Vă era dor de metrou, nu-i aşa? Am scris atât de rar despre el în ultimul timp încât, pun pariu, unii dintre voi cred că mă teleportez la muncă. Fals! În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, metroul este casa mea. La la laaa...
Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult timp despărţiţi, dar pur şi simplu magistrala M2 nu este la fel de interesantă ca magistrala M1! Numai oameni plictisitori, normali, fără o fărâmiţă de je ne sais quoi ..
Oricum, iată că zilele acestea s-au întâmplat nişte chestii prea deosebite ca să fie trecute cu vederea.
S-a întâmplat că lumea cere indicaţii de la ..casă. Adică..ce naiba, de ce să o laşi pe tanti aia să bage bani în sacul fără fund metrorex, nuuuu, mai bine o ţii de vorbă şi o întrebi ce metrou să iei pentru direcţia X.
De ce să cobori pe peron şi să vezi plăcuţele foarte explicite cu sensul şi staţiile fiecărei linii? Mai bine stai şi blochezi o intrare strigând disperat "auziţi? auziţi!? care tren spre victoria?"
Nu, deci serios...la naiba cu toţi oamenii care vor să-şi ia cartelă, abonament! La naiba cu cei care vor să intre pe peron ...la naiba cu faptul că tanti aia e casieră şi nu birou de informaţii şi că există
1) tanti care supraveghează intrările,
2) gardianul de serviciu,
3) indicatoare pe peron,
4) (dacă nu ştii să citeşti poţi întreba) un călător de pe peron!
Dar nu, iote io m-am trezit de dimineaţă şi ce să vezi? eram buricul pământului! Şi ce mi-am zis? ia să fac eu puţină ordine în lucrurile astea lumeşti...
Măi, aşa sunt faptele astea de mă amărăsc uneori...
La început mă enervează, dar după ce stau şi le gândesc mă amărăsc.
Se afișează postările cu eticheta întârziere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta întârziere. Afișați toate postările
you are the first will be my last
Unii - doar unii - ar zice că ziua de Marţi răsare sub un Soare strâmb şi-şi toarce evenimentele cu degete încovoiate şi amorţite.
Ha ha ha, oameni simpli şi creduli! Oricine poate depune mărturie că nu este adevărat şi că ziua de Marţi este o zi ca oricare alta!
Drept dovadă: ieri, Marţi, în prima zi de grevă a celor de la Metrorex, Nătăfleţul a reuşit cu succes să-şi transporte minunata persoană, prin intermediul tramvaiului, la muncă. În doar 40 de minute + 10 minute de aşteptat în staţie!
Acest lucru nu a făcut decât să spulbere orice preconcepţie legată de ghinionul zilei de Marţi. Să treacă cu roţile din faţă ale maşinii Optimismului peste ea (prejudecata), să dea înapoi şi să treacă din. nou! peste, doar pentru a fi siguri că orice dubiu este distrus.
Aşa şi? care-i rostul acestor aberaţii? vă întrebaţi...
Offf, oameni simpli şi credului, aproape nătăfleţi aş putea spune ...rostul acestor aberaţii este să ne lovească tare în frunte ca să putem deschide ochii!
Înarmat cu un optimism debordant Nătăfleţul se înfiinţează în acestă dimineaţă, vesel nevoie mare, în staţie la tramvai. Fericire, zâmbete, încredere ...toate acestea stau agăţate ca muştele de persoana sa. Nici un nor nu-i întunecă fruntea!
Din moment în moment va sosi tramvaiul.
Cel mult 10 minute. Şi cum astăzi deja ştim cât durează parcurgerea traseului şi ne-am lăsat o marjă de eroare, vom reuşi să fim la timp la muncă şi le vom arăta nenilor de la Metrorex că lumea se învârte şi fără serviciile lor.
Încă puţin. Dap, 10 minuteeeee.
Bine, hai 15 poate e aglomeraţie în trafic...
20? Cam mult ...ceva nu e bine...începe să miroase a ...
25!!! Hmmm..ia uite cum trece amortizarea...paaaa! Ne vedem mâineeee
30. E ok, e oooo - cheeeei. Întârziem 10 minute, la fel ca şi ieri. Nici o problemă!
35...se întrevede o licărire de speranţă! E un tramvai! E chiar un 16! Şi mai este unul în spatele lui! Fericire! Acum trebuie doar să mai trecem prin mulţimea sălbatică, flămândă după o bucăţică de spaţiu în tramvai.
...
Aproximativ 40 de minute mai târziu, organismul unicelular numit sardinele din tramvaiul 16 îşi deşartă pe peron o parte din corp.
