plecăm la munte!
Mâine:
Trekking Cheia - Culmea Zăganu - Gropşoarele - Cabana Muntele Roşu
Eeeee!
Se afișează postările cu eticheta vineri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vineri. Afișați toate postările
P este pentru Păpădie
Astăzi este Vineri. Asta pentru cei care s-au trezit de dimineaţă şi nu ştiau. Nu ştiau pentru că nu au calendar în casă, nu au data afişată în format day of the week/mm/dd/yyyy pe ecranul telefonului, nu ţin socoteala sau pur şi simplu nu le pasă. Ştiu că sunt şi oameni din ăştia.
Mie de exemplu nu-mi pasă ce zi a săptămânii este în zilele de Luni, Marţi şi Miercuri. De obicei întreb dacă mai avem? şi dacă răspunsul este câcălău atunci e Luni sau Marţi sau Miercuri. Oricum nu contează. Pentru că mai avem câcălău.
Joi. Acuma Joi e o zi importantă. Joi deja începe să miroasă. Joi începe să îmi furnice aşa nişte speranţă în vene şi îmi îndrept spinarea, ridic nasul şi adulmec: miroase bine!
Vineri ...de Vineri nu mai zic. Astăzi este Vineri!
Da, deci astăzi este Vineri şi am uitat ce vroiam să vă zic.
Am observat că mi se întâmplă des în ultimul timp. Să uit. Uit şi cuvinte. Am numai faze jenante în discuţii, de genul "..Şi apoi mai este şi aia, cum îi zice? hai că ştii cuvântul, ştii despre ce vorbesc...aia când faci aşa ..hmm...mă rog, las-o baltă " şi tot argumentul pe care îl construiam şi tot mesajul pe care îl transmiteam se duce pe apa sâmbetii şi aşa rămân frustrat că în loc să am şi eu o conversaţie normală din care să reiasă ce deştept, isteţ, trv şi tare sunt eu, reiese că sunt un bou uituc şi cu vocabular restrâns, de neandertalian.
De cele mai multe ori nu e chiar atât de rău pentru că ştiu cuvântul în engleză dar nu reuşesc să îl traduc aşa că îl trântesc direct în englează şi par un douchebag (<<< see what I did thar?), dar uneori se întâmplă să nu pot concretiza cuvântul.
De exemplu vreau să zic că nu am contabilizat bine prunele din corcoduş, dar nu-mi vine cuvântul a contabiliza în minte ci imaginea unor pitici care stau pe munţi de galbeni şi îi numără (aşa ne închipuim cu toţii contabilizarea nu?) şi nu reuşesc să fac rezumatul. Nu vrea. Mă gândesc să zic pitici, să zic numărătoare, să zic când ai chestii şi le ţii evidenţa (evidenţă! too big a word right here), dar mi se pare aiurea, pentru că fraza era gândită dinainte cu a contabiliza în ea şi iese stricată dacă zic altceva.
Alteori nici nu mă deranjez să fac vreun efort: arăt cu degetul şi zic aia sau chestia asta sau dăăăăăă ...
Dar oricum, eu vroiam să vă zic că este Vineri şi că încă ceva important, dar nu atât de important că altfel nu uitam ce.
P.S. Citiţi Dandelion Girl, are doar 10 pagini.
Mie de exemplu nu-mi pasă ce zi a săptămânii este în zilele de Luni, Marţi şi Miercuri. De obicei întreb dacă mai avem? şi dacă răspunsul este câcălău atunci e Luni sau Marţi sau Miercuri. Oricum nu contează. Pentru că mai avem câcălău.
Joi. Acuma Joi e o zi importantă. Joi deja începe să miroasă. Joi începe să îmi furnice aşa nişte speranţă în vene şi îmi îndrept spinarea, ridic nasul şi adulmec: miroase bine!
Vineri ...de Vineri nu mai zic. Astăzi este Vineri!
Da, deci astăzi este Vineri şi am uitat ce vroiam să vă zic.
