Stătea aşa Nătăfleţul şi o ardea boem pe peron în Victoriei.
Aglomeraţie mare
mon cher!
Şi la un moment dat îşi face apariţia o tanti. Tanti vorbea la telefon. Nu, nu vorbea tare, nici nu gesticula. Vorbea la telefon şi atât.
Acuma, ce e de discutat: tanti avea ...o
freză.
Şi când zic
freză ştiţi că urmează ceva spectaculos.
Ce poate fi spectaculos la o
freză?
Păi în nici un caz faptul că arată bine, nu! O
freză este spectaculoasă atunci când este un
dezastru!
Hai să punem punctul pe
i ca să ştim clar cu ce avem de a face: era o chică doamnelor şi domnilor!
O. Chică.
Şi nu orice fel de chică - de exemplu există chici involuntare create de lenea de a merge la frizer, sau chici greşeli de moment
oh, dar nu vreau să mă iei prea scurt la spate - ci
mama chicilor!
Genul de chică
inversată: părul este deja lung şi apoi este tăiat scurt în faţă şi pe după urechi. Ah, şi era făcută coc.
Nu, nu vom avea o dezbatere pe tema
C h i c a - această oroare a societăţii umane şi a haitelor de hiene
...nu, vom pune doar o întrebare simplă:
în ce moment şi prin ce mecanisme de gândire, în timpul realizării frezei, tanti respectivă a ajuns la concluzia că nu vrea să fie tunsă scurt de-a lungul şi de-a latul scăfârliei şi a hotărât că acea grozăvie numită chică îi va pastra o fărâmă de feminitate
?
Fals! De ce? Cum? De ce? Nu! Când? De ce? Fals! Nu, nu, nu! Cine? De ce? De ce? De ceee?!?
