di toati

veneau aşa aseară pe drumeag Nătăfleţu şi Poznaşu. Veseli, cu purta plină şi mintea ascuţită.
La o trecere de pietoni, se opresc, aşteaptă culoarea verde şi trec.
Când colo...ce să vezi?!
Peste drum, pe o clădire devenită avizier comunal, erau lipite nişte afişe, care de care mai colorate şi mai neinteresante.

Majoritatea afişelor se bazau pe o poză cât mai mare şi mai expresivă a interpretului/interpreţilor cu numele acestora scris cât mai mare şi colorat - pentru a atrage atenţia şi banii oamenilor, ev'dent!

Dar Nu un afiş. Nuuu, acest afiş este excepţional. Unic. Fabulos.

Afişul era pentru un spectacol ce se numeşte Gala premiilor Muzicii Populare Româneşti.

Foarte frumos domnule! Cineva, cuiva încă îi mai pasă de folclorul românesc, care nu e pe moarte, nu este inexistent. Nuuu....Folcorul românesc, muzica populară românească este încă vie! Ea fojgăie de nume mari şi prea bine cunoscute!

De exemplu la acest măreţ spectacl vom putea vedea ...

• generaţia de aur a folclorului! de la începuturile poporului român până în prezent evident - de aceea nu încap toţi pe afiş, şi decât să uităm pe careva mai bine nu trecem nici un nume
• artişti consacraţi! haideţi să îi numim împreună: ...
• ansambluri vestite! nuuu, nu ansambluri cunoscute local, ci de acelea cărora li s-a dus veste peste mări şi ţări - că de aia sunt vestite, toată lumea le cunoaşte de aceea nu are rost să le numim
• orchestre renumite! probabil şi-au schimbat denumirea de atâtea ori încât ar fi fost dificil să le numească - dacă nu nimereau numele actual? sau numele pe care îl aveau când erau renumite?
• tinere talente! sunt atât de multe şi de cunoscute şi noi le ştim pe toate ...

şi să nu pierdem din vedere faptul că muzica interpretată de puzderia de artişti enumerată mai sus va fi

• muzică de voie bună ş-un pahar! eeeeee... nu contează că în această categorie poate intra orice fel de muzică, adică la urma-urmei poţi bea şi de supărare şi de nervi şi pentru că te doare burta* şi pentru că ţi-e greaţa**  şi pentru că te doare o măsea*** şi pentru ...orice! şi ghici ce? toată această muzică va fi interpretată garantat la Gala premiilor Muzicii Populare Româneşti!

Eu unul sunt convins! Adică cu atâtea nume mari, pe care le recunosc imediat, acesta va fi un spectacol de succes ce nu trebuie ratat!


* tata întotdeauna mi-a spus că un pahar de ţuică vindecă diareea
** tata întotdeauna mi-a spus că un pahar de ţuică taie greaţa
*** nimic nu e mai bun ca un pahar de ţuică să amorţească gingia şi să ucidă bacteriile ce cauzează carii! - tot de la tata ştiu asta :)

Astăzi

Astăzi Nătăfleţul e un ameţit. Şi un trist. Cred că suferă de depresia post-concediu. Poznaşul filosofa zilele trecute "Munca nu e de noi Nătăfleţule. Boieria e ...". Ce-i drept, Boieria nu este de nasul oricui! dar munca este, este în inima tuturor. Toţi ceilalţi oameni (sans Nătăfleţ et Poznaş ça veut dire) vor să muncească! Şi-o doresc. Le-am văzut feţele dornice la metrou. Şi în staţia de tramvai. Le-am simţit avântul muncitoresc în pasul leneş cu care se târâie spre birouri ...da, cred că suntem speciali!

Astăzi Nătăfleţul a reuşit să ia toate streşinile din cale. Adică a ajuns acasă murat. Dacă era vreo streaşină care nu trebuia să picure în acel moment cu siguranţă s-a scremut, a schimbat forţa atracţiei gravitaţionale şi tot în capul lui a ajuns. Popularitate, altfel nu se explică...

Şi tot astăzi pe Nătăfleţ era să îl calce tramvaiul.Pe trecerea de pietoni. Pe verde. E bine că nenea vatmanu i-a făcut semn cu mâna că totul e ok, se mai întâmplă atunci când Nătătfleţul s-a uitat furios şi nedumirit la el. Mda, adică ....ce naiba?! El, nenea vatmanu, înţelege că a fost o greşeală din partea Nătăfleţului să creadă că e normal să treversezi pe verde. Eeeeee...

Nu avem morală astăzi.

În străfunduri...

În ultimele nopţi Nătăfleţul a a vut cele mai dubioase vise şi, ce este şi mai dubios, ele pot fi împărţite în două mari categorii:

• vise despre colegii de cuşcă şi
• vise despre Eiríkr.

Acuma, câteva clarificări sunt necesare: dacă până acum nu a fost evident din poveştile cu aromă de Circ, Cuşcă, etc., Nătăfleţul îşi detestă colegii. Dar nu aşaaa, că îi găseşte antipatici, nuuu! Îi detestă monstruos - dovadă şi faptul că povesteşte despre cât de câcat sunt ei în public.

Visele despre colegii de cuşcă nu ţin seama însă de adevăratele sentimente ale Nătăfleţului. Ele sunt axate pe o singură temă: cum Nătătfleţul devine extrem de popular în compania de Circ şi cum urcă ameţitor de rapid pe listele de preferinţe ale celor din cuşcă. Ceva de genul "până acum nu mi-am dat seama ce persoană minunată eşti dar de acum încolo eşti în top..." .

Să însemne asta că în adâncul sufletului său Nătăfleţul vrea să fie plăcut? Neeeeeeah!

Visele despre Eiríkr au şi ele o singură temă: Nătăfleţul nu reuşeşte să aibă grijă de motănaş şi acesta sfârşeşte pierdut, flămând, însetat, etc.

E groaznic ... visul Nătăfleţului de a avea un sufleţel pufos este transformat într-un coşmar!

Cumva, ceva nu funcţionează corect ...