- tea
- baking cookies without baking yourself
- an wardrobe
- staying indoors without feeling guilty or feeling antisocial
- blankets!
- nostalgia for light &brightness
Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările
You can't fire me, I quit!
....De fapt e ceva de genul "unfriend".
"Ceva de genul" pentru că nu este vorba doar de fațăCarte ci în general de situri de socializare.
Adică cum? Cum vine asta? Din nefericire pentru discursul meu este vorba de cazuri foarte specifice...
1. Mi se cere ( observați diateza pasivă!) prietenia
2. Nu văd motivul unei asemenea legături (nu, bunul simț sau obligația socială nu contează pentru mine)
3. Cer explicații
4. Mi se oferă
4.a. Le consider destul de bune
4.b. Nu sunt oferite
5. Accept
5.a. Convinsă de argumente
5.b. Ig-fucking-noreeeeeee!
Deci da, mi s-a cerut prietenia, am acceptat pentru că persoana respectivă vroia foarte mult să fie prietenă cu mine și apoi.....
...și apoi văd că am 4 și nu 5 prieteni! De ce? Pentru că exact aceeași persoană și-a dat seama că nu vrea de fapt să fie prietenă cu mine (cazul feminin este folosit doar pentru acordul cu substantivul comun "persoană")
și într-o bună zi s-a trezit destul de curajoasă să-mi dea "unfriend".
Și adică și la urma urmei ...ce naiba???! Mă simt folosită, mă simt fraieră că am avut încredere în persoana respectivă, mă simt prost. De ce?
Știu că o iau personal but it's like primary school over again. Profesorul ascultă pe elevul X, elevul X este varză, profesorul îi pune 4 lui X, X se hlizește ca tembelul, eu mă simt prost pentru că X nu a fost în stare să își învețe lecția. Da, chiar așa este.
Am impresia că există un pool comun de bun simț și când cineva se face de câcat simțim cu toții repercusiunile. Așa cum sunt eu acum pot spune că asta este o prostie, o tâmpenie mai mare decât capul meu. Nu pentru că nu este adevărată ci pentru că informația nu este decodată corect. În mod normal, într-o societate normală, comunitatea ar trebui să îl sancționeze pe X, pe the Friend happy moron, să-i dea peste bot și să îl așeze în banca lui. Să îi facă instructajul și să se asigure că a înțeles că ceea ce a făcut nu este bine și că nu va mai face așa ceva...
Dar NU, societatea, comunitatea, eu ...nu suntem așa. Nu.
1) luăm totul prea personal
2) îi dăm dreptul la liberă exprimare (== comportament imbecil) pentru că. Pentru că.
Well, fuck you society, fuck you common sense rules. I just want to know why stupid people are stupid and why they are allowed to be that way.
Why? Why did you unfriend me spamming happy-never talked to-ignored friend? Can't you see that I'm awesome???
The Pumpkin Poem
sitting in the kitchen
doing nothing
drinking this morning's coffee
with plenty of milk
Sólstafir – Fjara
sunny late October
uncertainty in the future
pleased by the present
no regrets in the past
will paint later
happy!
I am sad.
I am melancholic.
What is the difference? I do not know.
I am not upset, just ...sad. I make myself think of happy things and happy moments but instead of becoming happy I become sad, having a sense of loss and futility, knowing either I won't ever experience those moments again, either they're too far from reach now, in this moment. I do know I can try and most probably succeed to attain (some of) those happy goals, but just the fact that they are not immediate, or better yet instant, saddens me.
I am melancholic.
What is the difference? I do not know.
I am not upset, just ...sad. I make myself think of happy things and happy moments but instead of becoming happy I become sad, having a sense of loss and futility, knowing either I won't ever experience those moments again, either they're too far from reach now, in this moment. I do know I can try and most probably succeed to attain (some of) those happy goals, but just the fact that they are not immediate, or better yet instant, saddens me.
offside
ştiţi ce este enervant?
