post cu multe poze de biciclete

Deci se apropie ziua mea ...şi vreau să-mi iau (! eu, mie) o bicicletăăă!

Decizii, decizii ...

Avem aşa:

1. bicicleta tre să fie albastră şi
2. tre să aibă coşuleţ pentru plimbat motanul! şi
3. să nu aibă tot felul de şmeansi feansi chestii de viteze, frâne, furtunaşe şi alte piese de schimb.

Nu cer multe nu-i aşa?

Asta credeam şi eu...până când...am început să caut!

Prima oară am aflat că bicicleta ideală pentru mine este cea pentru copii cu vârsta între 7 şi 11 ani

Apoi am aflat că bicicletele sunt de ţşpe feluri: de oraş, de ..., de ... şi de nu ne pasă.

Cele de oraş sunt muuult, muuult mai scumpe decât ce gândeşte un om că o să dea pe o bicicletă.

Cu gândul de mai sus în minte, ideal, i-de-al, aş avea două biciclete:

Johnny Loco Extreme Cruiser

şi

Giant Chixie

După cum se poate observa urmând linkurile de subt poze aceste două biciclete minunate se încadrează în categoria I shit money for a living, nivel neatins încă de Nătăfleţ în această viaţă.

După ce am mai plâns puţin şi ne-am suflat mucii am stat şi am concluzionat că oricât de minunate ar fi aceste biciclete, sunt prea perfecte pentru lumea asta.
Pentru Bucureşti adică.
Zău aşa! probabil că ţiganii de la colţ m-ar fura cu tot cu bicicletă după ce dau de două ori din pedală. Să fim realişti...

Problema apărută este următoarea: cât merită o bicicletă? 2 - 300 de lei? 7 - 800? peste 1000?!
Cât!?!

Pe de o parte, e prima bicicletă după vârsta de 12 ani, prima bicicletă de om mare.

Aşa cum primul salariu a fost cheltuit 50% pe dulciuri (all teh chocolat in the world is mine!) poate şi prima bicicletă merită un efort (financiar) cât de cât substanţial. Mai ales că era o vorbă: noi (săracii) nu ne permitem chestii ieftine.

Pe de altă parte ...1900 (minim) pe o bicicletă? Haideeee....ce face? Pedalează singură? Are shotgun pentru câini şi mârlani? Deocamdată stau la etajul unu dar dacă mă mut mai sus se teleportează singură la banii aştia? sau o car tot eu ca fraierul pe scări? Îţi serveşte şi cafeaua dimineaţa? De ce? De ce atât de mult? Mai pui 10 milioane şi-ţi iei o Dacie second hand ...

Iniţial mă hotărâsem la o nehotărîre (heh heh) simplă şi ieftină: Ideal sau Confort?

Ideal:



Confort:



după care apare Satana ( = Poznaşu'): da' nu-s prea ieftine!? de ce sunt aşa ieftine!? ceva e dubios...

Păi nu ştiu de ce! e doar o bicicletă, zic eu.

Şi aşa am mai plusat puţin. Ce face omul când nu se pricepe? Contează pe priceperea altora.

Şi aşa descoperim un site care se vrea aşa... boem, închinat bicicletei. Spre deosebire de magazinele mari cu articole sportive care vând biciclete pe bandă rulantă, oamenii aştia (par să) vând(ă) biciclete pentru a satisface pofta de bicicletism. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ei nu vând biciclete să facă bani, ei vând biciclete ca să facă lumea asta una mai bună!

Şi ne punem noi ochii pe nişte biciclete numai bune pentru portofelul nostru (suntem încă în bugetul de 1000 RON)

Kross Jantar



şi Kross Nuovo


Iarăşi: decizii! Care? De ce? Oare merită? Oare merit? Oare sunt orbit şi de fapt Dulcineea mea albastră mă aşteaptă altundeva???

Bună ziua bună ziua

Ieri n-am apucat să scriu nimic
1) pentru că am muncit
2) pentru ca după muncă am ieşit în oraş.

Sunt scuzat, da?