Am observat că mi se întâmplă des în ultimul timp. Să uit. Uit şi cuvinte. Am numai faze jenante în discuţii, de genul "..Şi apoi mai este şi aia, cum îi zice? hai că ştii cuvântul, ştii despre ce vorbesc...aia când faci aşa ..hmm...mă rog, las-o baltă " şi tot argumentul pe care îl construiam şi tot mesajul pe care îl transmiteam se duce pe apa sâmbetii şi aşa rămân frustrat că în loc să am şi eu o conversaţie normală din care să reiasă ce deştept, isteţ, trv şi tare sunt eu, reiese că sunt un bou uituc şi cu vocabular restrâns, de neandertalian.
De cele mai multe ori nu e chiar atât de rău pentru că ştiu cuvântul în engleză dar nu reuşesc să îl traduc aşa că îl trântesc direct în englează şi par un douchebag (<<< see what I did thar?), dar uneori se întâmplă să nu pot concretiza cuvântul.
De exemplu vreau să zic că nu am contabilizat bine prunele din corcoduş, dar nu-mi vine cuvântul a contabiliza în minte ci imaginea unor pitici care stau pe munţi de galbeni şi îi numără (aşa ne închipuim cu toţii contabilizarea nu?) şi nu reuşesc să fac rezumatul. Nu vrea. Mă gândesc să zic pitici, să zic numărătoare, să zic când ai chestii şi le ţii evidenţa (evidenţă! too big a word right here), dar mi se pare aiurea, pentru că fraza era gândită dinainte cu a contabiliza în ea şi iese stricată dacă zic altceva.
Alteori nici nu mă deranjez să fac vreun efort: arăt cu degetul şi zic aia sau chestia asta sau dăăăăăă ...
Dar oricum, eu vroiam să vă zic că este Vineri şi că încă ceva important, dar nu atât de important că altfel nu uitam ce.
P.S. Citiţi Dandelion Girl, are doar 10 pagini.
am mersul ascuţit şi boală pe muncă
Într-o oră am appraisal.
Peste 3 ore jumate plec Acasă.
De o zi mă chinui la acelaşi câcat.
Mă doare capul, tuşesc, îmi curge nasul şi sunt deprimat. Nu am chef de nimic.
Trebuie să mă gândesc cum să mă comport la marea confruntare: să fiu sincer dar un maaare nesimţit sau să fiu indiferent şi să ridic din umeri la orice?
Dacă am timp Acasă o să vă povestesc cum a fost în vacanţă. Dacă nici Acasă nu am timp... atunci avem probleme mai mari decât inspiraţia.
După cum se vede nu sunt prea vesel, îmi cer scuze.
Peste 3 ore jumate plec Acasă.
De o zi mă chinui la acelaşi câcat.
Mă doare capul, tuşesc, îmi curge nasul şi sunt deprimat. Nu am chef de nimic.
Trebuie să mă gândesc cum să mă comport la marea confruntare: să fiu sincer dar un maaare nesimţit sau să fiu indiferent şi să ridic din umeri la orice?
Dacă am timp Acasă o să vă povestesc cum a fost în vacanţă. Dacă nici Acasă nu am timp... atunci avem probleme mai mari decât inspiraţia.
După cum se vede nu sunt prea vesel, îmi cer scuze.
Bună ziua bună ziua
Ieri n-am apucat să scriu nimic
1) pentru că am muncit
2) pentru ca după muncă am ieşit în oraş.
Sunt scuzat, da?
Unde a ieşit Nătăfleţul în oraş? Vaaaai, dar chiar la Stand up comedy cu Vio, Costel si Teo în Club 99.
În cele ce urmează voi folosi un cuvânt pe care îl păstrez aproape de inimă de când am văzut Avatar. Sunteţi gata?
Crâncen.
Crâncen? Da, crâncen. Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent. Crâncen.
Vai Nătăfleţule, dar a fost comedy de ce spui aşa ceva???
Văleu Omenire, cum ai putut să caci aşa ceva???
Cele mai proaste şi irosite două ore din viaţă. :(
Să fie clar, nu am mai fost niciodată la reprezentaţia oamenilor şi nici nu am citit vreo ceva pe net despre ei. E o părere proaspătă ca limonada de lămâi verzi.
