Oare ciupercile mucegăiesc?
Și dacă da, este acesta un act de canibalism?

drd

Acuma, postul ăsta o să îi facă pe Serget Sergeᴎt şi pe Războinic să-mi sară în cap cu prima ocazie şi să spună:
da te-ai cam dat de gol, toată lumea o să se prindă că eşti fată Nătăfleţule! Întreg planul tău diabolic s-a dus pe apa Sâmbetii. Ia uite, cred că acuma e pe la Tulcea ...

Oh, nu! Groaznic, oribil, îngrozitor. De parcă orice om cu capul pe umerii care mi-ar citi blogul de la un post la altul nu şi-ar da seama de asta de pe la început. Să fim serioşi!

Da, deci, ignoraţi-i pe cârcotaşii ăştia doi şi veniţi mai aproape:

azi gătim!

scuze, a fost prea tare? lasă că vă trece...

Astăzi suntem în bucătarie cu doi Maeştrii emeriţi: Nătăfleţul şi Poznaşul şi gătim: doradă la cuptooor.

Î: Da' ce e dorada asta Nătăfleţule?
R: Dorada dragii fetiţe şi băieţei, pisici, motani, purcei, este un peşte. În conlcuzie, astăzi facem peşte la cuptor.

De fapt nu astăzi, ci acum o săptămână, dar de-abia acuma au reuşit planetele să se alinieze şi eu să mă urnesc să scriu postul ăsta. Oook?!?!

Deci, pentru dorada la cuptor, 2 porţii, avem nevoie de 2 x doradă şi 1 x cuptor. Pui dorada în cuptor et voilà! Doradă la cuptor!

Glumeeesc! Doar să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce reţetă de urmat pas cu pas, nu uitaţi că scopul acesti post este să arate cât de iscusiţi sunt Nătăfleţul şi Poznaşul (mai iscusiţi ca voi) şi ce mâncăruri alese mânâncă ei (tot în comparaţie cu voi, desigur).

Dacă aţi fost distraşi pentru un moment, ţin să vă reamintesc că încă mai glumim.

Deci cumpăram două dorade de la magazin:

le curăţăm de solzi şi de maţe şi alte chestii sângeroase , le spălăm, ne prostim puţin făcând din peşte o mănuşă şi subţiindu-ne vocea oh, noes, I'm dead! , îl crestăm olecuţă, punem sare, piper şi cam atât.

După aia ne uităm pe google după reţete de dorada la cuptor. Ne hotărâm că nu putem face nici una cap coadă din cauza ingredientelor specifice pe care fiecare dăştept s-a trezit să le arunce în oală aşa că o să facem ceva de capul nostru, un mélange.

Luăm o tavă, un vas adânc, un evreu - în principiu orice se poate băga în cuptor!



şi băgăm nişte ceapă, ustoroi tocat mărunt, pătrunjel şi nişte unt.

Punem nişte pătrunjel şi în doradă, împreună cu 2-3 felii de lămăie - doar frumuseţea vine din interior, nu?, trântim dorada în vas, stropim din abundenţă cu zeamă de lămâie şi ar trebui să arate cam aşa:



În momentul ăsta facem ceva ce veţi crede că este cheia succesului acestei reţete, punem nişte vin (cam un pahar)



dar credeţi-mă, nu are nici un efect. Poate doar să vă facă să vărsaţi o lacrimă pentru vinul irosit ...

...Şi băgăm la cuptooor! Acuma, nu ştiu la ce temperatură, că noi nu avem cuptor de ăla, e ceea ce io aş numi foc mediu. Are sens? Nu? Nasol...

Ah, timp de 15 minute!

Peşte ca peşte, dar nu putem să îl mâncăm gol, nu pentru că nu ar fi destul de savuros, ci pentru că noi suntem căpcăuni şi nu ne săturăm doar cu peşte!

Aşa că după ce cele 15 minute au trecut mai aruncăm şi vreo doi pumni de ciuperci curăţate şi spălate în tavă, le stropim cu sare şi le presărăm cu niţel ulei de măsline ...aaaaaa! ehehehe, vă testam! ca să nu vă plictisiţi! şi le trântim peste peşte.

Băgăm iar la cuptor pentru încă vreo 10 minute.

Între timp fierbem şi nişte apă ca să opărim o pungă de legume congelate. Peşte şi ciuperici!? Nu e de ajuns! Asta e ospăţ regal, nu masă de fandosiţi.

