Se afișează postările cu eticheta puturos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta puturos. Afișați toate postările
cat news
am primit o serie de fotografii cu musiu Eiríkr în habitatul său natural şi am zis să le împart cu voi, pentru că aşa sunt eu: altruist.
Rutina domnului nu s-a schimbat prea mult: e 90% somn şi 10% mâncat şi alintat. Poate de aceea majoritatea fotografiilor sunt cu el ..somnoros :)
pe dulap, unde nu poate fi deranjat (este încă un mister cum ajunge acolo)
sau pe fotoliu, unde e moale şi pufos
Uneori mai aruncă şi o privire superioară şi ne aminteşte cine e şeful şi că este mai bun ca noi şi că nu putem să-i ajungem nici măcar la vârful cozii !
Rutina domnului nu s-a schimbat prea mult: e 90% somn şi 10% mâncat şi alintat. Poate de aceea majoritatea fotografiilor sunt cu el ..somnoros :)
pe dulap, unde nu poate fi deranjat (este încă un mister cum ajunge acolo)
sau pe fotoliu, unde e moale şi pufos
Uneori mai aruncă şi o privire superioară şi ne aminteşte cine e şeful şi că este mai bun ca noi şi că nu putem să-i ajungem nici măcar la vârful cozii !
ce mai face Ericul?
feţe face, ce să facă?
faţa de iarăşi plecaţi la muncă şi mă lăsaţi singur,
faţa de o să te ignor până mă laşi în pace şi după aia o să vin să te miorlăi,
faţa de ce-mi pasă mie,
faţa de poţi să te dai mai încolo, trebuie să dorm
faţa de mi-e o leneee, văleu
faţa de Eric.
faţa de iarăşi plecaţi la muncă şi mă lăsaţi singur,
faţa de o să te ignor până mă laşi în pace şi după aia o să vin să te miorlăi,
faţa de ce-mi pasă mie,
faţa de poţi să te dai mai încolo, trebuie să dorm
faţa de mi-e o leneee, văleu
faţa de Eric.
deci sâmbătă
am fost în plimbare prin Herăstrău să observăm cum vine toamna.
De fapt Planul era să închiriem nişte biciclete şi să-i dăm la pedală, dar fiind prea puturoşi, până să ajungem noi s-au dat mai toate bicicletele! aşa că am rămas să dăm la picior.
O fost o zi călduţă şi cu soare, deloc ca zilele ce au urmat.
Poate simţind asta nişte orătănii pufoase s-au târât de prin tufişuri şi cotloane şi s-au tolănit la Soare, înmagazinând cât mai multă căldură.
Vă rog rog eu să nu mă turnaţi lu' domnu Eric ...
Dacă aş fi avut un motan gri, ca ăsta, i-aş fi zis Oliver. Cum nu cred că dumnealui are vre-un nume de acum încolo va fi cunoscut lumii ca Domnul Oliver!
De fapt Planul era să închiriem nişte biciclete şi să-i dăm la pedală, dar fiind prea puturoşi, până să ajungem noi s-au dat mai toate bicicletele! aşa că am rămas să dăm la picior.
O fost o zi călduţă şi cu soare, deloc ca zilele ce au urmat.
Poate simţind asta nişte orătănii pufoase s-au târât de prin tufişuri şi cotloane şi s-au tolănit la Soare, înmagazinând cât mai multă căldură.
Vă rog rog eu să nu mă turnaţi lu' domnu Eric ...
Dacă aş fi avut un motan gri, ca ăsta, i-aş fi zis Oliver. Cum nu cred că dumnealui are vre-un nume de acum încolo va fi cunoscut lumii ca Domnul Oliver!
the power of love
...a force from above sau doar mit?
Adică lucrurile stau aşa: Nătăfleţul are un coleg de cuşcă care pute. Da' pute rău. A transpiraţie. În fiecare zi, de la prima oră a dimineţii până la apusul Soarelui. El pute. Colegul.
Colegul Nătăfleţului are prietenă (eeeee
). Întâmplător (sau nu) prietena colegului Puturos lucrează tot la Circ. Deci e şi ea colegă cu Nătăfleţul.
Faza e că nimeni din cuşcă nu îi zice vreo ceva Puturosului! Da' nimic! Nici măcar nu strâmbă din nas. Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori ceilalţi sunt nişte nesimiţiţi.
Nătăfleţul nu e paranoic deci concluzia e că ceilalţi sunt nesimţiţi.
Ceilalţi ca ceilalţi că sunt nişte animale săracii, da' prietena domnule?! E femeie! Asta trebuia să se activeze la primul semn de putoare. Trebuia să îl pună să se spele şi să foloseasca deodorant sau să îl părăsească.