Am mai fost o singură dată la stand up comedy, era în 100 Crossroads şi nu era cu oameni "faimoşi", era cu doi vărzălăi care şi-au băgat pretenii în două din cele trei separeuri ca să îi aplaude şi să îi încurajeze. Dar asta e altă poveste, care nici nu merită menţionată, dovada că e prima oară când vă zic de ea deşi s-a întâmplat acum mai bine de un an.
Dar să revenim laboii oile noastre:
1) club 99 sunt nişte nesimţiţi. Exploatare clară a unei nişe de piaţă.
2) Vio e şters, neamuzant, neinteresant. Nici nu ar merita o cifră, dar am mâncat ciocolată şi ne simţim darnici.
3) Costel e ghei, neamuzant, ridicol.
4) Teo e auto-intitulatul tartor-şef. E neamuzant şi nesuferit. El e ăla care face glume inteligente; nu are nevoie să zică obscenităţi la fiecare 3 secunde, el are glume moralizatoare.
5) publicul a fost prost (persoanele de faţă se exclud, evident) şi nu în sensul că nu a reacţionat bine la glume, ci prost în sensul de dobitoc, idiot, imbecil, prost.
Hai să vă zic: deci vine domnul Teo şi zice "băi da ce proşti sunteţi"...
Publicul: "hăăăă hă hă".
Vine domnul Costel şi zice "băi da ce fraieri sunteţi că aveţi un loc de muncă, că vă treziţi dimineaţa devreme ca să mergeţi la serviciu"...
Publicul: "hăăăă hă hă".
Astea au fost doar două exemple, că deja m-am enervat iarăşi ...
Ok, îmi dau seama că nu toată lumea poate să fie Seinfeld, dar sunt cam sătul de obsecenităţi şi de arătatul cu degetul. Nu am nevoie de trei cârnaţi să vină să-mi ţină predici, să mă facă prost în faţă, să-mi zică că viaţa de rahat şi să mai dau şi bani pe asta.
Daaaaa, nu!
1) pentru că am muncit
2) pentru ca după muncă am ieşit în oraş.
Sunt scuzat, da?
Unde a ieşit Nătăfleţul în oraş? Vaaaai, dar chiar la Stand up comedy cu Vio, Costel si Teo în Club 99.
În cele ce urmează voi folosi un cuvânt pe care îl păstrez aproape de inimă de când am văzut Avatar. Sunteţi gata?
Crâncen.
Crâncen? Da, crâncen. Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent. Crâncen.
Vai Nătăfleţule, dar a fost comedy de ce spui aşa ceva???
Văleu Omenire, cum ai putut să caci aşa ceva???
Cele mai proaste şi irosite două ore din viaţă. :(
Să fie clar, nu am mai fost niciodată la reprezentaţia oamenilor şi nici nu am citit vreo ceva pe net despre ei. E o părere proaspătă ca limonada de lămâi verzi.
Am mai fost o singură dată la stand up comedy, era în 100 Crossroads şi nu era cu oameni "faimoşi", era cu doi vărzălăi care şi-au băgat pretenii în două din cele trei separeuri ca să îi aplaude şi să îi încurajeze. Dar asta e altă poveste, care nici nu merită menţionată, dovada că e prima oară când vă zic de ea deşi s-a întâmplat acum mai bine de un an.
Dar să revenim la
1) club 99 sunt nişte nesimţiţi. Exploatare clară a unei nişe de piaţă.
2) Vio e şters, neamuzant, neinteresant. Nici nu ar merita o cifră, dar am mâncat ciocolată şi ne simţim darnici.
3) Costel e ghei, neamuzant, ridicol.
4) Teo e auto-intitulatul tartor-şef. E neamuzant şi nesuferit. El e ăla care face glume inteligente; nu are nevoie să zică obscenităţi la fiecare 3 secunde, el are glume moralizatoare.
5) publicul a fost prost (persoanele de faţă se exclud, evident) şi nu în sensul că nu a reacţionat bine la glume, ci prost în sensul de dobitoc, idiot, imbecil, prost.
Hai să vă zic: deci vine domnul Teo şi zice "băi da ce proşti sunteţi"...
