne-am băut cafelele şi ne-am pus echipamentul de festival. Cum nu este vorba de festival de metale, am lăsat acasă pantalonii de piele, crema de ghete şi bâta cu ţinte, optând pentru o uniformă lejeră, de hipster:

  • pălărie
  • ochelari cu rama groasă
  • visible face piercings
  • cămaşă în carouri


La ora 9:00 s-a dat plecarea.
Plecarea spre cel mai apropiat Decathlon de unde au fost achiziţionaţi saci de dormit şi un cort (nu chiar pentru I♥F, ci pentru Hellfest, dar ar fi fost o ocazie bună să ne testem talentele de campioni [ = oameni care campează, ce altceva credeaţi?!] )

3 saci de dormit şi 1 cort în portbagaj şi la 10:30 demarăm din parcarea Decathlon Berceni cu destinaţia Pădurea Păuleşti! E bine că toţi cei trei ocupanţi ai maşinii ne-am informat  (...not!) unde anume este mai exact  această Pădure şi nu mai probabil pe unde ar putea fi...

Pe drum ne-am delectat cu frumuseţile patriei şi cu arhitectura rurală:


ce încântă ochiul de pe fiecare stâlp al gradurilor...

Mai târâş, mai grăbiş, mai cu GPS, mai cu ochii în indicatoarele de pe marginea străzii - aici ţin să menţionez cât de prost a fost semnalizat traseul spre locul de desfăşurare a festivaluilui: nu a fost!1!! - pe la 11:30 trecute şi oleacă am ajuns la I Love Festival! Ieeeeeeeee!!!


Ne deşărtăm buzunarele de 30 de RON de persoană biletul pentru o zi până la ora 20:00 - aici e momentul să menţionez cât de idiot a fost sistemul de taxare: 30 de RON Sămbătă şi Duminică dar doar până în ora 20:00 când biletul devenea 50 de RON !? -  şi mergem să parcăm, undeva la 5-10 minute de mers pe jos de intrarea în spaţiul festivaluilui (detaliu important!*).

Nu era grabă să achiziţionăm bilet şi pentru peste noapte pentru că nu eram siguri că vrem să rămănem. Am hotărăt să testăm aşa puţin apele cu degetul şi apoi să luăm o decizie.

Cu brăţara mov la încheietură


am purces la a explora teritoriul cam pustiu şi sărăcăcios al festivalului. Pustiu! da' pustiu rău!

I♥F s-a anunţat a avea loc în pădure însă locul festivalului nu era chiar poieniţa cu margarete din codru ci ceea ce bănuiesc a fi fost în trecutul comunist al României un loc de agrement pentru membrii partidului: avem alee betonată, teren de baschet şi de fotbal, clădiri pe jumătate terminate (bănuiesc că numai bune pentru concursul de graffiti) şi pavilioane cu fundaţii de ciment.




Într-o primă fază am străbătut aleea principală dintr-un capăt în altul, am numărat toaletele ecologice şi standurile cu mâncare, scenele goale şi corturile împrăştiate peste tot şi ne-am hotărât să servim un brunch timpuriu de mici şi bere: 3 lei micul, 5 lei berea (Ciuc), hoţie nu altceva.

Mai târziu aveam să trecem cu vederea (şi nu prin esofag) şi brioşele minuscule la 5 lei, prăji tot la 5 lei, spălătura cu nume de cafea de 150 ml la..5 lei! şi (cireaşa de pe tort) paharul de 200ml cu apa la 2 lei! Da: apă. Apă chioară. Un pahar. 2 lei. Mdaaaa....

Asta a fost unul din marile minusuri ale I♥F: nu aveai de unde alege şi nu aveai ce. Puţine standuri cu mâncare şi şi mai puţine standuri cu ...orice!
Adică: un stand cu zdrăngănele din fimo, un stand cu piercings, două standuri cu tutun şi foiţe şi cutiuţe şi o chestie total la întâmplare cu perne şi beţigaşe parfumate care se vroia a fi centru de iniţiere în yoga does not a 3 days festival site make!

