obiceiuri plastice

acum mult timp am observat un obicei ciudat de-al meu (de care am scăpat!) şi mai de curând şi al altor colegi de la Circ.

Vedeţi voi, la noi la Circ, prin bunăvoinţa Companiei, avem la dispoziţie un tonomat pentru cafea, cu fise.
În urma introducerii fisei şi a selectării unui produs tonomatul în cauză eliberează
un pahar de plastic,
un beţigaş de plastic,
zahăr,
zeamă concentrată de orice s-a selectat
şi apă.

Acuma, vedeta acestui post este lopăţica, beţigaşul, linguriţa sau cum altfel vreţi voi să-i mai spuneţi.

Produsele de la acest tonomat sunt groaznic de proaste aşa că majoritatea utilizatorilor serveşte cafea/ceai/spălătură de furtun cu un minim de zahăr. Măcar apă dulce să bea, dacă nu se poate cafea. Asta ca să fie clar de ce lumea foloseşte beţigaşul.

Şi deci, în concluzie, ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii: am văzut oameni care amestecă în pahar, scot lopăţica, o ling şi apoi o aruncă la gunoi.

Ta-daaaaa!