Se afișează postările cu eticheta cartofi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cartofi. Afișați toate postările

grt

Urmează să vă povestesc iarăşi despre un fel de mâncare făcut după ce am văzut fotografiile ce însoţeau reţeta.

Felurile astea de mâncare cred că ar trebui să se cheme într-un fel (photo food?) pentru că mai nou tendinţa este ca blogurile cu reţete să fie şi de food photography & style ceea ce este foarte plăcut pentru ochi dar foarte dureros de văzut înainte de prânz sau când prânzul urmează doar peste câteva ore.(De aceea, de obicei  verific blogurile acestea numai după masă, când am burta plină şi cafeaua în mână. Sunt un fel de desert după mâncarea îngrozitoare de la cantină. Un fel de uite ce ai fi putut mânca...)

Reţeta de astăzi (mă rog, de acum aproape 2 săptămâni când am preparat-o) are la bază o reţetă prezentată foarte frumos:


Puteţi citi tot ce vreţi să ştiţi despre gratin şi gratinul dauphinois pe wikipedia iar reţeta originală cu fotografiile minunate şi cantităţile necesare o puteţi vedea dând click pe linkul de mai sus.

Acum că v-am spus de acest fel de mâncare şi v-am dat reţeta aş putea să mă car şi să vă las în pace, nu? Doar nu mai aveţi nevoie de nimic de la mine...

Ei bine, daca vreţi să faceţi Gratin dauphinois cu cartof dulce şi nap roz după reţeta doamnei Béatrice Peltre puteţi să închideţi această pagină şi să vă vedeţi de treabă.

Dacă vreţi să vedeţi o adaptare nătăfleaţă a acestei reţete şi să citiţi şi nişte păreri la cald despre ea...

Eu o să vă povestesc acum cum două persoane nepricepute în ale bucătariei, care vor să gătească ceva dar nu se deranjează să verifice lista de ingrediente dinainte ca să le achiziţioneze din timp, care cumpără alte ingrediente fără a şti la ce o să le folosească, reuşesc să facă un fel de mâncare comestibil şi de cele mai multe ori delicios.

Astăzi, în bucătărie cu Nătăfleţul şi Poznaşul, vom găti

Gratin cu cartof dulce, sfeclă şi ridichi

De unde până unde???

Eh, engleza asta... Reţeta se cheamă aşa: Gratin Dauphinois with Potato, Sweet Potato and Pink Turnips.

Potato = cartof    buuun
Sweet Potato = cartof dulce    buuun, avem şi de ăsta
Pink Turnip = ???

turnip, turnip..care ţi-e felul?

Varianta 1: ne luăm după ureche.  
Parcă citisem odată de mult o carte (în engleză) în care eroul principal se deghizase în ţăran şi mergea cu căruţa cu turnips la târg şi parcă la momentul respectiv mă uitasem în dicţionar şi turnip = sfeclă. Parcă ...
Mergem la magazin, cumpărăm sfeclă. Hmmm, parcă nu prea arată ca în poze...

Varianta 2: ne uităm în dicţionar.
Dicţionarul zice turnip = nap, dar unde să găsim noi napi?! Citim că napul e asemănător cu gulia şi că are gust de varză sau ridiche.
În plus, tanti Béatrice a folosit pink turnips şi toţi napii pe care-i vedem sunt albi! 
Trebe că e o greşeală, ce ştie dicţionarul ăsta....eeee! Poate că turnip = nap dar pink turnip = ridiche, aşa, de la mine, fărăr număr!
Mergem la magazin, cumpărăm ridichi.

Cartoful dulce l-am cumpărat mai de demult, cică ar fi o alternativă mai sănătoasă a cartofului obişnuit, deci cartoful obişnuit zboară oricum din reţeta originală şi cum avem un surplus de ...sfeclă! băgăm sfeclă.

Aşa am ajuns de la gratin cu cartof, cartof dulce şi nap roz la gratin cu sfeclă, cartof dulce şi ridiche :) Eh, dacă aş face şi programare după cum gătesc ...

Porţiile sunt adaptate pentru 2 persoane aşa că am înjumătăţit cantităţile din reţeta originală, cel puţin când a venit vorba de ingredientele umede.
De la stânga în sensul acelor de ceasornic: cimbru (nu aveam o crenguţă verde, evident! cine are chestii de astea exotice în bucătărie?), smântână, usturoi şi lapteee...

Laptele, smântâna, 1/2 din usturoi & cimbru se dau în clocot şi se lasă la infuzat 30 de minute

Faza asta cu datul în clocot şi infuzatul nu prea mi-a ieşit. În sensul că smântâna s-a separat de lapte. Smântâna a fost aleasă destul de grasă dar laptele cred că era mai mult apă chioară, prea degresat, de nu mi-a plăcut deloc rezultatul final chiar dacă focul era mic si am frecat-amestecat cu sârguinţă. Nu a vrut să iasă cremoasă şi pace!

Ingredientele tari le-am pus cam după ochi, ştiind mărimea vaselor în care vom face gratinul. Se ia un Poznaş şi se pune responsabil la curăţarea unei sfecle, câtorva ridichi şi 1/3 de cartof dulce.

Ingrediente: sfeclă, ridichi & cartof dulce

Da, serios, e doar 1/3 de cartof! Am achiziţionat 2 bucăţi de cartof în greutate de 1kg la minunatul preţ de 12 lei! Cum cartoful obişnuit (românesc, nu import) e undeva pe la 1,6-1,7 lei kilogramul e simplu să deducem că o să mâncăm vreo 3 luni din aceşti cartofi şi că nu vor fi trecuţi în meniu prea des de acum încolo.