Când mergi liniştit pe trotuar şi brusc vine cineva din urmă şi în loc să te întreacă merge cot la cot cu tine.
Adică...cine dracu eşti şi de ce îmi furi oxigenul?!?
Trotuarul ăsta nu e destul de mare pentru noi amândoi, te rog să continui în acelaşi ritm cu care mai ajuns din urmă şi să mă întreci şi să mă laşi în pace!
Zău aşa, unii oameni nu au deloc noţiunea de spaţiu personal! E absurd! Aşa ceva nu se face :(
Păi de exemplu, în secunda 2 eu mă pregăteam să-mi scot căştile din urechi şi să îi răspund imbecilului la întrebare. Dar nu m-a întrebat nimic. Însă l-am văzut lungind gâtul şi întorcând faţa spre mine.
Daaaaaaa?
Am maro pe pantaloni la spate (deşi port negru...)?
Am călcat în hărtie igienică şi mi-a rămas lipită de talpă?
Te-am lovit în metrou şi vrei să reglezi conturile?
Vrei să-ţi dau nişte bani să-ţi iei şi tu o pâine?
Vrei o ţigară?
Arăt a ghid şi vrei să te îndrum spre adresa ... ?
Sunt simpatic, vrei să mă cunoşti?
Vrei să mă întrebi de unde mi-am cumpărat căştile roz, mori dacă nu îţi iei şi tu o pereche?
Eşti un imbecil şi nu eşti conştient de nevoia de intimitate a oamenilor chiar şi atunci când sunt pe stradă?
BINGO!
Când mergi liniştit pe trotuar şi brusc vine cineva din urmă şi în loc să te întreacă merge cot la cot cu tine.
Adică...cine dracu eşti şi de ce îmi furi oxigenul?!?
Trotuarul ăsta nu e destul de mare pentru noi amândoi, te rog să continui în acelaşi ritm cu care mai ajuns din urmă şi să mă întreci şi să mă laşi în pace!
Zău aşa, unii oameni nu au deloc noţiunea de spaţiu personal! E absurd! Aşa ceva nu se face :(
Păi de exemplu, în secunda 2 eu mă pregăteam să-mi scot căştile din urechi şi să îi răspund imbecilului la întrebare. Dar nu m-a întrebat nimic. Însă l-am văzut lungind gâtul şi întorcând faţa spre mine.
Daaaaaaa?
Am maro pe pantaloni la spate (deşi port negru...)?
Am călcat în hărtie igienică şi mi-a rămas lipită de talpă?
Te-am lovit în metrou şi vrei să reglezi conturile?
Vrei să-ţi dau nişte bani să-ţi iei şi tu o pâine?
Vrei o ţigară?
Arăt a ghid şi vrei să te îndrum spre adresa ... ?
Sunt simpatic, vrei să mă cunoşti?
Vrei să mă întrebi de unde mi-am cumpărat căştile roz, mori dacă nu îţi iei şi tu o pereche?
Eşti un imbecil şi nu eşti conştient de nevoia de intimitate a oamenilor chiar şi atunci când sunt pe stradă?
BINGO!
la sfârşit de săptămână
am fost Acasă. Nu am făcut nimic. Am stat în pat până după două, am descărcat tot internetul, m-am îmbuibat cu mâncare şi m-am jucat cu mâţa. Am mai ieşit şi prin oraş, alea alea, dar în mare a plouat până în ziua în care trebuia să mă întorc la BuCUReşti, aşa că activităţile în aer liber au fost sever restricţionate.
Acasă nu s-a schimbat deloc. Poate doar pare mai mic şi mai pustiu, mai mizerabil şi mai dezastru decât l-am lăsat.
Uneori te gândeşti că trebuie să vezi lucrurile la distanţe mari în timp ca să observi marile schimbări, dar în cazul Acasă cred că trebuie să fii mereu acolo ca să vezi diferenţele pentru că acestea sunt ori prea subtile ori prea efemere. De parcă Acasă există în propria dimensiune, una în care timpul se scurge în alt ritm decât cel de Aici.
