chestie neinterestantă #2
în ultimul timp (7 zile) am văzut mai multe filme decât în ultimele 3 luni!
Dumincă am fost la le Cinématographe. Am văzut Despicable Me. Pe româneşte Sunt un mic ticălos. Uneori titlurile astea sunt aşa de jenante! Dacă nu mi-ar fi spus cineva câte restricţii au aia care vin cu ele aş fi zis că sunt făcute de o turmă de gândaci de bucătărie.
Oricum, înapoi la subiect: filmul e meh. Nu are nimic. Da' nimic! E plin de clişee, nu are o glumă inteligentă, nimic. Nu e prost, doar că pentru o comedie nu m-a făcut să rânjesc decât de 2 ori.
Tot săptămâna trecută, acasă, am vizionat Burn After Reading. Bunicel.
Săptămâna aceasta: Nacho Libre - una comedia con ..[drumroll] jaaaack blaaack! Mdea. Ce pot zice? Amuzant, dar cam slăbuţ. Mi-a plăcut mult mai mult Tenacious D in The Pick of Destiny.
şi A Serious Man. Acuma, în mod normal aş zice că e o porcărie de film. Da nu e. Ce e, nu ştiu să zic. E ..oooook, aşa. Nu e nimic spectaculos, dar nici nu-ţi blestemi zilele pentru că ai pierdut 106 minute din viaţă. E subt Burn After Reading.
Se afișează postările cu eticheta aşa şi aşa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aşa şi aşa. Afișați toate postările
Ciocolată cu lămâie
Acum ceva timp (7 martie a.c.) am fost la Chocolat, numai că în loc să ne rezumăm la a cumpăra eclere am ales să ne așezăm înăuntru la o masă, să bem un ceai, să ne răsfățăm cu o bârfă și de-abia după aceea să cumpărăm eclere.
Din nefericire Chocolat - localul nu s-a ridicat la înălțimea Chocolat - eclere cu ciocolată (deși mie îmi plac la fel de mult și cele cu cafea, dar nu pot să o zic că o să se uite Poznașul urât la mine). Poate era din cauza unei răceli sau poate din cauza ploii, a zilei de duminică, nu ştiu, cert este că nu mi-a lăsat o impresie prea bună.
În primul rând era foarte aglomerat şi în condiţiile în care 90% din local este plin zgomotul concurează cu cel din Gara de Nord. Nu ştiu dacă ceilalţi oameni au venit acolo pentru prânz, o bere cu amicii, o cafea sau altceva, cert este că la o cană de ceai şi o Rază de Soare ca răsfăţ de Duminică după-amiaza mi-aş fi dorit puţin mai multă linişte şi pace şi că nu trebuiască să stau aplecat peste masă ca să pot conversa.
În al doilea rând, ori eram invizibili ori domnişoarele care fac servirea au ales să ne ignore la început pentru câteva minute bune. Asta în condiţiile în care stăteam la o masă de lângă comandamentul central. Tendinţa asta cu ignorarea, sau poate nepăsarea sau poate uitucismul a fost o caracteristică a întregii vizite. Ok, nu e ca şi cum am cerut tratament preferinţial, nu pretind de la nimeni să ştie că eu sunt Nătăfleţul şi să pupe ţărâna pe care calc, dar nici nu vreau să fiu tratat cu fundul. Că mă supăr. Şi nu mă mai duc. Ah, şi scriu şi pe blog că au fost răi. Uite-aşa!
Deci da. Deşi am comandat de la bun început două ceaiuri şi o prăjitură şi o bere, de-abia pe la a doua ceaşcă de ceai ne-am dat seama că vacile nu erau mulse chiar atunci, că frişca nu era bătută cât se infuza lâmâia, că zmeura nu se cocea cât sorbeam noi din Tokio Fusion, nu. Domnişoara pur şi simplu a uitat. Poate era începătoare. Poate că nu ne pasă.
În al treilea rând eram răciţi şi ceaiul pe care l-am servit ni se părea a fi doar apă fiartă, iar din prăjituricia cu zmeură nu simţeam decât textura zahărului, dar am fost asiguraţi că ambele erau foarte bune şi aromate şi gustoase. Bine, fie.
Să aşteptăm a doua vizită ca să ne facem o părere clară? Aşa ziceţi? Hai să lăsăm de la noi. Să fim darnici. Oricum nu putem zice de foarte rău că ne lingem pe bot de eclere.
