pe această hârtie scria așa:
ATENȚIE !!!
CAD CĂRĂMIZI ...
evident, ceea ce mă macină pe mine sunt acele trei puncte de după cărămizi, ca și cum ...
ca și cum ceee?!?!
Se afișează postările cu eticheta tâmpenii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tâmpenii. Afișați toate postările
oh, ok!
un newsletter spune așa:
Iti oferim o reducere pe viata daca ne dai un like pe facebook!
în aceste condiții, mai pot eu adăuga ceva?!
Iti oferim o reducere pe viata daca ne dai un like pe facebook!
în aceste condiții, mai pot eu adăuga ceva?!
cea de-a doua chestie
era cât pe ce să o uit cât am scris postul anterior. Dar isteţ cum sunt, cum m-am scremut şi am asudat oleacă cotrobâind prin cotloanele minţii, mi-am şi amintit-o!
Cea de-a doua chestie începe aşa: citeam un blog deunăzi.
Nu am nici o idee cum a ajuns blogul ăla la mine în lista chestiilor de citit şi după ziua de ieri nici nu cred că o să mai stea acolo prea mult.
Blogul aparţine unei domnişoare care îşi dă cu părerea.
Uneori mai filozofează, alteori mai bagă şi fragmente de literatură, alteori e total incoerentă şi probabil mai face şi alte chestii dar nu ştiu eu pentru că mi-a fost lene să trec de posturile de pe prima pagină.
Acuma, ce vreau să spun e că am citit un post foarte dur şi aspru al domnişoarei care-şi dădea în el cu părerea despre oamenii amuzanţi şi despre condiţia de haios şi concluziona că nu prea există oameni care ştiu să-i facă pe alţii să râdă, că există doar rataţi care fac glume răsuflate sau care pun egal între amuzament şi sportul de a critica şi arunca cu câcat în oricine şi orice.
Eu de obicei am imunitate la chestii scrise pe Internets, dar simţind adânc şi monstruos vehemenţa cu care domnişoara scria, nu am putut decât să mă opresc şi să mă gândesc aşa: oare de ce scriu oamenii prostii pe internet?
Oare şi eu scriu prostii? Tâmpenii? Chestii neamuzante?
Cred că cel mai mult m-ar durea să aflu că de fapt nu sunt amuzant; cu tâmpeniile şi prostia mă mai împac, dar cu un atac la simţul meu absolut al haiosului ...niciodată!
Da, ştiu că nu sunt prea coerent, dar trebuie să înţelegeţi că în sufletul meu se dă o luptă aprigă, o bătalie de proporţii epice, are loc un Ragnarök nătăfleştian a cărui finalitate nu poate fi decât ...
Cea de-a doua chestie începe aşa: citeam un blog deunăzi.
Nu am nici o idee cum a ajuns blogul ăla la mine în lista chestiilor de citit şi după ziua de ieri nici nu cred că o să mai stea acolo prea mult.
Blogul aparţine unei domnişoare care îşi dă cu părerea.
Uneori mai filozofează, alteori mai bagă şi fragmente de literatură, alteori e total incoerentă şi probabil mai face şi alte chestii dar nu ştiu eu pentru că mi-a fost lene să trec de posturile de pe prima pagină.
Acuma, ce vreau să spun e că am citit un post foarte dur şi aspru al domnişoarei care-şi dădea în el cu părerea despre oamenii amuzanţi şi despre condiţia de haios şi concluziona că nu prea există oameni care ştiu să-i facă pe alţii să râdă, că există doar rataţi care fac glume răsuflate sau care pun egal între amuzament şi sportul de a critica şi arunca cu câcat în oricine şi orice.
Eu de obicei am imunitate la chestii scrise pe Internets, dar simţind adânc şi monstruos vehemenţa cu care domnişoara scria, nu am putut decât să mă opresc şi să mă gândesc aşa: oare de ce scriu oamenii prostii pe internet?
Oare şi eu scriu prostii? Tâmpenii? Chestii neamuzante?
Cred că cel mai mult m-ar durea să aflu că de fapt nu sunt amuzant; cu tâmpeniile şi prostia mă mai împac, dar cu un atac la simţul meu absolut al haiosului ...niciodată!
Da, ştiu că nu sunt prea coerent, dar trebuie să înţelegeţi că în sufletul meu se dă o luptă aprigă, o bătalie de proporţii epice, are loc un Ragnarök nătăfleştian a cărui finalitate nu poate fi decât ...
Înţelepciune de birou
Nătăfleţul tocmai a aflat că oamenii frumoşi nu se fâsâie!
Probabil că aşa se explică mirosul de lăcrămioare de la el din baie...
Probabil că aşa se explică mirosul de lăcrămioare de la el din baie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)