Publicul: "hăăăă hă hă".
Vine domnul Costel şi zice "băi da ce fraieri sunteţi că aveţi un loc de muncă, că vă treziţi dimineaţa devreme ca să mergeţi la serviciu"...
Publicul: "hăăăă hă hă".
Astea au fost doar două exemple, că deja m-am enervat iarăşi ...
Ok, îmi dau seama că nu toată lumea poate să fie Seinfeld, dar sunt cam sătul de obsecenităţi şi de arătatul cu degetul. Nu am nevoie de trei cârnaţi să vină să-mi ţină predici, să mă facă prost în faţă, să-mi zică că viaţa de rahat şi să mai dau şi bani pe asta.
Daaaaa, nu!
e vineri deja
Deci trebe să vă povestesc aşa:
- cum a fost în The Harp de St.Patrick
- cum a fost la Blazzaj în Control
- cum o să mergem în cea mai tare scurtă vacanţă pe anul ăsta până acum
- cum am avut mult de muncă şi nu am avut grijă de voi
Stare
Astăzi Nătăfleţul este vesel ca un pisoi şi vrea să împartă asta cu voi.
Dar pisicile nu sunt vesele, mormăie Poznaşul, ele sunt mai supărate aşa de felul lor.
Minciuni, îi răspunde Nătăfleţul. Sunt vesele, sunt cele mai vesele, doar că sunt prea leneşe să o arate.
Dar pisicile nu sunt vesele, mormăie Poznaşul, ele sunt mai supărate aşa de felul lor.
Minciuni, îi răspunde Nătăfleţul. Sunt vesele, sunt cele mai vesele, doar că sunt prea leneşe să o arate.
mémento
Mai ţineţi minte acum câteva luni când Nătăfleţul v-a spus despre Ziua Nasului Roşu?
Ei bine, astăzi este o altă zi în care trebuie să ne ridicăm nasurile din tastaturi, să ne privim o clipă colegii şi ...să ne re-împrospătăm memoria cu motivele care ne fac să îi urâm atât de mult!!!
Glumeeeeeesc!
Astăzi este Ziua de Apreciere a Administratorilor de Sistem.
Deşi nici pe departe la fel de fantastici, magnifici, utili, folositori, trebuincioşi, importanţi, remarcabili, iluştri, deosebiţi, însemnaţi, mari, notabili, prețioşi, valoroşi ...înţelegeţi voi ideea, precum programatorii, merită şi ei o zi acolo în care să se simtă importanţi. Acestă zi este de vreo zece ani încoace ultima zi de Vineri din luna Iulie.
Aşa că îndreptaţi-vă spre cel mai apropiat administrator de sistem şi daţi-i un capac în semn de apreciere. Se va bucura de atenţie!
Ei bine, astăzi este o altă zi în care trebuie să ne ridicăm nasurile din tastaturi, să ne privim o clipă colegii şi ...să ne re-împrospătăm memoria cu motivele care ne fac să îi urâm atât de mult!!!
Glumeeeeeesc!
Astăzi este Ziua de Apreciere a Administratorilor de Sistem.
Deşi nici pe departe la fel de fantastici, magnifici, utili, folositori, trebuincioşi, importanţi, remarcabili, iluştri, deosebiţi, însemnaţi, mari, notabili, prețioşi, valoroşi ...înţelegeţi voi ideea, precum programatorii, merită şi ei o zi acolo în care să se simtă importanţi. Acestă zi este de vreo zece ani încoace ultima zi de Vineri din luna Iulie.
Aşa că îndreptaţi-vă spre cel mai apropiat administrator de sistem şi daţi-i un capac în semn de apreciere. Se va bucura de atenţie!
IPR în Suburbia
[vin şi impresiile când avem timp] - 11:11
[cică avem timp!] -18:32
de fapt, nu avem timp, da' ce naiba?! doar nu o să muncim toată ziua!
...cam aşa cum a muncit Nătăfleţul vineri, când a reuşit să scape de la Circ pe la ora 21:00.
Ceea ce înseamnă că dacă este să ne luăm după afiş, integritatea concertului era deja compromisă.