Unde a ieşit Nătăfleţul în oraş? Vaaaai, dar chiar la Stand up comedy cu Vio, Costel si Teo în Club 99.

În cele ce urmează voi folosi un cuvânt pe care îl păstrez aproape de inimă de când am văzut Avatar. Sunteţi gata?

Crâncen.

Crâncen? Da, crâncen. Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent. Crâncen.

Vai Nătăfleţule, dar a fost comedy de ce spui aşa ceva???

Văleu Omenire, cum ai putut să caci aşa ceva???

Cele mai proaste şi irosite două ore din viaţă. :(

Să fie clar, nu am mai fost niciodată la reprezentaţia oamenilor şi nici nu am citit vreo ceva pe net despre ei. E o părere proaspătă ca limonada de lămâi verzi.
Am mai fost o singură dată la stand up comedy, era în 100 Crossroads şi nu era cu oameni "faimoşi", era cu doi vărzălăi care şi-au băgat pretenii în două din cele trei separeuri ca să îi aplaude şi să îi încurajeze. Dar asta e altă poveste, care nici nu merită menţionată, dovada că e prima oară când vă zic de ea deşi s-a întâmplat acum mai bine de un an.

Dar să revenim la boii oile noastre:

1) club 99 sunt nişte nesimţiţi. Exploatare clară a unei nişe de piaţă.
2) Vio e şters, neamuzant, neinteresant. Nici nu ar merita o cifră, dar am mâncat ciocolată şi ne simţim darnici.
3) Costel e ghei, neamuzant, ridicol.
4) Teo e auto-intitulatul tartor-şef. E neamuzant şi nesuferit. El e ăla care face glume inteligente; nu are nevoie să zică obscenităţi la fiecare 3 secunde, el are glume moralizatoare.
5) publicul a fost prost (persoanele de faţă se exclud, evident) şi nu în sensul că nu a reacţionat bine la glume, ci prost în sensul de dobitoc, idiot, imbecil, prost.

Hai să vă zic: deci vine domnul Teo şi zice "băi da ce proşti sunteţi"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Vine domnul Costel şi zice "băi da ce fraieri sunteţi că aveţi un loc de muncă, că vă treziţi dimineaţa devreme ca să mergeţi la serviciu"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Astea au fost doar două exemple, că deja m-am enervat iarăşi ...
Ok, îmi dau seama că nu toată lumea poate să fie Seinfeld, dar sunt cam sătul de obsecenităţi şi de arătatul cu degetul. Nu am nevoie de trei cârnaţi să vină să-mi ţină predici, să mă facă prost în faţă, să-mi zică că viaţa de rahat şi să mai dau şi bani pe asta.

Daaaaa, nu!

molipsitor

Doi dintre colegii Nătăfleţului de la Compania de Circ se numesc:

Nesuferitul

şi

Nemulţumitul.

Pe Nesuferit l-aţi mai cunoscut.

Nesuferitul a aterizat nedorit în cuşcă cu Nătăfleţul. Nu a întrebat dacă e ok, dacă deranjează pe cineva, dacă mai este loc. El venit. Cică îl deranjează zgomotul făcut de animalele din celelalte cuşti şi el vrea linişte, să se poată concentra asupra muncii. Ironic este că odată ajuns în Cuşcă s-a dovedit a fi o sursă majoră de zgomot, perturbând astfel idilicitatea acesteia şi punând un maaare semn de întrebare deasupra capului său şi a intenţiilor sale.

Nesuferitul are un tic. Plescăie. Un plescăit ca acela în care ţi s-a uscat gura şi încerci să produci salivă ca să înghiţi. Probabil o face involuntar dar exact în momentele de linişte când toată lumea munceşte şi este concentrată sunetul scos este amplificat de ţâşpe mii de ori şi te freacă la creieri.

Nesuferitul are un obicei. Mânâncă în cuşcă (în loc să se ducă la troacă aşa cum fac celelalte animale) şi de obicei mănâncă câcaturi. Adicătelea chestii care crănţăne. Este şi foarte teatral în procesul de îndopare, emiţânt o serie de onomatopee, de obicei de plăcere şi satisfacţie.

