Eeeee! Şi-a dat Nemulţumitul demisia şi astăzi a fost ultima sa zi la Circ!
Chiar dacă se subînţelege, e nevoie să spun că se încheie un alt capitol din viaţa acestui blog, la fel ca şi cel despre Nesuferit sau cel despre viaţă cu metroul...
Mă simt nostalgic aşa oleacă. Oleacă.
Se afișează postările cu eticheta Nemulţumitul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nemulţumitul. Afișați toate postările
E complicat
Nu înţeleg psihologia Nemulţumitului.
Ieri, un alt coleg de cuşcă şi-a dat demisia. Brusc, Nemulţumitul a devenit prietenul lui.
1) nu înţeleg de ce îl bucură situaţia de câcat în care este Compania. Să înţeleg că dacă vasul se scufundă, el nu este afectat?
2) nu înţeleg his PR management. Tot timpul te tratează ca pe un câcat, un prost, un orb care e prea îndobitocit pentru că munceşte în continuare în Companie şi nu se plânge 100% din timp, daaaar brusc după ce ţi-ai dat demisia eşti cea mai tare persoană din Univers!1!!
Deci ori omul ăsta este prost, ori are o gândire care mă depăşeşte.
Să presupunem că el nu e afectat de soarta Companiei. Dacă brusc Circul se hotărăşte să strângă cortul şi să se mute în alt oraş el are un plan de rezervă, nu? Da, să presupunem şi asta. Şi atunci de ce se auto mutilează psihic venind zilnic în acest loc pe care îl urăşte atât de mult? Eu înţeleg că el vrea să facă rău Companiei, dar nu vede că îşi face şi lui rău? De ce se complace în această situaţie, de ce prelungeşte agonia la nesfârşit?
Este un laş. Deşi înjură constant Compania şi i se pare că e foarte deosebit pentru că face asta, după atâta timp de tăvălire în nemulţumire ca porcul în noroi, nu are curajul să renunţe, să îţi dea demisia.
Majoritatea celor care şi-au dat demisia până acum au făcut-o elegant, în linişte, fără să dea prea multe de bănuit. Cei mai mulţi au avut parte de discuţia obligatorie cu conducerea, unde şi-au exprimat nemulţumirile şi am impresia că tocmai asta a fost picătura care a umplut paharul. Păreau oameni dispuşi să facă multe compromisuri dacă vedeau o fărâmă de reciprocitate din partea Companiei.
Sunt convins că şi Nemulţumitul a făcut asta, deşi probabil într-o manieră mai puţin diplomată, dar se pare că lui i-a lipsit acea picătură de integritate care îţi semnalează când să renunţi dacă vrei să mai rămâi curat.
NU, el s-a aruncat cu toată puterea în balta de mizerii.
...şi de aceea îmi displac foarte foarte mult anumite tipologii.
Ieri, un alt coleg de cuşcă şi-a dat demisia. Brusc, Nemulţumitul a devenit prietenul lui.
1) nu înţeleg de ce îl bucură situaţia de câcat în care este Compania. Să înţeleg că dacă vasul se scufundă, el nu este afectat?
2) nu înţeleg his PR management. Tot timpul te tratează ca pe un câcat, un prost, un orb care e prea îndobitocit pentru că munceşte în continuare în Companie şi nu se plânge 100% din timp, daaaar brusc după ce ţi-ai dat demisia eşti cea mai tare persoană din Univers!1!!
Deci ori omul ăsta este prost, ori are o gândire care mă depăşeşte.
Să presupunem că el nu e afectat de soarta Companiei. Dacă brusc Circul se hotărăşte să strângă cortul şi să se mute în alt oraş el are un plan de rezervă, nu? Da, să presupunem şi asta. Şi atunci de ce se auto mutilează psihic venind zilnic în acest loc pe care îl urăşte atât de mult? Eu înţeleg că el vrea să facă rău Companiei, dar nu vede că îşi face şi lui rău? De ce se complace în această situaţie, de ce prelungeşte agonia la nesfârşit?
Este un laş. Deşi înjură constant Compania şi i se pare că e foarte deosebit pentru că face asta, după atâta timp de tăvălire în nemulţumire ca porcul în noroi, nu are curajul să renunţe, să îţi dea demisia.
Majoritatea celor care şi-au dat demisia până acum au făcut-o elegant, în linişte, fără să dea prea multe de bănuit. Cei mai mulţi au avut parte de discuţia obligatorie cu conducerea, unde şi-au exprimat nemulţumirile şi am impresia că tocmai asta a fost picătura care a umplut paharul. Păreau oameni dispuşi să facă multe compromisuri dacă vedeau o fărâmă de reciprocitate din partea Companiei.
Sunt convins că şi Nemulţumitul a făcut asta, deşi probabil într-o manieră mai puţin diplomată, dar se pare că lui i-a lipsit acea picătură de integritate care îţi semnalează când să renunţi dacă vrei să mai rămâi curat.