Printre resturi organice, un Nătăfleţ amărât se adună de pe jos şi porneşte spre Circ. Din maşina Optimismului pe care o conducea acum o oră şi douăzeci de minute nu a mai rămas decât un volan, aşa, pentru direcţie...
Ha ha ha, oameni simpli şi creduli! Oricine poate depune mărturie că nu este adevărat şi că ziua de Marţi este o zi ca oricare alta!
Drept dovadă: ieri, Marţi, în prima zi de grevă a celor de la Metrorex, Nătăfleţul a reuşit cu succes să-şi transporte minunata persoană, prin intermediul tramvaiului, la muncă. În doar 40 de minute + 10 minute de aşteptat în staţie!
Acest lucru nu a făcut decât să spulbere orice preconcepţie legată de ghinionul zilei de Marţi. Să treacă cu roţile din faţă ale maşinii Optimismului peste ea (prejudecata), să dea înapoi şi să treacă din. nou! peste, doar pentru a fi siguri că orice dubiu este distrus.
Aşa şi? care-i rostul acestor aberaţii? vă întrebaţi...
Offf, oameni simpli şi credului, aproape nătăfleţi aş putea spune ...rostul acestor aberaţii este să ne lovească tare în frunte ca să putem deschide ochii!
Înarmat cu un optimism debordant Nătăfleţul se înfiinţează în acestă dimineaţă, vesel nevoie mare, în staţie la tramvai. Fericire, zâmbete, încredere ...toate acestea stau agăţate ca muştele de persoana sa. Nici un nor nu-i întunecă fruntea!
Din moment în moment va sosi tramvaiul.
Cel mult 10 minute. Şi cum astăzi deja ştim cât durează parcurgerea traseului şi ne-am lăsat o marjă de eroare, vom reuşi să fim la timp la muncă şi le vom arăta nenilor de la Metrorex că lumea se învârte şi fără serviciile lor.
Încă puţin. Dap, 10 minuteeeee.
Bine, hai 15 poate e aglomeraţie în trafic...
20? Cam mult ...ceva nu e bine...începe să miroase a ...
25!!! Hmmm..ia uite cum trece amortizarea...paaaa! Ne vedem mâineeee
30. E ok, e oooo - cheeeei. Întârziem 10 minute, la fel ca şi ieri. Nici o problemă!
35...se întrevede o licărire de speranţă! E un tramvai! E chiar un 16! Şi mai este unul în spatele lui! Fericire! Acum trebuie doar să mai trecem prin mulţimea sălbatică, flămândă după o bucăţică de spaţiu în tramvai.
...
Aproximativ 40 de minute mai târziu, organismul unicelular numit sardinele din tramvaiul 16 îşi deşartă pe peron o parte din corp.
Printre resturi organice, un Nătăfleţ amărât se adună de pe jos şi porneşte spre Circ. Din maşina Optimismului pe care o conducea acum o oră şi douăzeci de minute nu a mai rămas decât un volan, aşa, pentru direcţie...
N vine de la Neplată
Avem o mică problemă.
Pe scurt: Nătăfleţul îşi plăteşte de obicei factura la telefonul mobil de la bancomat.
Luna aceasta şi-a plătit factura cu o zi înaintea datei scadente dar - la o săptămână după efectuarea plăţii - banii nu au fost încă livraţi către furnizorul de servicii telefonice (Portocală).
Acest lucru înseamnă că Nătăfleţul a primit un telefon de la o tanti din partea Portocalei prin care era întrebat de inteţiile sale legate de plata facturii şi aflând că aceasta a fost deja achitată i-a spus să confirme plata folosind serviciul SelfCare, că altfel...
Serviciul SelfCare însă nu este prevăzut pentru orice situaţie, case and point: se cere numărul chitanţei, dar fluturaşul de la bancă nu are aceste date pe el...rezultat: date invalide, buză umflată.
În consecinţă, nereuşind să confirme plata Nătăfleţul se trezeşte de dimineaţă cu abonamentul suspendat.
Dar ce este şi mai rău: Nătăfleţul se trezeşte cu un stigmat!
Şi aici intervine controversa: Poznaşul este de părere că Nătăfleţul exagerează, că nu este prima persoană care nu şi-a plătit abonamentul, ba mai mult: şi l-a plătit! şi că nu este nimic ruşinos în asta. Că nimănui nu-i pasă de corectitudine, punctualitate sau faptul că ai un dosar fără pată.
Pe de altă parte, Nătăfleţul se simte foarte prost, ca ultima lichea.
Lui îi plăceau mesajele de confirmare a plăţii în care i se mulţumea ca şi-a achitat factura şi ca răsfăţ îi erau date nişte amărâte puncte de fidelitate.