Din nefericire Chocolat - localul nu s-a ridicat la înălțimea Chocolat - eclere cu ciocolată (deși mie îmi plac la fel de mult și cele cu cafea, dar nu pot să o zic că o să se uite Poznașul urât la mine). Poate era din cauza unei răceli sau poate din cauza ploii, a zilei de duminică, nu ştiu, cert este că nu mi-a lăsat o impresie prea bună.
În primul rând era foarte aglomerat şi în condiţiile în care 90% din local este plin zgomotul concurează cu cel din Gara de Nord. Nu ştiu dacă ceilalţi oameni au venit acolo pentru prânz, o bere cu amicii, o cafea sau altceva, cert este că la o cană de ceai şi o Rază de Soare ca răsfăţ de Duminică după-amiaza mi-aş fi dorit puţin mai multă linişte şi pace şi că nu trebuiască să stau aplecat peste masă ca să pot conversa.
În al doilea rând, ori eram invizibili ori domnişoarele care fac servirea au ales să ne ignore la început pentru câteva minute bune. Asta în condiţiile în care stăteam la o masă de lângă comandamentul central. Tendinţa asta cu ignorarea, sau poate nepăsarea sau poate uitucismul a fost o caracteristică a întregii vizite. Ok, nu e ca şi cum am cerut tratament preferinţial, nu pretind de la nimeni să ştie că eu sunt Nătăfleţul şi să pupe ţărâna pe care calc, dar nici nu vreau să fiu tratat cu fundul. Că mă supăr. Şi nu mă mai duc. Ah, şi scriu şi pe blog că au fost răi. Uite-aşa!
Deci da. Deşi am comandat de la bun început două ceaiuri şi o prăjitură şi o bere, de-abia pe la a doua ceaşcă de ceai ne-am dat seama că vacile nu erau mulse chiar atunci, că frişca nu era bătută cât se infuza lâmâia, că zmeura nu se cocea cât sorbeam noi din Tokio Fusion, nu. Domnişoara pur şi simplu a uitat. Poate era începătoare. Poate că nu ne pasă.
În al treilea rând eram răciţi şi ceaiul pe care l-am servit ni se părea a fi doar apă fiartă, iar din prăjituricia cu zmeură nu simţeam decât textura zahărului, dar am fost asiguraţi că ambele erau foarte bune şi aromate şi gustoase. Bine, fie.
Să aşteptăm a doua vizită ca să ne facem o părere clară? Aşa ziceţi? Hai să lăsăm de la noi. Să fim darnici. Oricum nu putem zice de foarte rău că ne lingem pe bot de eclere.
Salată de varză
Aseară am fost la Lascăr - strada Dimitrie Racoviţă, numărul 18.
Este a treia oară când foamea ne poartă spre acest restaurant. Per total suma experienţelor dă cu plus, dar paharul este foarte foarte aproape să dea pe dinafară. (Asta înseamnă ca data când nu a ieşit bine eclipsează dăţile când a fost bine.)
Pe scurt, că ne copleşesc gândăceii: mâncarea este bună. Nu este excepţională, dar este bună. Porţiile sunt destul de mari şi preţurile sunt medii [4 beri + (2 x fel principal + salată) = vreo 70 lei].
Băutura (a se citi: Berea) e ok. Bagă la înaintare Paulaner ceea ce nu e neapărat rău, ba chiar e inedit şi binevenit pe lângă toate localurile iubitoare de Ursus, Timişoreana şi Peroni [bleah].
Localizarea e ok: zonă destul de boema a Bucureştiului ce-ţi aminteşte de farmecul micului Paris. Departe de aglomeraţia străzilor principale, întotdeauna un plus.
Minusuri, maaaarele minus de fapt: servirea. Da, despre Lascăr era vorba aici (3 & 4).
Comportamentul personalului lasă muuult de dorit.
Pe lângă incidentele relatate anterior toată treaba culminează cu atitudinea nazistă a domnişoarei ajutor de chelner de aseară, care, după ce ridică farfuria şi tacâmurile din faţa Poznaşului - săracul nici nu terminase de înghiţit! - îl întreabă "Mai serviţi salată?" Cu ceeeeee!?! La cât de goală era terasa nu cred că duceau lipsă de veselă şi tacâmuri ...zelul ei nu a avut nici o scuză!
Lascăr. Merge.