Să lăsăm însă concluziile astea pe mai încolo şi să-i dăm cu reţeta:

Vasul/vasele se ung usturoi, apoi unt nesărat şi la sfârşit se pune usturoiul tocat

Vasele cică sunt din porţelan şi merg aruncate direct în cuptor fără teamă că o să facă poc!.

Sfecla, ridichile & cartoful dulce se taiel felii subţiri, se sărează&piperează şi se aşează în alternanţă în vase.

Partea asta consumă cel mai mult timp dar dacă nu munceşti nu mănânci, nu? Şi în plus, ia uite ce frumos arată! Trebuie să spun din nou că prepararea acestei reţete a fost foarte muuult inspirată de aspectul ei.

pretty colours!
După toată buchiseala (că oricum tot în burtă ajunge!) punem la punct ultimele detalii: reţeta cere salvie şi nucşoară peste legume şi infuzia de lapte cu smântănă. Daaaa, sigur. Evident că nu aveam aşa ceva prin dulapuri. Aţi mâncat vreodată ceva cu nucşoară? Nici noi.

se pune amestecul de lapte & smântână peste legume şi se rade Emmental pe deasupra pentru Gratin :)

Lăsăm aşa, mai simplu, că noi suntem orice dar sofisticaţi nu, şi dăm totul la cuptor. Cam cât? nu ştiu să zic prea bine. La noi în bucătărie se merge mai mult pe încercatelea: când miroase a ars e clar că nu-i de bine! :D

De obicei însă nu miroase a ars şi data asta nu a fost excepţie. După vreo 15 - 20 de minte ...

când se scoate, arată aşa!
Sfecla şi-a cam făcut de cap şi a colorat totul în roşu însă partea bună este că nu a contaminat celelalte ingrediente cu aroma ei.

Şi când se gustă...e delicios!

Ce să mai spun? A fost bun.

În mod evident trebuie făcută din nou şi mai trebuie lucrat la ingrediente (poate nu ridichi că nu prea sunt în sezon) şi la procesul de amestecare al laptelui cu smântănă.

Oricum, reţeta asta e încă odată dovada că nu trebuie să ne fie frică de improvizaţie! Regulile sunt făcute pentru a fi schimbate, nu?

Cu pohta 'n Gură

De câteva săptămâni Nătăfleţul şi Poznaşul au un nou loc secret de mâncat, un loc demn de Carneţelul Galben.

Este un loc care, în cele trei vizite de până acum, nu i-a dezamăgit. Credeţi că e prea devreme ca să vă povestesc despre el sau deja nu mai puteţi de curiozitate?

Trattoria Bocca
Jean Louis Calderon, numărul 41

Da, da, ştiu! unii dintre voi o să zică ah, locul ăla vechi! dar pentru cei doi nehaliţi ai noştri are doar o lună şi trei vizite, deci este tinerel şi ca orice tinerel este plin de speranţă.

Hai să nu o mai lungim că ni se lungesc urechile de foame şi să purcedem la a degusta localul mai sus menţionat.

Trattoria Bocca este în mod evident un local cu specific ...italian.

Poate de aceea bruschettele, pastele şi pizza sunt delicioase!

Pasta Quattro Formaggi - preferatele Nătăfleţului

Nici puiul, gătit fie la gratar, fie tras în unt cu ierburi aromate, şi ascus după o denumire dichisită în italiană (care nu are trebui să vă sperie) nu e de lepădat. Servit cu garnitură de cartofi la cuptor cu rozmarin şi o salată de roşii cu busuioc ..mmm...

De recomandat ar mai fi vita - sub formă de Saltimbocca alla Romana (neapărat alegeţi la garnitură broccoli dat prin unt şi usturoi) şi fructele de mare.

Combinaţi cele de mai sus cu un pahar de vin bun (sau bere, fie!), personal amabil care nu te lasă să aştepţi dar nici nu te sâcâie şi decorul aerisit, cu haine de restaurant, nu de loc făcut să scoată bani din orice ( = amestecul de bar-mâncătorie unde la o masă se bea, se fumează şi se râde zgomotos iar la cealaltă nişte amărâţi încearcă să ducă o furculiţă la gură, le ştiţi...) şi avem o reţetă de succes.

Preţurile sunt cam medii. Dacă nu am subliniat destul până acum, Bocca se vrea a fi un loc unde mâncarea este pe primul loc, cu bucătar dedicat ş' toati celea deci presupun că aşa se justifică preţurile puţintel mai mari decât cele din pizzeria de la colţ.

Orice cronică de local nu este completă la Nătăfleţ dacă nu zice şi de toaletă! Toaleta este ok. Este unisex, dar este curată şi spaţioasă cu vreo 3 (?) compartimente deci nu putem da minus nici aici.

Hmmm..hai că o să îi deochi dacă mai continui aşa. Într-o seară erau nişte familii cu copchii pe acolo şi ăia făceau tărăboi! Nţ nţ nţ no talking Şi alte două dăţi era cam gol ...ah, şi o dată le-a sărit CDul cu muzică! groaznic! Vedeţi? am zis şi de rău!

Hai poftă bună!

L.E. [2011]
Să nu uităm desertul suprem: cheesecake!


În Aprilie 2011 s-a hotărât că cel mai bun cheescake din Bucureşti se mănâncă în Bocca.