NU, el s-a aruncat cu toată puterea în balta de mizerii.
...şi de aceea îmi displac foarte foarte mult anumite tipologii.
molipsitor
Doi dintre colegii Nătăfleţului de la Compania de Circ se numesc:
Pe Nesuferit l-aţi mai cunoscut.
Nesuferitul a aterizat nedorit în cuşcă cu Nătăfleţul. Nu a întrebat dacă e ok, dacă deranjează pe cineva, dacă mai este loc. El venit. Cică îl deranjează zgomotul făcut de animalele din celelalte cuşti şi el vrea linişte, să se poată concentra asupra muncii. Ironic este că odată ajuns în Cuşcă s-a dovedit a fi o sursă majoră de zgomot, perturbând astfel idilicitatea acesteia şi punând un maaare semn de întrebare deasupra capului său şi a intenţiilor sale.
Nesuferitul are un tic. Plescăie. Un plescăit ca acela în care ţi s-a uscat gura şi încerci să produci salivă ca să înghiţi. Probabil o face involuntar dar exact în momentele de linişte când toată lumea munceşte şi este concentrată sunetul scos este amplificat de ţâşpe mii de ori şi te freacă la creieri.
Nesuferitul are un obicei. Mânâncă în cuşcă (în loc să se ducă la troacă aşa cum fac celelalte animale) şi de obicei mănâncă câcaturi. Adicătelea chestii care crănţăne. Este şi foarte teatral în procesul de îndopare, emiţânt o serie de onomatopee, de obicei de plăcere şi satisfacţie.
Ca regulă, procesul de consum îl aduce în starea de plescăială, aşa că după cum puteţi concluziona şi singuri este un cerc vicios ce se rostogoleşte timp de 8 ore.
După toate acestea aţi putea zice "da măi, chiar că este nesuferit ăsta!" dar Nătăfleţul vrea să vă zică să nu vă grăbiţi. El nu este un superficial. Nu îl consideră pe Nesuferit un nesuferit din cauza uneor ticuri şi obiceiuri. Nuuuu ...
Nesuferitul este un nesuferit datorită atitudinii lui. Vedeţi voi Nesuferitul se crede mai dăştept decât noi ăştilalţi.
Noi suntem nişte proşti, nişte ignoranţi, nişte imbecili.
Noi muncim pentru că suntem nişte animale, pe când el munceşte pentru că ... sincer, nu se ştie de ce munceşte Nesuferitul deoarece el critică constant orice ...de la scaun până la apa pe care o bem (de aia el vine cu apă de acasă), de la de ce trebuie el să muncească? (faptul că a semnat un contract nu înseamnă nimic) până la de ce suntem noi proşti şi muncim? (când am putea face ca el şi iarăşi, faptul că suntem angajaţi nu este un argument valid).
Nemulţumitul.
Nemulţumitul vine din altă cuşcă. Dar asta este irelevant deoarece îşi petrece ziua prin toate celelalte cuşti unde pândeşte nişte atenţie ca să fie sigur că este auzit atunci când trâmbiţeazâ vrute şi nevrute despre orice. De cele mai multe ori ne-vrute că de aia este ne-mulţumit.
Nemulţumitul este prietenul Nesuferitului, numai că dacă acesta din urmă critică - de pe o poziţie superioară nouă celorlalte animale, Nemulţumitul se plânge.
Nemulţumitul îşi dă seama că este în câcat, vrea să iasă din câcat, dar nu face nimic concret. Ei, mă rog, bâzâie ...dar asta nu îi schimbă cu nimic situaţia!
Se plânge că spectacolele Companiei sunt prost organizate, că lumea nu-şi învaţă şi nu execută corect numerele ..dar, ca şi Nesuferitul, el nu realizează că este parte din problemă!
Să te smirocăi şi să arunci cu câcat în stânga şi în dreapta nu rezolvă nimic! Mai ales pentru că câcatul e ca nisipurile mişcătoare: cu cât te agiţi mai mult, cu atât mai adânc te scufunzi.
[Să nu îl înţelegeţi greşit pe Nătăfleţ: nici el nu este mulţumit de ceea ce face, dar îşi păstrează smiorcăielile pentru amărâţii de voi şi pentru Poznaş şi motan.]
Oricum, ideea era că astăzi s-au întâlnit Nesuferitul şi Nemulţumitul chiar în cuşca Nătăfleţului şi au început să facă concurs care aruncă cât mai mult şi cât mai cu stropi (câcat that is).
Se pare că problema principală era atitudinea noastră, a celorlalţi, care cu o încăpăţânare măgărească insistam să muncim în loc să ...fim ca ei! pentru că siiigur, si-gur, putem schimba ceva. Da, putem să începem să ne căutam alt loc de muncă (unde, desigur, situaţia se va repeta, dar de ce să fim realişti?) !