Nătăfleţului îi place să creadă că cuiva chiar îi pasa de promtitudinea cu care el se achita de partea lui de contract, că este un client exemplar şi că merită să fie tratat altfel decât oamenii răi şi obraznici care întărzie cu plata.
Dar nu este aşa...
Până una-alta Nătăfleţul a mai plătit încă odată factura - ca să i se deblocheze abonamentul, a fost informat că "colegii" de la Portocală vor investiga situaţia şi că banii viraţi prin plata cu cardul vor constitui un acont pentru factura viitoare. Nătăfleţul va fi contactat telefonic pentru a fi informat de rezulatul investigaţiei. Pam pam!
(Paranteză amuzantă: [...] BANCA NU ÎŞI ASUMĂ NICI O RESPONSABILITATE ÎN LEGĂTURĂ CU OPORTUNITATEA ŞI FINALITATEA PLĂŢII.
Adică ceva de genul: fraiere, pentru că eşti prost şi ne bagi bani în buzunar folosind serviciile noastre ia de aici un şut în fund şi hai marş!)
Pe scurt: Nătăfleţul îşi plăteşte de obicei factura la telefonul mobil de la bancomat.
Luna aceasta şi-a plătit factura cu o zi înaintea datei scadente dar - la o săptămână după efectuarea plăţii - banii nu au fost încă livraţi către furnizorul de servicii telefonice (Portocală).
Acest lucru înseamnă că Nătăfleţul a primit un telefon de la o tanti din partea Portocalei prin care era întrebat de inteţiile sale legate de plata facturii şi aflând că aceasta a fost deja achitată i-a spus să confirme plata folosind serviciul SelfCare, că altfel...
Serviciul SelfCare însă nu este prevăzut pentru orice situaţie, case and point: se cere numărul chitanţei, dar fluturaşul de la bancă nu are aceste date pe el...rezultat: date invalide, buză umflată.
În consecinţă, nereuşind să confirme plata Nătăfleţul se trezeşte de dimineaţă cu abonamentul suspendat.
Dar ce este şi mai rău: Nătăfleţul se trezeşte cu un stigmat!
Şi aici intervine controversa: Poznaşul este de părere că Nătăfleţul exagerează, că nu este prima persoană care nu şi-a plătit abonamentul, ba mai mult: şi l-a plătit! şi că nu este nimic ruşinos în asta. Că nimănui nu-i pasă de corectitudine, punctualitate sau faptul că ai un dosar fără pată.
Pe de altă parte, Nătăfleţul se simte foarte prost, ca ultima lichea.
Lui îi plăceau mesajele de confirmare a plăţii în care i se mulţumea ca şi-a achitat factura şi ca răsfăţ îi erau date nişte amărâte puncte de fidelitate.
Nătăfleţului îi place să creadă că cuiva chiar îi pasa de promtitudinea cu care el se achita de partea lui de contract, că este un client exemplar şi că merită să fie tratat altfel decât oamenii răi şi obraznici care întărzie cu plata.
Dar nu este aşa...
Până una-alta Nătăfleţul a mai plătit încă odată factura - ca să i se deblocheze abonamentul, a fost informat că "colegii" de la Portocală vor investiga situaţia şi că banii viraţi prin plata cu cardul vor constitui un acont pentru factura viitoare. Nătăfleţul va fi contactat telefonic pentru a fi informat de rezulatul investigaţiei. Pam pam!
(Paranteză amuzantă: [...] BANCA NU ÎŞI ASUMĂ NICI O RESPONSABILITATE ÎN LEGĂTURĂ CU OPORTUNITATEA ŞI FINALITATEA PLĂŢII.
Adică ceva de genul: fraiere, pentru că eşti prost şi ne bagi bani în buzunar folosind serviciile noastre ia de aici un şut în fund şi hai marş!)
S-a întâmplat întâmplător la metrou
sau mai degrabă devine obicei: s-a întâmplat că două zile la rând, la oră de vârf metroul a întârziat mai mult de 10 minute. În Piaţa Victoriei.
Adică: cât de greu poate să fie să respecţi un program? Doar nu au de stat la ţ'şpe mii de semafoare, nu se blochează în trafic, totul este calculat ...de ce este atât de greu? De ce în alte oraşe este posibil dar în Bucureşti nu?
Cât de greu poate să fie să îţi respecţi semenii?
Adică: cât de greu poate să fie să respecţi un program? Doar nu au de stat la ţ'şpe mii de semafoare, nu se blochează în trafic, totul este calculat ...de ce este atât de greu? De ce în alte oraşe este posibil dar în Bucureşti nu?
Cât de greu poate să fie să îţi respecţi semenii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)