Planul

într-o zi de Luni, acum 4 zile adică, citeam un articol despre cât de rău este zahărul.
Şi într-un moment de plictiseală, prostie şi entuziasm mă hotărăsc să renunţ definitiv la zahăr. Gata! Declar sus şi tare că de mâine o să am o existenţă fără zahăr!

Cam aşa ...

nătăfleţul: eu renunţ la cafea şi alcool
nătăfleţul: ...şi zaharuri rafinate!
poznaşul: nu cred
nătăfleţul: nici eu
poznaşul: cumva ai citit articolul ăsta ? http://jasonferruggia.com/cut-the-sugar/ 
nătăfleţul: nuuu, citesc un articol despre cum e să fi Elle Macpherson pentru 1 lună

Lăsând la o parte lipsa de susţinere a umanităţii şi lipsa totală a încrederii în sine, eu încă mai cred că pot să mă ţin de aceast plan.

Bine, nu începând imediat, ci în timp, şi poate nu să reduc la zero consumul de zahăr, dar la minimum, eu mă văd pe calea cea bună pentru a ajunge să arăt ca Elle Macpherson.
 
Discuţia de mai sus s-a petrecut undeva în orele târzii ale dimineţii, când se serveşte ceaiul şi se citeşte presa la serviciu.

De dimineaţă mâncasem un pain aux raisins şi un pain au chocolat de la French Bakery! O masă de adio destul de bună: scorţişoară, ciocolată, aluat fin cu unt ...mmmm...

Toate acestea erau însă de domeniul trecutului! În faţă avem un viitor strălucit, lipsit de otravă şi de vinovăţie.

Acest viitor lucios a ţinut cam până pe la prânz aşa, când datorită unei urgenţe în proiect nu am putut merge la cantină să mănânc, fiind lăsat doar cu alternativa tonomatului de la bucătărie, i.e. Snickers (acum cu 20% gratis! yay) & cafea.

Buuun. S-a întâmplat. Nu am avut de ales. Eu am vrut. Nu a ţinut de mine. Da' de mâineeee....

Încă Luni, seara, cină acasă. Poznaşul întârzie pentru că şi el avea o urgenţă la serviciu. În aşteptarea bucătarului: stat pe canapea la TV şi mâncat îngheţată. Italiană. Cu 3 feluri de ciocolată. Şi sirop. Mmmm...gelato...

Da, ştiu ce o să spuneţi, dar era cumpărată de Sâmbătă, când încă nu ştiam ce otravă este zahărul, şi acum ce era să fac? Să o arunc?!? Eu m-am sacrificat şi am mâncat. Jur că nu mi-a făcut deloc plăcere...

Marţi. O nouă zi, un nou început! Un borcan nedeschis de Nutella pentru micul dejun adicătelea. Da, şi ăsta era cumpărat de Sâmbătă! 2 felii de pâine cu Nutella, dar asta e tot! Nu mai cumpăr nimic dulce! Termin ce am şi gata.
Planul merge bine în restul zilei, mă abţin de la a cumpăra tort cu mere la prânz şi termin de mâncat Snickersul de ieri (păi da cum, că doar nu sunt căpcăun, nu pot mânca un Snickers întreg deodată!)

Miercuri, în afară de cele 2 felii de Nutella de dimineaţă, rămân curat. Pentru momentele critice am o pară (eeee, pere!) ca să îmi ţină de urât.

Joi, adicătelea azi: Nutella de dimineaţă, 2 rulori cu ciocolată de la Princess pentru la dejun (11-12), prăjitură cu ciocolată de la cantină la prânz. Şi e de-abia mijlocul zilei :(

Da' de mâine...

e vineri deja

Deci trebe să vă povestesc aşa:

1. cum a fost în The Harp de St.Patrick
2. cum a fost la Blazzaj în Control
3. cum o să mergem în cea mai tare scurtă vacanţă pe anul ăsta până acum
4. cum am avut mult de muncă şi nu am avut grijă de voi
   

mâine. Promit!

Copii

Cineva ar putea zice că Nătăfleţul s-a cam lăsat pe tânjală, având în vedere raritatea şi (de ce să nu recunoaştem?) calitatea poveştilor.

Aş vrea să vă pot spune de ce este aşa, dar din păcate nici eu nu mai am timp să stau de vorbă cu el. Este tot timpul ocupat, obosit, fără chef de aberat. Da, munceşte, nu mai are timp de frecat menta - la Circ, iar acasă ajunge mereu epuizat, nervos, scârbit.

De săptămâna trecută s-a hotărât să nu mai fie de treabă şi să nu mai stea peste program, poate aşa va reuşi să redevină din nou 183% Nătăfleţ dar - nu e de mirare! - n-a reuşit să se ţină de promisiune până mai ieri când a profitat de neatenţia paznicilor şi a zbughit-o la 18:00 trecute fix.

Din nefericire pentru el, aceasta este ora la care majoritatea oamenilor scapă de la serviciu şi călătoria cu metroul s-a dovedit a fi un adevarat coşmar - deci o decizie neinspirată!

Dar cum e dreptul lui să aleagă cum îşi petrece timpul Nătăfleţul s-a simţit mai liber în îngrămădeala din vagon decât în cuşca pustie (da, Nătăfleţul este cel care cam închide luminile pe la Circ) ...ce bucurie de om terminat!

Cam asta am avut să vă spun despre eroul vostru: este şi el uman şi a căzut doborât de grijile de om mare, aşa cum se întâmplă mai tot timpul. Dar, acum că a identificat problema, să sperăm că va face ceva să o rezolve...

Întru totul am făcut o treabă bună. Totul. Tot. Netot.

Hai să vă zică Nătăfleţul - într-un fel foarte întortocheat în care încearcă să nu arate cu degetul pe cineva anume - cum stă treaba cu încrederea în oameni şi în ceea ce zic ei, sau mai bine zis: promit!

Deci Nătăfleţul are o conversaţie cu cineva din care reiese că vor face ceva împreună.

Vă rooog, deci nu era un oarecare!
Era o persoană care poate fi încadrată în grupa amici, cu care te vezi şi vorbeşti săptămânal...

...şi deci rămîne stabilt.
...şi deci cu puţin timp înainte de ziua Z persoana se răzgândeşte.

Dar nu-i nimic! este informat Nătăfleţul, sigur, siiigur, o să îşi facă treaba data viitoare.

Aţi înţeles până aici? Sper...

Aici vine dilema: dacă persoana respectivă nu s-a ţinut de cele spuse prima oară, ce îi garantează Nătătfleţului că o va face a doua oara?

Cineva a spus: păi aşa a zis, şi-a dat cuvântul!

Ahaaa, deci aşa ...deşi într-adevăr prima oară n-au existat asemenea declaraţii eroice de loialitate, Nătăfleţul a fost destul de naiv să îl creadă pe Amic şi fără să-i ceară să semneze cu sânge.

Dar acuuum, vedeţi voi, şi-a dat cuvântul!

Adică ceva de genul: de obicei eu mănânc mult rahat, dar când îmi dau cuvântul vorbesc serios!