Da, festivalul a fost în pădure deci trebuia să ne bucurăm de natură, dar micul complex în care erau amenajate scenele şi toate cele enumerate mai sus era îngrădit. Trebuia să ieşi din incinta festivalului ca să ajungi în pădure..unde nu ştiu ce trebuia să faci, dar mă rog...

Aşa că nu ne-a rămas să facem decât cel mai sensibil lucru şi cea mai naturală activitate de la iarbă verde:



După un timp însă ne-am plictisit şi de asta şi ne-am înfiinţat la locul de desfăşurare a ceea ce pe afiş purta numele de B-Boy Battle:



Da, nenea ăla stă în cap.

Mai târziu am aflat că B-Boyz sunt de fapt breakdancers dar cărora nu le place să li se spună breakdancers pentru că ei sunt mai complecşi, au un crez, fac parte dintr-o cultură (hip-hop se pare) şi sunt mai cu moţ şi pentru că de aia!

Nu a durat mult nici faza cu BBoingu pentru că ne-am plictisit şi pentru că se şi terminase bătălia, aşa că am hotărât să facem o plimbare prin pădure până la parcare.

*La întoarcerea pe teritoriul straşnic păzit al festivalului, ne-au fost verificate vizual brăţările şi mi s-a spus să las sticla cu apă, cu care de altfel şi ieşisem şi pe care dădusem 5 lei (0,5l), la intrare. Când am încercat să-i explicăm Cerberului că sticla este achiziţionată tot de pe teritoriul festivalului (că doar nu creşte apă minerală în copacii din pădure şi că poate nu va trebui să arunc cu banii la gunoi) mi s-a răspuns clar, politicos, logic şi la obiect: şi ce dacă?
 În faţa acestui argument solid ne-am executat cu coada între picioare şi am mărşăluit fără sticlă la sânul gol şi uscat al patriei I♥F.

A urmat o perioadă luuungă şi plictisitoare în care am consumat un colac secuiesc, am rezolvat un mister universal, am făcut cunoştinţă cu geografia, flora şi fauna festivalului









şi am aşteptat cuminţi lângă scenă


să înceapă concertul Paraziţii (mutat de Vineri Sâmbătă, probabil datorită organizării impecabile şi a profesionalismului desăvârşit al artiştilor).

Şi am staaaat, şi am staaaat....până o apărut The MOOoD să facă proba de sunet (logic, nu?):

ZOMG! e chiar solistul de la The MOOoD!

până şi-o băut Cheloo apa minerală

ZOMG! e chiar Cheloo în persoană!
şi până ce în principiu şi în efect o venit măgarul de la apă.

Într-un final, pe la 17:00 fără 8 minute formaţia Paraziţii a început să se producă pe scenă.

A fost primul meu concert de hip-hop din cariera de Nătăfleţ!


A fost lung, plictisitor, complex şi profund: pula, pula, pula, mă-ta, pula, pula, să te fut.

După vreo 45 de minute de spurcare Paraziţii s-au hotărât să încheie reprezentaţia şi noi am hotărât să ne clătim gurile uscate cu nişte cartofi pai plin de ulei şi scumpi.

În timpul acestui festin gargantuan s-a hotărât că de fapt nu vrem să stăm peste noapte şi să testăm cortul şi sacii de dormit aşa că ne-am luat catrafusele, ne-am îmbarcat în mijlocul de transport şi ne-am pierdut în apusul glorios (ce urma să aibă loc peste vreo cateva ore, dar dă bine ca încheiere)



Aşa am fost noi la I ♥ F, în luna Mai a anului 2011


pam-pam!

despre mâncare şi multe altele

Când eşti pus să faci o alegere ai două căi de a ajunge la o decizie.

Prima ar fi cea mai evidentă dar şi cea mai dificilă: listezi plusurile şi e clar, opţiunea cu cele mai multe plusuri e alegerea finală.

Saaaaaau ...listezi minusurile şi opţiunea cu cele mai puţine minusuri câştigă.

De ce atâta filizofie? Ca să vă introduc în lumea locurilor unde să nu mâncaţi.

