Frank Ursul Bipolar

Frank Ursul Bipolar este noul prieten al Nătăfleţului.

Trecutul lui Frank este încărcat de mistere, contradicţii şi paradoxuri şi de aceea el nu vorbeşte prea mult despre el. De fapt nu vorbeşte prea mult în general.

Unii ar zice că Frank nu vorbeşte pentru că este o jucărie de pluş. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr!

Frank este foarte glumeţ aşa de felul lui şi ştie cele mai amuzante povestiri despre Profesorul Pinguin, doar că întotdeauna aşteaptă momentul potrivit să le împartă - ceea ce în mod clar demonstrează cât de bun povestitor este!

Între ţesutul de povestiri amuzante şi ignorarea trecutului, Frank îşi petrece zile în linişte, bucurându-se de lucrurile simple şi de rutina zilnică - atât de nesuferită unora, dar o binecuvântare pentru acest urs bipolar.

Zilele încep cu o plimbare obligatorie prin zăpadă

Frank a mărturisit că nu e prea mare diferenţă între zăpada de Bukarest şi cea polară. Cea din urmă e puţin mai dulce şi are aromă de migdale, dar în rest: identică!

După atâta tăvaleală prin zăpadă, Frank face un duş de fulgi de nea ca să îşi cureţe blana şi să arate prezentabil

Zâmbetul de pe faţa lui ne spune că e mulţumit.

Afară e frig şi bine însă la un moment dat vine şi timpul să ne întoarcem în casă, să servim un covrigel cu unt şi o ceaşcă de ceai cu vanilie şi să ne dezmorţim labele îngheţate.

Şi ce poate fi mai potrivit decât un picnic la lumina lumânărilor?

Acesta este momentul când printre picături de miere şi clinchet de linguriţe limba lui Frank se dezpleticeşte şi încep să curgă povestioarele amuzante.

După vreo 2 ore însă, Frank începe să se resimtă.

Atâta activitate - şi fizică şi socială - l-a obosit pe săracul urs, aşa că este momentul să tragă un pui de somn ca nu cumva să piardă din rezervele de energie. La urma urmei e un urs şi afară este încă iarnă!

Locul preferat de aţipit al lui Frank este perna Domnului Eiríkr.

Este atât de mare şi pufoasă! Numai bună pentru un urs alb şi mic ca el :)

După joaca în zăpadă şi picnicul la lumina lumânărilor, somnul este activitatea preferată a lui Frank - da, chiar în această ordine! şi e clar că ştie să se bucure de el.

(Va Urma)

prima chestie

două chestii am să vă zic şi le zic în ordinea în care mi-au venit.

Prima ar fi că am stat eu aşa şi m-am gândit că poate nu numai suedejii o freacă toată ziua, că poate iarba nu e verde numai de partea cealaltă şi că poate chiar şi capra vecinului mai moare, câteodată.

Adicătelea, de unde să ştiu eu, Nătăfleţ prost, că la noi lumea nu o arde boem prin parcuri, cafenele, terase, la plajă, la umbră, etc., dacă eu oricum stau nouă ore în cuşcă şi nu văd altceva decât muncă?

Păi io când m-am dus acolo m-am dus ca omu' nemuncitor, în concediu, fără griji, fără altă treabă decât să roiesc prin locurile de frecat menta. Iar aici, acasă, în ţărişoara noastră jegoasă, puturoasă, leneşă, mizerabilă şi toate lucrurile spurcate, n-am avut onoarea de a-mi petrece zilele libere şi de a observa românu' între orele 9-19.

...Şi atunci, cum de îndrâznesc eu să trag concluzii de aste pripite cum că la noi în ţară nu curge laptele şi mierea? Doar pentru că nu le-am gustat!? Absurd!

Am dreptate sau am dreptate, ehhhh?

Caturday by Poznaşu'

Unul din lucrurile care îmi place la Iarnă este faptul că e plină de tot felul de minunăţii ce reuşeşc - după ce zgârmă adânc - să scoată la suprafaţă copilul din noi.

Să luăm zăpada de exemplu: pe la amiază l-am surprins pe Poznaş făcându-şi de cap pe balcon...







Nu-i aşa că este frumos să vezi atâta bucurie? Te încălzeşte mai ceva ca un ceai de soc cu lămâie şi miere.

Ah, şi era să uit: suntem în vacanţăăă! Până pe 4 nu mai trebuie să-mi auziţi bodogănelile despre muncă!