Nu, asta nu-i Spartaaa! e doar Doza Zilnică de Nătăfleţ.
Hai să vă spun: am rămas fără apă.De fapt Compania a rămas fără apă. La Fântână. Şi eu nu pot să beau apă de la robinet. Voi beţi? Eu nu beau nici acasă şi deci cu atât mai mult nu o să beau la Circ. Şi ce face un nătăfleţ însetat când nu este apă? Bea Ice tea de la tonomat. Ce are Ice tea? Are Zahăr! Ce înseamnă asta? Înseamnă că n-avem stare că nu ne putem concentra că bâţâim din picioare şi că vorbim excesiv. Să nu mai zic de muncă: nu munciiiim! Şi daca nu muncim ce facem? Scriem. Scriem domnule, scriem! De toate pentru toţi. E ca un Magazin Universal. Avem şi alimentare şi chimice şi prosoape de bucătărie şi dopuri pentru scurgere şi bandă de izolier
şi biscuiţi la kil şi pijamale. Di toatiii! Paragrafe? Ce e aia? N-avem. Acum mi-am dat seama că la Magazinul Universal mai nou se zice Magazin Mixt, dar e mai frumos Magazin Universal nu? Ţin minte odată când eram mai mic, mititel, şi mi-a dat mama 5 lei, era moneda aceea mare de aluminiu, şi am tulit-o la Magazinul Universal care tot timpul mirosea a motorină (?) să-mi cumpăr creioane şi acadele de acelea în dungi, pătrate, ca nişte perniţe. Şi ce credeţi? Da, i-am pierdut. Şi tare m-am mai amărât că mi-am dat seama că i-am pierdut de-abia când am ajuns la magazin. Deci am pierdut şi banii şi am făcut şi drumul degeaba. Şi am pornit îndărăt, spre casă, cu ochii în pământ şi prin toate buruienile de pe marginea trotuarului poate îmi găsesc bănuţul. Şi ce mai credeţi? L-am găsit! Undeva foarte aproape de casă ceea ce înseamnă că am bătut vreo trei sferturi din drum cu buzunarele goale ca un căscat ce sunt, dar măcar aveam vise! Aveam dorinţe. Vroiam creioane de acelea jumătate roşu, jumătate albastru şi bomboane! Mmmm.... Oricum, contrar opiniei generale nu m-am mai întors la Magazin. Mi-am dat seama că mai bine păstrez şi bănuţul şi visele. Ce isteţ eram. Mdaaaa...of, m-aş mânca singur de simpatic ce sunt. Apropo de mâncat. Acum ceva timp treceam printr-o criză care se manifesta în felul următor: aveam impresia că am nevoie de mai multe tipuri de gel de duş - când de fapt unul şi bun este de ajuns, da. Şi tot căutând eu aşa am dat peste unul care se numea nu-contează-cum dar avea următoarea lozincă: skin so soft you can eat! adicătelea piele aşa de catifelată că poţi să o mănânci! Băăăăăi! deci pe mine nu mă mânâncă nimenea, decât eu, în condiţiile de mai sus. Mi s-a părut puţin mai mult decât bizar, puţin prea mult à la Tăcerea Mieilor şi evident că am revenit la săpunul de casă, că e mai sănătos! Ceea ce vă recomand şi vouă. Vedeţi? Un post şi amuzant (cred io) şi cu povaţă! Ex-cep-ţi-O-nal! Cred ca încet încet Nătăfleţul se întoarce. Şi de se întoarceeeee, pre mulţi are săăă...