Alegerea unui loc potrivit pentru o cină poate fi destul de dificilă, mai ales dacă nu vrei pizza, paste, mici şi mai ales dacă te aflii în Bucureşti. Chiar şi mie îmi este greu să vă recomand un loc pentru o masă simplă, cu ingrediente sănătoase, porţii generoase şi preţuri necondimentate.
Ce nu-mi este însă greu, este să vă recomand unde să nu căutaţi senzaţiile exotice de mai sus.

Nu este primul local de pe listă şi probabil nici ultimul, dar este cel mai recent: Taverna Ibrail, Mântuleasa 40.

Nătăfleţul şi Poznaşul au mai fost în acest loc, însă asta s-a întâmplat mai de demult pe vremea când se numea Hanul cu Bere şi aparent avea şi alţi proprietari. Experienţele nu au fost rele, dar nici demne de menţionat în vreo cronică aşa că Hanul cu Bere/Taverna Ibrail a fost etichetată cu un merge şi pusă pe raft.

A fost luată de pe raft aseară, suflat praful de pe ea şi vizitat.

De la ultima vizită locul nu s-a schimbat, meniul însă da.

Dacă ultima oară când fuseseră pe acolo cei doi eroi ai noştrii s-au înfruptat din preparate numai bune de alăturat la un pahar de bere - carne, carne şi hmmm...carne - cârnăciori, mici, tigăi picante şi pui la ceaun, de data aceasta ne-a întâmpinat un ceva, cum să explic: vroia să fie prietenos - fiecare fel de mâncare avea povestioară, inedit - prin felurile listate, şi puţin mai sus decât media prin preţurile practicate.

Prima chestie care ar fi trebuit să îl dea de gol..Ibrail vine de la Brăila zic ei, vechea Brăilă.

De ce ar fi asta semn rău? întrebaţi

...pentru că, vă răspund, contrar spuselor din popor, căruţa cu proşti nu s-a răsturnat la Caracal, ci la Brăila!

Tot ce iese din Brăila e rău, e prost, e dezastru. Brăila are aceleaşi proprietăţi ca şi câcatul: tot ce atinge se transformă la rândul său în câcat. E ca râia, numai că nu poţi scăpa de ea. Ah, şi contrar zvonurilor împrăştiate de brăileni faleza Dunării la Galaţi e mai tare decât faleza Dunării de la Brăila. De la o poştă, se pişă cu boltă.

Să revenim însă la caprele noastre. A doua chestie: la intrare pe o tăbliţă scrie mare avem bere nefiltrată.
Acuma eu nu ştiu ce beţi voi, cât beţi, pe unde beţi, dar în Bucureşti, în 90% din cazuri, bere nefiltrată însemnă Holsten, la draft. Ei bine, Taverna Ibrail s-a gândit să fie mizeria de 10% pentru care bere nefiltrată înseamnă Paulaner la sticlă de 0, 33. Mdaaaa....nu! Nu, taverna Ibrail, nu eşti mai deosebită că oferi aşa ceva. Eşti mai de câcat. Ok, ok..doar nu e capăt de ţară dacă nu beau bere nefiltrată. Pot bea şi bere normală, da. Ei bine pot, dar nu vreau când tot ce aveţi de oferit e la sticlă de 0,33 cu preţuri de 0,5. Ce e în neregulă cu tine tavernă Ibrail?! s-a umflat hameiu-n tine???

A treia chestie şi miezu': taverna Ibrail se laudă că e o oaza lipoveneasca, raia turceasca, insula greceasca.
Aşadar şi prin urmare, cele trei bucătării sunt pilonul meniului la taverna Ibrail (deşi, la un ochi aruncat la întâmplare, trebuie să observ că în ignoranţa mea nu ştiam că a găti cu sos de soia e profund lipovenesc! cred că mai am de învăţat) şi cităm:
pastrama lui Codin transa-n vin ars, saramura de crap lipoveneasca, frigaruile si cotletele de berbecut puse pe jar ca la turci si ceafa de porc mediteraneana stropita cu cimbru, deliciul docherilor braileni.

Sună bine nu? Nu e meniul zilnic de restaurant obosit şi comunist (i.e. şniţel cu cartofi prăjiţi).