Dar cum şi voi şi Nătăfleţul locuiţi în Romania şi cum Nătătfleţul nu ţinea neapărat să asculte Dwarf Planet sosirea la locului faptei în jurul orei 23:00 s-a dovedit a fi destul de inspirată, nenea cu ştampila de la intrare informându-l că reprezentaţia artistică a început doar de vreo 15 minute.
Acuma, Nătăfleţul nu este mare fan Implant Pentru Refuz - primul său contact [live] cu aceşti neni având loc acu vreo 2 luni la Bucharest Metal Nights şi a mers la concert mai mult din curiozitate, inerţie şi pentru a-i satisface poftele Poznaşului aşa că să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce păreri de mare cronicar metalifer.
În ceea ce priveşte muzica, pentru Nătătfleţ, un suflet mai simfonic aşa, toate melodiile au sunat la fel sau aproape la fel. Ceea ce poate să însemne două lucruri: (1) ori Nătătfleţul e varză la chestii dintr-astea, (2) ori nenii aştia (şi genul interpretat de ei totodată) nu debordează de originalitate şi elucubraţii instrumentale.
Şi dacă suntem la partea instrumentală să remarcăm sunetul destul de bun la acest capitol (eveniment, nu alta!)
Pe de o parte Nătătfleţul a rămas impresionat de atitudinea lu' nenea Vită.
În general oamenii au păreri şi în general le ţin pentru ei până când apare momentul propice să le scoată din dulap şi să le poarte.
Ei bine, nenea Vita este diferit. El are păreri şi vrea să ştiţi că are păreri. Nu vreţi să îi ştiţi părerile? Nu-i nimic, el vi le va spune oricum, le veţi auzi fie că vreţi fie că nu.
Acest lucru i-a plăcut Nătăfleţului dar nu poate să nu se întrebe dacă un dialog trivial este posibil cu o astfel de persoană, adică, la un moment dat cu toţii obosim de la atâta seriozitate...
Pe de altă parte Nătăfleţului i s-a confirmat nimicnicia publicului românesc. O adunătură de vite (scuze nenea Vita) venită acolo doar ca să ţopăie, să se împingă, să se lovească, să se întoarcă la primitivism la fiecare breakdown. Uaiii, câtă profunzime!
Acuma unii or să comenteze: profunzime?!
Da, având în vedere vehemenţa cu care nenii aştia încercau să transmită ceva (cel puţin aşa i s-a părut Nătăfleţului), dobitocimea mulţimii se amplifică cu fiecare melodie şi fiecare mesaj înecat de pumni şi picioare în gură, spinare, braţe.
O minoritate contrastantă o constituiau domnişoarele ofilite, venite din luna lui Marte, ce probabil au confundat concertul IPR cu unul Blazzaj, şi se mişcau unduitor pe melodii doar de ele auzite, oferindu-ţi un moment de linişte interioară, confirmându-ţi că în orice moment, orice ai face, cineva e mai prost ca tine.
Ta-daaaaaa!
[cică avem timp!] -18:32
de fapt, nu avem timp, da' ce naiba?! doar nu o să muncim toată ziua!
...cam aşa cum a muncit Nătăfleţul vineri, când a reuşit să scape de la Circ pe la ora 21:00.
Ceea ce înseamnă că dacă este să ne luăm după afiş, integritatea concertului era deja compromisă.
Dar cum şi voi şi Nătăfleţul locuiţi în Romania şi cum Nătătfleţul nu ţinea neapărat să asculte Dwarf Planet sosirea la locului faptei în jurul orei 23:00 s-a dovedit a fi destul de inspirată, nenea cu ştampila de la intrare informându-l că reprezentaţia artistică a început doar de vreo 15 minute.
Acuma, Nătăfleţul nu este mare fan Implant Pentru Refuz - primul său contact [live] cu aceşti neni având loc acu vreo 2 luni la Bucharest Metal Nights şi a mers la concert mai mult din curiozitate, inerţie şi pentru a-i satisface poftele Poznaşului aşa că să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce păreri de mare cronicar metalifer.