Şi atât. Cred că până la urmă Nesuferitul şi Nemulţumitul şi-au atins scopul pentru că Nătăfleţul s-a oprit din muncă şi a scris acest post. Măi să fie...
Nesuferitul
şiNemulţumitul.
Pe Nesuferit l-aţi mai cunoscut.
Nesuferitul a aterizat nedorit în cuşcă cu Nătăfleţul. Nu a întrebat dacă e ok, dacă deranjează pe cineva, dacă mai este loc. El venit. Cică îl deranjează zgomotul făcut de animalele din celelalte cuşti şi el vrea linişte, să se poată concentra asupra muncii. Ironic este că odată ajuns în Cuşcă s-a dovedit a fi o sursă majoră de zgomot, perturbând astfel idilicitatea acesteia şi punând un maaare semn de întrebare deasupra capului său şi a intenţiilor sale.
Nesuferitul are un tic. Plescăie. Un plescăit ca acela în care ţi s-a uscat gura şi încerci să produci salivă ca să înghiţi. Probabil o face involuntar dar exact în momentele de linişte când toată lumea munceşte şi este concentrată sunetul scos este amplificat de ţâşpe mii de ori şi te freacă la creieri.
Nesuferitul are un obicei. Mânâncă în cuşcă (în loc să se ducă la troacă aşa cum fac celelalte animale) şi de obicei mănâncă câcaturi. Adicătelea chestii care crănţăne. Este şi foarte teatral în procesul de îndopare, emiţânt o serie de onomatopee, de obicei de plăcere şi satisfacţie.
Ca regulă, procesul de consum îl aduce în starea de plescăială, aşa că după cum puteţi concluziona şi singuri este un cerc vicios ce se rostogoleşte timp de 8 ore.
După toate acestea aţi putea zice "da măi, chiar că este nesuferit ăsta!" dar Nătăfleţul vrea să vă zică să nu vă grăbiţi. El nu este un superficial. Nu îl consideră pe Nesuferit un nesuferit din cauza uneor ticuri şi obiceiuri. Nuuuu ...
Nesuferitul este un nesuferit datorită atitudinii lui. Vedeţi voi Nesuferitul se crede mai dăştept decât noi ăştilalţi.
Noi suntem nişte proşti, nişte ignoranţi, nişte imbecili.
Noi muncim pentru că suntem nişte animale, pe când el munceşte pentru că ... sincer, nu se ştie de ce munceşte Nesuferitul deoarece el critică constant orice ...de la scaun până la apa pe care o bem (de aia el vine cu apă de acasă), de la de ce trebuie el să muncească? (faptul că a semnat un contract nu înseamnă nimic) până la de ce suntem noi proşti şi muncim? (când am putea face ca el şi iarăşi, faptul că suntem angajaţi nu este un argument valid).
Nemulţumitul.
Nemulţumitul vine din altă cuşcă. Dar asta este irelevant deoarece îşi petrece ziua prin toate celelalte cuşti unde pândeşte nişte atenţie ca să fie sigur că este auzit atunci când trâmbiţeazâ vrute şi nevrute despre orice. De cele mai multe ori ne-vrute că de aia este ne-mulţumit.
Nemulţumitul este prietenul Nesuferitului, numai că dacă acesta din urmă critică - de pe o poziţie superioară nouă celorlalte animale, Nemulţumitul se plânge.
Nemulţumitul îşi dă seama că este în câcat, vrea să iasă din câcat, dar nu face nimic concret. Ei, mă rog, bâzâie ...dar asta nu îi schimbă cu nimic situaţia!
Se plânge că spectacolele Companiei sunt prost organizate, că lumea nu-şi învaţă şi nu execută corect numerele ..dar, ca şi Nesuferitul, el nu realizează că este parte din problemă!
Să te smirocăi şi să arunci cu câcat în stânga şi în dreapta nu rezolvă nimic! Mai ales pentru că câcatul e ca nisipurile mişcătoare: cu cât te agiţi mai mult, cu atât mai adânc te scufunzi.
[Să nu îl înţelegeţi greşit pe Nătăfleţ: nici el nu este mulţumit de ceea ce face, dar îşi păstrează smiorcăielile pentru amărâţii de voi şi pentru Poznaş şi motan.]
Oricum, ideea era că astăzi s-au întâlnit Nesuferitul şi Nemulţumitul chiar în cuşca Nătăfleţului şi au început să facă concurs care aruncă cât mai mult şi cât mai cu stropi (câcat that is).
Se pare că problema principală era atitudinea noastră, a celorlalţi, care cu o încăpăţânare măgărească insistam să muncim în loc să ...fim ca ei! pentru că siiigur, si-gur, putem schimba ceva. Da, putem să începem să ne căutam alt loc de muncă (unde, desigur, situaţia se va repeta, dar de ce să fim realişti?) !
Şi atât. Cred că până la urmă Nesuferitul şi Nemulţumitul şi-au atins scopul pentru că Nătăfleţul s-a oprit din muncă şi a scris acest post. Măi să fie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)