Însă înainte de a continua cu lista mâncărurilor taverna ne invită la masa fara grijile cotidiene si ceva timp la dispozitie.

Aici trebuia să se aprindă un beculeţ mare şi roşu, ok nu mai e beculeţ, e girofar şi e gălăgios şi trezeşte şi cele mai puturoase pisici din siesta de după amiază. Nu însă şi suspiciunile Nătăfleţului. Nu, acestea dorm.

Acuma, suntem noi războinici viteji, curajoşi şi puşi pe fapte măreţe, dar nu ne aruncăm înainte ca berbecu'. Aşa că lăsăm experienţele exotiques pe altă dată şi ne rezumăm la un Anghemacht cu piure, tigaie de ficaţi cu orez de casă şi o tigaie usturată cu cartofi prăjiţi. Simplu nu? Simplu şi uşor de făcut. Uşor adică rapid. Rapid pentru că ne este foame.

Şi ne punem pe aşteptat cu un pahar de bere şi unul de vin în faţă.

Şi aşteptăm.

Şi aşteptăm.

Se termina berea. Mai luăm una. La 0,33 de-abia stinge gâtlejul ars de caniculă şi de foame.

Şi aşteptăm.

Se termină şi paharul de vin. Mai luăm unul, ce naiba, că doar mâncarea fără ceva vinuleţ nu alunecă. Şi mâncarea ar trebui să vină...

Dar nu vine. Pentru că noi încă mai aşteptăm.

Şi mai aşteptăm.

Aşteptăm în total o oră, una oră, o oră întreagă!!! pentru 4-5 bucăţi amărăte de ficăţei de pui, nişte orez nu prea gustos, piure cu caşcaval pe deasupra (wtf is that?!) şi un pumn de cartofi pai cu o masă maronie de mai mult legume decât bucăţi de pui şi porc, şi nici urmă de usturoi. Ah, şi o porţie de mii de scuze.

Ei bine, tavernă Ibrail, poţi să îţi ţii scuzele, să le înmulţeşti, să facă pui, să înflorească, să ce vrei tu, dar noi nu mai călcăm pe la tine.

Am zis.

Bună ziua bună ziua

Ieri n-am apucat să scriu nimic
1) pentru că am muncit
2) pentru ca după muncă am ieşit în oraş.

Sunt scuzat, da?

Unde a ieşit Nătăfleţul în oraş? Vaaaai, dar chiar la Stand up comedy cu Vio, Costel si Teo în Club 99.

În cele ce urmează voi folosi un cuvânt pe care îl păstrez aproape de inimă de când am văzut Avatar. Sunteţi gata?

Crâncen.

Crâncen? Da, crâncen. Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent. Crâncen.

Vai Nătăfleţule, dar a fost comedy de ce spui aşa ceva???

Văleu Omenire, cum ai putut să caci aşa ceva???

Cele mai proaste şi irosite două ore din viaţă. :(

Să fie clar, nu am mai fost niciodată la reprezentaţia oamenilor şi nici nu am citit vreo ceva pe net despre ei. E o părere proaspătă ca limonada de lămâi verzi.
Am mai fost o singură dată la stand up comedy, era în 100 Crossroads şi nu era cu oameni "faimoşi", era cu doi vărzălăi care şi-au băgat pretenii în două din cele trei separeuri ca să îi aplaude şi să îi încurajeze. Dar asta e altă poveste, care nici nu merită menţionată, dovada că e prima oară când vă zic de ea deşi s-a întâmplat acum mai bine de un an.

Dar să revenim la boii oile noastre:

1) club 99 sunt nişte nesimţiţi. Exploatare clară a unei nişe de piaţă.
2) Vio e şters, neamuzant, neinteresant. Nici nu ar merita o cifră, dar am mâncat ciocolată şi ne simţim darnici.
3) Costel e ghei, neamuzant, ridicol.
4) Teo e auto-intitulatul tartor-şef. E neamuzant şi nesuferit. El e ăla care face glume inteligente; nu are nevoie să zică obscenităţi la fiecare 3 secunde, el are glume moralizatoare.
5) publicul a fost prost (persoanele de faţă se exclud, evident) şi nu în sensul că nu a reacţionat bine la glume, ci prost în sensul de dobitoc, idiot, imbecil, prost.

