Cu pohta 'n Gură

De câteva săptămâni Nătăfleţul şi Poznaşul au un nou loc secret de mâncat, un loc demn de Carneţelul Galben.

Este un loc care, în cele trei vizite de până acum, nu i-a dezamăgit. Credeţi că e prea devreme ca să vă povestesc despre el sau deja nu mai puteţi de curiozitate?

Trattoria Bocca
Jean Louis Calderon, numărul 41

Da, da, ştiu! unii dintre voi o să zică ah, locul ăla vechi! dar pentru cei doi nehaliţi ai noştri are doar o lună şi trei vizite, deci este tinerel şi ca orice tinerel este plin de speranţă.

Hai să nu o mai lungim că ni se lungesc urechile de foame şi să purcedem la a degusta localul mai sus menţionat.

Trattoria Bocca este în mod evident un local cu specific ...italian.

Poate de aceea bruschettele, pastele şi pizza sunt delicioase!

Pasta Quattro Formaggi - preferatele Nătăfleţului

Nici puiul, gătit fie la gratar, fie tras în unt cu ierburi aromate, şi ascus după o denumire dichisită în italiană (care nu are trebui să vă sperie) nu e de lepădat. Servit cu garnitură de cartofi la cuptor cu rozmarin şi o salată de roşii cu busuioc ..mmm...

De recomandat ar mai fi vita - sub formă de Saltimbocca alla Romana (neapărat alegeţi la garnitură broccoli dat prin unt şi usturoi) şi fructele de mare.

Combinaţi cele de mai sus cu un pahar de vin bun (sau bere, fie!), personal amabil care nu te lasă să aştepţi dar nici nu te sâcâie şi decorul aerisit, cu haine de restaurant, nu de loc făcut să scoată bani din orice ( = amestecul de bar-mâncătorie unde la o masă se bea, se fumează şi se râde zgomotos iar la cealaltă nişte amărâţi încearcă să ducă o furculiţă la gură, le ştiţi...) şi avem o reţetă de succes.

Preţurile sunt cam medii. Dacă nu am subliniat destul până acum, Bocca se vrea a fi un loc unde mâncarea este pe primul loc, cu bucătar dedicat ş' toati celea deci presupun că aşa se justifică preţurile puţintel mai mari decât cele din pizzeria de la colţ.

Orice cronică de local nu este completă la Nătăfleţ dacă nu zice şi de toaletă! Toaleta este ok. Este unisex, dar este curată şi spaţioasă cu vreo 3 (?) compartimente deci nu putem da minus nici aici.

Hmmm..hai că o să îi deochi dacă mai continui aşa. Într-o seară erau nişte familii cu copchii pe acolo şi ăia făceau tărăboi! Nţ nţ nţ Şi alte două dăţi era cam gol ...ah, şi o dată le-a sărit CDul cu muzică! groaznic! Vedeţi? am zis şi de rău!

Hai poftă bună!

L.E. [2011]
Să nu uităm desertul suprem: cheesecake!

În Aprilie 2011 s-a hotărât că cel mai bun cheescake din Bucureşti se mănâncă în Bocca.

Unde să te duci când îţi este foame,

bate vântul în frigider, n-ai chef de străbătut Bucureştiul şi vrei să nu ai surprize (= buzunare şi burtă goale) ?

R: în La Brace. Adică pe strada Armenească numărul 8, la o aruncătură de băţ de Universitate.

Şi Nătăfleţul vă recomandă să mergeţi acolo cât încă mai este proaspăt (adicătelea vor să facă impresie bună)!

De ce ne aruncăm aşa ca găina la flegmă în a face astfel de afirmaţii?

Păi ...
* atmosfera este OK; probabil nu prea multe lume ştie încă de el şi este destul de gol, nu te asaltează fumul de ţigară şi zumzetul de gară al discuţiilor aprinse,

* mâncarea este bună şi porţiile medii îţi satisfac foamea dacă le combini cu o gustare rece

* personalul este foarte amabil,

* preţurile ...nu prea ştiu cum să le caracterizez; găseşti şi feluri la preţuri mai mici şi la preţuri mai mari, în funcţie de cât de exotice sau autentice sunt ingredientele. O masă în doi - 1 gustare mică, un fel principal şi câte o băutură ajunge undeva pe la 70 de RON.

Nătăfleţul vă recomandă pastele.

Aburi interbelici

Cât încă mai abureşte hai să vă spună Nătăfleţul unde a mâncat săptămâna trecută: Vineri am fost în Interbellico - strada Maria Rosetti, numărul 53.

Având în vedere că este un local mic-mititel şi părerea o vom face la fel!

Interbellico:
- e destul de mic: 8 mese
- decorul: nu prea e interbelic, mai degrabă o amestecătură sărăcăcioasă, separeurile semănând mai degrabă cu un fast-food american decât cu vreo ceva italian sau interbelic, pozele - de duzină, sticlele de oţet balsamic şi lumânările - bleh. Ca plusuri: vitrina frigorifică, tapetul şi lambriurile de lemn.
- personalul &servirea: în număr de 1, nenea cu aer de patron este o prezenţă copleşitoare, ce l-a cam speriat pe Nătăfleţ. Nenea încearcă să fie prietenos şi te face să te simţi deosebit oferindu-ţi toată atenţia lui, dar uneori ai impresia că din secundă în secundă va chema vre-un Mario sau Luigi care o să vină să te ia pe sus şi o să te facă hrană pentru peşti. În concluzie: nu avem nimic de reproşat. La cât de mic este spaţiul ar fi şi culmea să nu facă faţă!
- ce mâncăm: pizza. Pizza este bună, cu crustă subţire. Ingredientele nu dau pe dinafară de originale ce sunt - probabil pentru asta trebuia să comandăm o pizza mai exotică - dar păreau proaspete şi combinate cu gust.
- ce mai mâncam şi e bun-bun: pasteee. Preferatele Poznaşului: Arabiata.
- ce nu mâncăm: risotto. Bleah. Prea multă ceapă - eclipsa totul din farfurie. Şi nu era creamy yet delicious - era cam uscat...
- ce bem: bere bună - nu Ursus sau Peroni adică.

Concluzie: un local fără pretenţii, intim, cu pizza bună şi preţuri mici.

Darul amabilităţii

Nu ştiu alţii cum sunt dar, la Circ, Nătăfleţul are nişte colegi de cuşcă foarte amabili!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!

Un exemplu:

Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?

Măi măi măi...

1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?

Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!

Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!