Toate ca toate, peste aproape juma' de oră de când am dat peştele la cuptor avem asta:


Mmmmmmm... hai să-ţi punem o porţie Nătăfleţule!



Vai! mulţumesc!
...şiii Poznaşului o porţie:



Eeeeeee! Şi nişte vin...

et Bon Appétit!

Stai, stai...să mai fac o poză să o pun pe blog mai târziu!



Oooooo..arată delicios!

Şi aşa a şi fost!



Pam-pam!

Ne vedem peste o săptâmănă, adică azi, sau de fapt mâine (sau când o să am chef şi timp să scriu postul) cu somon la cuptor!

Noutăţi

În mod normal acest post ar fi inclus în categoriile de mâncat şi de băut dar Nătătfleţul este deja sătul de toate dezamăgirile din ultimul timp încât se găndeşte să facă o categorie nouă: aşa nu.

Şi asta pentru că locurile despre care o să vă povestească astăzi au cam umplut paharul Nătăfleţului.

Primele localuri, dar nu cele dintâi - ceva revizuire retrospectivă este necesară - ce onorează cu prezenţa această listă sunt Casa Veche şi Green Hours.

Din categoria ar fi putut fi bun de mâncat dar nu este aşa, doamnelor şi domnilor gurmanzi: Casa Veche.

Amplasament bunicel - se pare că este considerat punctul lor forte şi terasa, da - boemă, da - aerul Bucureştilor Vechi, destul de atrăgătoare sunt părţile pozitive ale restaurantului Casa Veche. Şi cam atât. În rest...

Nătăfleţului nu îi este ruşine să recunoască, el face parte din acea categorie de oameni pentru care berea este băutura ce de cele mai multe ori merge la orice.

Aşa că vă închipuiţi cât de important este ca un local să aibă o listă de beri pentru toate gusturile, şi da, buzunarele.

Acuma ...ştim cu toţii că Nătăfleţul este cam zevzec, dar nu este imbecil şi nici prost de-a binelea încât să dea pe un produs mai mult decât face - şi în Romania de cele mai multe ori acest mai mult decât înseamnă de 2-3 ori mai mult!

Nu ştiu ce părere aveţi voi dar Nătăfleţul nu crede că o sticla de Ciuc la 0,33l valorează 6,5 lei! Şi cu atât mai mult sticla de Heineken la 0,33l nu valorează 8 lei! Deci: minus!

Urmează: serviciile. Aici am putea trage o linie. Nu au fost proaste dar nici bune. Nătăfleţul nu a fost lăsat să aştepte prea mult, dar nici ospătarul nu l-a copleşit cu atenţia sa.

Preparatele...oooh...preparatele! 19.90 de lei pentru două furculiţe de salată? Sosul de gorgonzola - doar o amărâtă de smântână *, legumele sote doar un pumn de legume congelate fierte** - când meniul îmbia la o selecţie între ciuperci, morcovi sau legume asortate, pieptul de pui - două fâşii subţiri de vreo 100 de grame la preţul unui kilogram...?

* De ce? De ce să îţi faci reclamă la preparate cu ingrediente exotice când în mod clar nu o să le pui în farfurie? (Nătăfleţul are o bănuială că este pentru a pune un preţ nejustificat produsului final)
Un mic dicţionar al ingredientelor străine din bucătăriile româneşti:
gorgonzola = smântână,
prosciuto = şuncă,
parmezan = caşcaval,
[deşi nu este exotică, în unele localuri] smântână = făină...

** De ce? De ce bucătarul sau ajutorul de bucătar dintr-un local cu pretenţii de restaurant nu este în stare să înăbuşe niste amărâte de legume într-o alună de unt?

Concluzia ...mai este nevoie să o scriu?

Partea 2: Green Hours merită o poveste numai a ei aşa că fiţi pe fază...vine...

Procesul verbal al unei cine

19:40
Doamna Ciupearcă soseşte acasă de la serviciu.
Ea lucrează la Croitorie.
Astăzi a fost o zi deosebit de agitată şi Doamna Ciupearcă este foarte obosită.
Îşi dă jos pălăria gândindu-se la ce va trebui să gătească pentru Domnul Ciupearcă şi pentru copii în această seară.

19:43
Doamna Ciupearcă intră în bucătărie. Spre surprinderea ei Domnul Ciupearcă este deja acasă şi pregăteşte cina.

19:45 - 19:52
Cuplul Ciupearcă discută activităţile cotidiene, schimbă impresii, bârfe.

19:53
Doamna Ciupearcă:
- Dragă ...dar unde sunt copiii?