În ceea ce priveşte muzica, pentru Nătătfleţ, un suflet mai simfonic aşa, toate melodiile au sunat la fel sau aproape la fel. Ceea ce poate să însemne două lucruri: (1) ori Nătătfleţul e varză la chestii dintr-astea, (2) ori nenii aştia (şi genul interpretat de ei totodată) nu debordează de originalitate şi elucubraţii instrumentale.
Şi dacă suntem la partea instrumentală să remarcăm sunetul destul de bun la acest capitol (eveniment, nu alta!)
Pe de o parte Nătătfleţul a rămas impresionat de atitudinea lu' nenea Vită.
În general oamenii au păreri şi în general le ţin pentru ei până când apare momentul propice să le scoată din dulap şi să le poarte.
Ei bine, nenea Vita este diferit. El are păreri şi vrea să ştiţi că are păreri. Nu vreţi să îi ştiţi părerile? Nu-i nimic, el vi le va spune oricum, le veţi auzi fie că vreţi fie că nu.
Acest lucru i-a plăcut Nătăfleţului dar nu poate să nu se întrebe dacă un dialog trivial este posibil cu o astfel de persoană, adică, la un moment dat cu toţii obosim de la atâta seriozitate...
Pe de altă parte Nătăfleţului i s-a confirmat nimicnicia publicului românesc. O adunătură de vite (scuze nenea Vita) venită acolo doar ca să ţopăie, să se împingă, să se lovească, să se întoarcă la primitivism la fiecare breakdown. Uaiii, câtă profunzime!
Acuma unii or să comenteze: profunzime?!
Da, având în vedere vehemenţa cu care nenii aştia încercau să transmită ceva (cel puţin aşa i s-a părut Nătăfleţului), dobitocimea mulţimii se amplifică cu fiecare melodie şi fiecare mesaj înecat de pumni şi picioare în gură, spinare, braţe.
O minoritate contrastantă o constituiau domnişoarele ofilite, venite din luna lui Marte, ce probabil au confundat concertul IPR cu unul Blazzaj, şi se mişcau unduitor pe melodii doar de ele auzite, oferindu-ţi un moment de linişte interioară, confirmându-ţi că în orice moment, orice ai face, cineva e mai prost ca tine.
Ta-daaaaaa!
Ciulama greco - franţuzo - italiană
De mult timp Nătăfleţul nu v-a mai luat într-un tur al locurilor de mâncat din Bucureşti. Cum restanţele sau tot strâns şi Nătăfleţul este oricum prea ocupat să abereze ceva nou... astăzi este ziua voastră norocoasă!
...nu acelaşi lucru putem spune şi despre Nătăfleţ şi ziua de vineri, de săptămâna trecută, când mânat de o foame de lup, Nătăfleţul a cedat tentaţiei şi a mers la Puţin din Tot. Pentru curioşi, Puţin din Tot se găseşte pe bulevardul Pache Protopopescu la numărul 27.
Puţin din Tot e şi restaurant şi pub şi cafenea şi pizzerie şi tot ce vrei. E puţin din toate acestea şi ce e mai important puţin din tot se referă numai la părţile bune pe care ar trebui să le aibă un asemenea loc. Cele rele...abundă!
Să începem cu faptul că localul era cam 30% ocupat şi cu toate acestea dominişoarele care serveau făceau cu greu faţă altfel Nătăfleţul nu îşi explică de ce a fost ignorat de mai multe ori pe parcursul vizitei sale.
Meniul este cam sărăcăcios (dar asta poate pentru că locul nu este un restaurant în toată puterea cuvântului) şi din denumirile pompoase ale felurilor de mâncare te gândeşti că localul se vrea a fi unul cu specific grecesc...
Confuzia devine şi mai mare când în faţă ţi se pune mâncare comandată (fără grabă, dar poate că asta e specificul ...italian?) şi aflii că sub titulatura de pui file cu sos alb şi ciuperci se ascund câteva bucăţele de piept de pui într-o zeamă cu gust puternic de făină - adică ciulama pe româneşte - în care se mai tolănesc şi vreo câteva ciuperci din conservă iar orezul servit ca garnitură (deşi Nătăfleţul nu a comandat una crezând că ciupercile au acest rol!) putea la fel de bine fi cumpărat de la un supermarket din acelea care vând măncare gătită şi încălzit.