Da' nimic! Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori aia nu are simţul mirosului.
...te pomeneşti că i-a mutat dragostea nasul din loc!?
Adică lucrurile stau aşa: Nătăfleţul are un coleg de cuşcă care pute. Da' pute rău. A transpiraţie. În fiecare zi, de la prima oră a dimineţii până la apusul Soarelui. El pute. Colegul.
Colegul Nătăfleţului are prietenă (eeeee
). Întâmplător (sau nu) prietena colegului Puturos lucrează tot la Circ. Deci e şi ea colegă cu Nătăfleţul.Faza e că nimeni din cuşcă nu îi zice vreo ceva Puturosului! Da' nimic! Nici măcar nu strâmbă din nas. Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori ceilalţi sunt nişte nesimiţiţi.
Nătăfleţul nu e paranoic deci concluzia e că ceilalţi sunt nesimţiţi.
Ceilalţi ca ceilalţi că sunt nişte animale săracii, da' prietena domnule?! E femeie! Asta trebuia să se activeze la primul semn de putoare. Trebuia să îl pună să se spele şi să foloseasca deodorant sau să îl părăsească.
Da' nimic! Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori aia nu are simţul mirosului.
...te pomeneşti că i-a mutat dragostea nasul din loc!?
Singurătatea e mai bună când nu eşti de unul singur
A venit momentul unui post serios.
Un post despre una din cele mai actuale probleme ale societăţii moderne: singurătatea.
V-aţi aşezat vreodată să faceţi un bilanţ:
Poate nu chiar atât de oficial dar în mod sigur aţi facut-o. Şi nu a ieşit prea bine, nu?
Ei bine, Nătăfleţul este aici să vă ajute! Da, nici nu ne aşteptam la mai puţin din partea lui, aşa minunat cum este.
După ce veţi termina de citit acest post veţi putea pune un mic + în lista voastră de relaţii. Sub acest + veţi adăuga un nume, simplu şi expresiv: Bostan.
Bostan este un motan ( = are coaie!)
Bostan este roşcat şi are capul mare ( = de unde şi numele!)
Bostan este patron ( = peste două potăi blege, un cocoş, vreo 5 găini şi o pensiune).
Bostan nu este motan de casă. El este fiul munţilor şi codrilor ( = pensiunea e la munte).
Bostan nu cerşeşte mâncare, mâncarea îi este oferită.
Bostan nu cere atenţie, are prea mult şarm pentru a putea fi ignorat.
Mai jos aveţi câteva fotografii cu Bostan pentru a fi siguri că îl recunoaşteţi când îl veţi întâlni.
Primul contact. Bostan doarme.
Printre ciupiturile de ureche, pis-pisuri şi aparate de fotografiat bagate subt nas Bostan încearcă să doarmă.
Bostan se hotărăşte să investigheze problema şi să afle de ce nu este lăsat să doarmă.
Bostan doarme, iar.
Un post despre una din cele mai actuale probleme ale societăţii moderne: singurătatea.
V-aţi aşezat vreodată să faceţi un bilanţ:
câţi prieteni am,
câte cunoştinţe am pierdut pentru că nu am ţinut legătura,
câte persoane noi am cunoscut în ultima lună?
câte cunoştinţe am pierdut pentru că nu am ţinut legătura,
câte persoane noi am cunoscut în ultima lună?
Poate nu chiar atât de oficial dar în mod sigur aţi facut-o. Şi nu a ieşit prea bine, nu?
Ei bine, Nătăfleţul este aici să vă ajute! Da, nici nu ne aşteptam la mai puţin din partea lui, aşa minunat cum este.
După ce veţi termina de citit acest post veţi putea pune un mic + în lista voastră de relaţii. Sub acest + veţi adăuga un nume, simplu şi expresiv: Bostan.
Bostan este un motan ( = are coaie!)
Bostan este roşcat şi are capul mare ( = de unde şi numele!)
Bostan este patron ( = peste două potăi blege, un cocoş, vreo 5 găini şi o pensiune).
Bostan nu este motan de casă. El este fiul munţilor şi codrilor ( = pensiunea e la munte).
Bostan nu cerşeşte mâncare, mâncarea îi este oferită.
Bostan nu cere atenţie, are prea mult şarm pentru a putea fi ignorat.
Mai jos aveţi câteva fotografii cu Bostan pentru a fi siguri că îl recunoaşteţi când îl veţi întâlni.
Primul contact. Bostan doarme.
Printre ciupiturile de ureche, pis-pisuri şi aparate de fotografiat bagate subt nas Bostan încearcă să doarmă. 
Bostan se hotărăşte să investigheze problema şi să afle de ce nu este lăsat să doarmă.
Bostan doarme, iar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)