Hai să vă zic: deci vine domnul Teo şi zice "băi da ce proşti sunteţi"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Vine domnul Costel şi zice "băi da ce fraieri sunteţi că aveţi un loc de muncă, că vă treziţi dimineaţa devreme ca să mergeţi la serviciu"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Astea au fost doar două exemple, că deja m-am enervat iarăşi ...
Ok, îmi dau seama că nu toată lumea poate să fie Seinfeld, dar sunt cam sătul de obsecenităţi şi de arătatul cu degetul. Nu am nevoie de trei cârnaţi să vină să-mi ţină predici, să mă facă prost în faţă, să-mi zică că viaţa de rahat şi să mai dau şi bani pe asta.

Daaaaa, nu!

Noutăţi

În mod normal acest post ar fi inclus în categoriile de mâncat şi de băut dar Nătătfleţul este deja sătul de toate dezamăgirile din ultimul timp încât se găndeşte să facă o categorie nouă: aşa nu.

Şi asta pentru că locurile despre care o să vă povestească astăzi au cam umplut paharul Nătăfleţului.

Primele localuri, dar nu cele dintâi - ceva revizuire retrospectivă este necesară - ce onorează cu prezenţa această listă sunt Casa Veche şi Green Hours.

Din categoria ar fi putut fi bun de mâncat dar nu este aşa, doamnelor şi domnilor gurmanzi: Casa Veche.

Amplasament bunicel - se pare că este considerat punctul lor forte şi terasa, da - boemă, da - aerul Bucureştilor Vechi, destul de atrăgătoare sunt părţile pozitive ale restaurantului Casa Veche. Şi cam atât. În rest...

Nătăfleţului nu îi este ruşine să recunoască, el face parte din acea categorie de oameni pentru care berea este băutura ce de cele mai multe ori merge la orice.

Aşa că vă închipuiţi cât de important este ca un local să aibă o listă de beri pentru toate gusturile, şi da, buzunarele.

Acuma ...ştim cu toţii că Nătăfleţul este cam zevzec, dar nu este imbecil şi nici prost de-a binelea încât să dea pe un produs mai mult decât face - şi în Romania de cele mai multe ori acest mai mult decât înseamnă de 2-3 ori mai mult!

Nu ştiu ce părere aveţi voi dar Nătăfleţul nu crede că o sticla de Ciuc la 0,33l valorează 6,5 lei! Şi cu atât mai mult sticla de Heineken la 0,33l nu valorează 8 lei! Deci: minus!

Urmează: serviciile. Aici am putea trage o linie. Nu au fost proaste dar nici bune. Nătăfleţul nu a fost lăsat să aştepte prea mult, dar nici ospătarul nu l-a copleşit cu atenţia sa.

Preparatele...oooh...preparatele! 19.90 de lei pentru două furculiţe de salată? Sosul de gorgonzola - doar o amărâtă de smântână *, legumele sote doar un pumn de legume congelate fierte** - când meniul îmbia la o selecţie între ciuperci, morcovi sau legume asortate, pieptul de pui - două fâşii subţiri de vreo 100 de grame la preţul unui kilogram...?

* De ce? De ce să îţi faci reclamă la preparate cu ingrediente exotice când în mod clar nu o să le pui în farfurie? (Nătăfleţul are o bănuială că este pentru a pune un preţ nejustificat produsului final)
Un mic dicţionar al ingredientelor străine din bucătăriile româneşti:
gorgonzola = smântână,
prosciuto = şuncă,
parmezan = caşcaval,
[deşi nu este exotică, în unele localuri] smântână = făină...

** De ce? De ce bucătarul sau ajutorul de bucătar dintr-un local cu pretenţii de restaurant nu este în stare să înăbuşe niste amărâte de legume într-o alună de unt?

Concluzia ...mai este nevoie să o scriu?

Partea 2: Green Hours merită o poveste numai a ei aşa că fiţi pe fază...vine...