Al doilea fel de mâncare servit la Puţin din Tot a fost dichisitul souvlaki de pui, adică pe româneşte: frigărui. Din păcate şi la acest fel garnitura a fost acelaşi orez fără gust şi deci nici la acest capitol nu primeşte plus.
Recapitulare: servirea - groaznică, măncarea - porţii de destul de mici şi nimic care să merite efortul deplasării, preţuri - acceptabile dar poţi mănca în alte locuri mai bine, mai bun şi cu aceeaşi bani.
Notă suplimentară: berea - proastă, din gaşca Ursus!
Singurul detaliu care i-a plăcut Nătăfleţului a fost decorul dar din păcate aceste nu este de ajuns pentru a îl convinge să se mai întoarcă. Cel puţin nu să mănânce. Poate doar pentru o cafea de după-amiază ...
...nu acelaşi lucru putem spune şi despre Nătăfleţ şi ziua de vineri, de săptămâna trecută, când mânat de o foame de lup, Nătăfleţul a cedat tentaţiei şi a mers la Puţin din Tot. Pentru curioşi, Puţin din Tot se găseşte pe bulevardul Pache Protopopescu la numărul 27.
Puţin din Tot e şi restaurant şi pub şi cafenea şi pizzerie şi tot ce vrei. E puţin din toate acestea şi ce e mai important puţin din tot se referă numai la părţile bune pe care ar trebui să le aibă un asemenea loc. Cele rele...abundă!
Să începem cu faptul că localul era cam 30% ocupat şi cu toate acestea dominişoarele care serveau făceau cu greu faţă altfel Nătăfleţul nu îşi explică de ce a fost ignorat de mai multe ori pe parcursul vizitei sale.
Meniul este cam sărăcăcios (dar asta poate pentru că locul nu este un restaurant în toată puterea cuvântului) şi din denumirile pompoase ale felurilor de mâncare te gândeşti că localul se vrea a fi unul cu specific grecesc...
Confuzia devine şi mai mare când în faţă ţi se pune mâncare comandată (fără grabă, dar poate că asta e specificul ...italian?) şi aflii că sub titulatura de pui file cu sos alb şi ciuperci se ascund câteva bucăţele de piept de pui într-o zeamă cu gust puternic de făină - adică ciulama pe româneşte - în care se mai tolănesc şi vreo câteva ciuperci din conservă iar orezul servit ca garnitură (deşi Nătăfleţul nu a comandat una crezând că ciupercile au acest rol!) putea la fel de bine fi cumpărat de la un supermarket din acelea care vând măncare gătită şi încălzit.
Al doilea fel de mâncare servit la Puţin din Tot a fost dichisitul souvlaki de pui, adică pe româneşte: frigărui. Din păcate şi la acest fel garnitura a fost acelaşi orez fără gust şi deci nici la acest capitol nu primeşte plus.
Recapitulare: servirea - groaznică, măncarea - porţii de destul de mici şi nimic care să merite efortul deplasării, preţuri - acceptabile dar poţi mănca în alte locuri mai bine, mai bun şi cu aceeaşi bani.
Notă suplimentară: berea - proastă, din gaşca Ursus!
Singurul detaliu care i-a plăcut Nătăfleţului a fost decorul dar din păcate aceste nu este de ajuns pentru a îl convinge să se mai întoarcă. Cel puţin nu să mănânce. Poate doar pentru o cafea de după-amiază ...
mémento
Suflet mare, sensibil, deosebit, Nătăfleţul vrea să vă amintească că în această săptămână, vineri, 13, nişte oameni sărbătoresc Ziua Nasului Roşu!
Nu că Nătăfleţul ar avea nevoie de o ocazie specială să-şi ia nasul la purtare (sau să-şi afle lungul nasului), dar cu cât e mai oficial cu atât e mai bine!
Nu că Nătăfleţul ar avea nevoie de o ocazie specială să-şi ia nasul la purtare (sau să-şi afle lungul nasului), dar cu cât e mai oficial cu atât e mai bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)