Ca regulă, procesul de consum îl aduce în starea de plescăială, aşa că după cum puteţi concluziona şi singuri este un cerc vicios ce se rostogoleşte timp de 8 ore.

După toate acestea aţi putea zice "da măi, chiar că este nesuferit ăsta!" dar Nătăfleţul vrea să vă zică să nu vă grăbiţi. El nu este un superficial. Nu îl consideră pe Nesuferit un nesuferit din cauza uneor ticuri şi obiceiuri. Nuuuu ...

Nesuferitul este un nesuferit datorită atitudinii lui. Vedeţi voi Nesuferitul se crede mai dăştept decât noi ăştilalţi.
Noi suntem nişte proşti, nişte ignoranţi, nişte imbecili.
Noi muncim pentru că suntem nişte animale, pe când el munceşte pentru că ... sincer, nu se ştie de ce munceşte Nesuferitul deoarece el critică constant orice ...de la scaun până la apa pe care o bem (de aia el vine cu apă de acasă), de la de ce trebuie el să muncească? (faptul că a semnat un contract nu înseamnă nimic) până la de ce suntem noi proşti şi muncim? (când am putea face ca el şi iarăşi, faptul că suntem angajaţi nu este un argument valid).


Nemulţumitul.

Nemulţumitul vine din altă cuşcă. Dar asta este irelevant deoarece îşi petrece ziua prin toate celelalte cuşti unde pândeşte nişte atenţie ca să fie sigur că este auzit atunci când trâmbiţeazâ vrute şi nevrute despre orice. De cele mai multe ori ne-vrute că de aia este ne-mulţumit.

Nemulţumitul este prietenul Nesuferitului, numai că dacă acesta din urmă critică - de pe o poziţie superioară nouă celorlalte animale, Nemulţumitul se plânge.
Nemulţumitul îşi dă seama că este în câcat, vrea să iasă din câcat, dar nu face nimic concret. Ei, mă rog, bâzâie ...dar asta nu îi schimbă cu nimic situaţia!

Se plânge că spectacolele Companiei sunt prost organizate, că lumea nu-şi învaţă şi nu execută corect numerele ..dar, ca şi Nesuferitul, el nu realizează că este parte din problemă!

Să te smirocăi şi să arunci cu câcat în stânga şi în dreapta nu rezolvă nimic! Mai ales pentru că câcatul e ca nisipurile mişcătoare: cu cât te agiţi mai mult, cu atât mai adânc te scufunzi.

[Să nu îl înţelegeţi greşit pe Nătăfleţ: nici el nu este mulţumit de ceea ce face, dar îşi păstrează smiorcăielile pentru amărâţii de voi şi pentru Poznaş şi motan.]

Oricum, ideea era că astăzi s-au întâlnit Nesuferitul şi Nemulţumitul chiar în cuşca Nătăfleţului şi au început să facă concurs care aruncă cât mai mult şi cât mai cu stropi (câcat that is).

Se pare că problema principală era atitudinea noastră, a celorlalţi, care cu o încăpăţânare măgărească insistam să muncim în loc să ...fim ca ei! pentru că siiigur, si-gur, putem schimba ceva. Da, putem să începem să ne căutam alt loc de muncă (unde, desigur, situaţia se va repeta, dar de ce să fim realişti?) !

Şi atât. Cred că până la urmă Nesuferitul şi Nemulţumitul şi-au atins scopul pentru că Nătăfleţul s-a oprit din muncă şi a scris acest post. Măi să fie...

Vocabular

Nătăfleţul are o dilemă.

De ce nu este acceptabil să cuantifici folosind cuvântul câcălău?

Ohoooo, ăla are bani câcălău! = OK

Vai, sunt plin! Am mâncat la salatăăăă ...câcălău! = NOT OK

Mă iubeşti? Da, te iubesc cel mai mult pe lumea asta, te iubesc câcălău! = NOT OK

Ce e în neregulă cu omenirea?