Este a treia oară când foamea ne poartă spre acest restaurant. Per total suma experienţelor dă cu plus, dar paharul este foarte foarte aproape să dea pe dinafară. (Asta înseamnă ca data când nu a ieşit bine eclipsează dăţile când a fost bine.)
Pe scurt, că ne copleşesc gândăceii: mâncarea este bună. Nu este excepţională, dar este bună. Porţiile sunt destul de mari şi preţurile sunt medii [4 beri + (2 x fel principal + salată) = vreo 70 lei].
Băutura (a se citi: Berea) e ok. Bagă la înaintare Paulaner ceea ce nu e neapărat rău, ba chiar e inedit şi binevenit pe lângă toate localurile iubitoare de Ursus, Timişoreana şi Peroni [bleah].
Localizarea e ok: zonă destul de boema a Bucureştiului ce-ţi aminteşte de farmecul micului Paris. Departe de aglomeraţia străzilor principale, întotdeauna un plus.
Minusuri, maaaarele minus de fapt: servirea. Da, despre Lascăr era vorba aici (3 & 4).
Comportamentul personalului lasă muuult de dorit.
Pe lângă incidentele relatate anterior toată treaba culminează cu atitudinea nazistă a domnişoarei ajutor de chelner de aseară, care, după ce ridică farfuria şi tacâmurile din faţa Poznaşului - săracul nici nu terminase de înghiţit! - îl întreabă "Mai serviţi salată?" Cu ceeeeee!?! La cât de goală era terasa nu cred că duceau lipsă de veselă şi tacâmuri ...zelul ei nu a avut nici o scuză!
Lascăr. Merge.
Port, un port, un port la o mare urbană, vai ce urăsc titlurile
Am fost în The Harbour. Da, cel din Piaţa Amzei. Da, cel despre care umblă vorba că ar fi scump. Da, da ăla cu - umblă iară vorba - personal nesimţit.
A fost bine. A fost bun. Nimic pretenţios.
Preţurile cam la fel ca peste tot (tot = locuri unde pizza, pastele şi salata nu reprezintă 3/4 din meniu).
Am aşteptat puţin cam mult, şi nu mă refer la cele 40 de minute de care am fost informaţi în prealabil că sunt necesare pentru prepararea mâncării comandate, ci la cele 15 pentru două beri...
Chelnerii sunt îmbracaţi amuzant, în temă, păcat că nu au şi mici momente în care să apară cu un mop şi să înceapă să danseze marinăreşte. Şi nici nu vorbesc ca piraţii.
E un loc cam fiţos, dar dacă nu te interesează şi nu eşti complexat nu are importanţă.
Am mâncat pui la jar cu sos de muştar şi cartofi marinăreşti. Delicios. Recomand.
Pentru cine se întreabă cartofii marinăreşti sunt aceeaşi cu cartofii ţărăneşti serviţi în orice restaurant cu specific românesc, sau cartofii ungureşti serviţi în St. George, sau cartofii xxx serviţi într-un restaurant cu specific xxx. Parcă într-un loc am văzut cartofii casei a fi nişte cartofi copţi umpluţi cu diverse chestii, adică excepţie de la regula de-abia enunţată, dar am uitat unde...
Da, poate era de aşteptat să mâncăm ceva mai cu specific, dar peştele nu este numărul unu pe lista preferinţelor noastre. Nici 2, nici 3 ...e undeva pe la coadă, coadă de peşte ...
Vom mai reveni? Nu este exclus.
Am fost daţi peste cap? Neah.
Am observat că e bine să mergi de cel puţin două ori într-un loc ca să-ţi faci o părere clară despre ce şi cum aşa că pe moment nu am decât o concluzie parţială:
The Harbour = aşa şi aşa, nici prea prea, nici foarte foarte.
A fost bine. A fost bun. Nimic pretenţios.
Preţurile cam la fel ca peste tot (tot = locuri unde pizza, pastele şi salata nu reprezintă 3/4 din meniu).
Am aşteptat puţin cam mult, şi nu mă refer la cele 40 de minute de care am fost informaţi în prealabil că sunt necesare pentru prepararea mâncării comandate, ci la cele 15 pentru două beri...
Chelnerii sunt îmbracaţi amuzant, în temă, păcat că nu au şi mici momente în care să apară cu un mop şi să înceapă să danseze marinăreşte. Şi nici nu vorbesc ca piraţii.
E un loc cam fiţos, dar dacă nu te interesează şi nu eşti complexat nu are importanţă.
Am mâncat pui la jar cu sos de muştar şi cartofi marinăreşti. Delicios. Recomand.
Pentru cine se întreabă cartofii marinăreşti sunt aceeaşi cu cartofii ţărăneşti serviţi în orice restaurant cu specific românesc, sau cartofii ungureşti serviţi în St. George, sau cartofii xxx serviţi într-un restaurant cu specific xxx. Parcă într-un loc am văzut cartofii casei a fi nişte cartofi copţi umpluţi cu diverse chestii, adică excepţie de la regula de-abia enunţată, dar am uitat unde...
Da, poate era de aşteptat să mâncăm ceva mai cu specific, dar peştele nu este numărul unu pe lista preferinţelor noastre. Nici 2, nici 3 ...e undeva pe la coadă, coadă de peşte ...
Vom mai reveni? Nu este exclus.
Am fost daţi peste cap? Neah.
Am observat că e bine să mergi de cel puţin două ori într-un loc ca să-ţi faci o părere clară despre ce şi cum aşa că pe moment nu am decât o concluzie parţială:
The Harbour = aşa şi aşa, nici prea prea, nici foarte foarte.
Răsfăţul de Sâmbătă
Caturday! Zi frumoasă de sâmbătă! Zi caniculară de vară! Zi de răsfăţ şi huzur!
Caturday - ziua când pe farfurii se tolănesc produse de pâtisserie française şi ceştile de cafea aburinde împrăştie aroma lor ademenitoare!
Până acum Nătăfleţul v-a obişnuit cu răsfăţ de la French Bakery, dar de ceva timp, el a cunoscut o pâtisserie nouveau şi Sâmbăta aceasta a avut curaj să o invite la o cafea.
Domnişoara se numeşte Chocolat - createur de gout şi Nătăfleţul a cunoscut-o pe Calea Victoriei la numărul 12A.
Ca un adevarat gentleman Nătăfleţul nu o să intre în detalii, ci o să vă spună doar că Chocolat a fost destul de amabilă să se prezinte la întâlnire cu nişte eclere de ciocolată (Nătăfleţul a mâncat muuult mai bune, dar Poznaşul a fost plăcut surprins - poate pentru că nu au fost greţos de dulci şi aluatul nu a fost prea crocant şi glazura cam săracă) şi cu nelipsiţii melcişori - cu vanilie şi stafide. Aceştia din urmă au fost foarte gustoşi (aromă subtilă de unt, mmm!), impresionându-l plăcut pe Nătăfleţ (Poznaşului i s-a făcut rău, ca să vezi extremă!).
Ar mai fi de notat un aspect: preţurile sunt cam oh la la, şi cam nejustificate ceea ce e foarte posibil să însemne că domnişoara Chocolat nu o să se bucure de prezenţa Nătăfleţului şi a Poznaşului prea des.
Caturday - ziua când pe farfurii se tolănesc produse de pâtisserie française şi ceştile de cafea aburinde împrăştie aroma lor ademenitoare!
Până acum Nătăfleţul v-a obişnuit cu răsfăţ de la French Bakery, dar de ceva timp, el a cunoscut o pâtisserie nouveau şi Sâmbăta aceasta a avut curaj să o invite la o cafea.
Domnişoara se numeşte Chocolat - createur de gout şi Nătăfleţul a cunoscut-o pe Calea Victoriei la numărul 12A.
Ca un adevarat gentleman Nătăfleţul nu o să intre în detalii, ci o să vă spună doar că Chocolat a fost destul de amabilă să se prezinte la întâlnire cu nişte eclere de ciocolată (Nătăfleţul a mâncat muuult mai bune, dar Poznaşul a fost plăcut surprins - poate pentru că nu au fost greţos de dulci şi aluatul nu a fost prea crocant şi glazura cam săracă) şi cu nelipsiţii melcişori - cu vanilie şi stafide. Aceştia din urmă au fost foarte gustoşi (aromă subtilă de unt, mmm!), impresionându-l plăcut pe Nătăfleţ (Poznaşului i s-a făcut rău, ca să vezi extremă!).
Ar mai fi de notat un aspect: preţurile sunt cam oh la la, şi cam nejustificate ceea ce e foarte posibil să însemne că domnişoara Chocolat nu o să se bucure de prezenţa Nătăfleţului şi a Poznaşului prea des.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)