Camera mea s-a mai micşorat puţin.
Mă întreb până la ce vârstă te poţi aştepta ca părinţii să-ţi păstreze camera ca atunci când locuiai cu ei?
Parcă nici să o păstreze ca un altar neatins nu e bine, poate pentru că te-ai simţi obligat să te întorci mereu acolo, pentru că ai simţi-o ca o greutate ce te trage în jos, Susul fiind independeţa, crearea unui Acasă al tău, departe de Acasă cel cu ei.
Pe de altă parte, nici să o schimbe imediat ce ai plecat nu e plăcut. Te simţi ca şi cum până atunci ai fost o povară de care de-abia aşteptau să scape.
Într-un fel mă simt vinovat. Când eram Acasă îi dispreţuiam puţin pe cei care veneau de departe, din oraşe mai mari, şi ziceau că în oraşul meu nu e nimic de făcut. Eu găseam chestii de făcut. Pentru mine.
Acum însă nici eu nu mai găsesc chestii de făcut. Şi mie mi se pare prea mic, prea lipsit de, prea fără, prea cu, prea...dar ştiu că eu sunt cel care s-a schimbat şi nu Acasă.
Acasă a rămas acelaşi. Acasă nu creşte odată cu mine.
Ce câcat.
Acasă nu s-a schimbat deloc. Poate doar pare mai mic şi mai pustiu, mai mizerabil şi mai dezastru decât l-am lăsat.
Uneori te gândeşti că trebuie să vezi lucrurile la distanţe mari în timp ca să observi marile schimbări, dar în cazul Acasă cred că trebuie să fii mereu acolo ca să vezi diferenţele pentru că acestea sunt ori prea subtile ori prea efemere. De parcă Acasă există în propria dimensiune, una în care timpul se scurge în alt ritm decât cel de Aici.
Camera mea s-a mai micşorat puţin.
Mă întreb până la ce vârstă te poţi aştepta ca părinţii să-ţi păstreze camera ca atunci când locuiai cu ei?
Parcă nici să o păstreze ca un altar neatins nu e bine, poate pentru că te-ai simţi obligat să te întorci mereu acolo, pentru că ai simţi-o ca o greutate ce te trage în jos, Susul fiind independeţa, crearea unui Acasă al tău, departe de Acasă cel cu ei.
Pe de altă parte, nici să o schimbe imediat ce ai plecat nu e plăcut. Te simţi ca şi cum până atunci ai fost o povară de care de-abia aşteptau să scape.
Într-un fel mă simt vinovat. Când eram Acasă îi dispreţuiam puţin pe cei care veneau de departe, din oraşe mai mari, şi ziceau că în oraşul meu nu e nimic de făcut. Eu găseam chestii de făcut. Pentru mine.
Acum însă nici eu nu mai găsesc chestii de făcut. Şi mie mi se pare prea mic, prea lipsit de, prea fără, prea cu, prea...dar ştiu că eu sunt cel care s-a schimbat şi nu Acasă.
Acasă a rămas acelaşi. Acasă nu creşte odată cu mine.
Ce câcat.
mă enervează
Tot o văd cu colţul ochiului, dar când mă întorc nu e acolo. O chemă Frustrare şi mă bântuie de ceva timp.
Ştiţi cum sunt larvele acelea de cărăbuş, grase şi zemoase, dormitând adânc în pământ, şi uneori un copil mai curios aşa scurmă fără treabă şi dă peste ea, peste larvă, ŞI pe lângă faptul că îi strică culcuşul mai începe să o şi împungă cu un băţ, că ce naiba ...?
Cam aşa şi eu.
Cauza este fără îndoială rotaţia de personal din cadrul Companiei. Dar pe lângă asta şi faptul că realizez că eu nu mă duc nicăieri. Că nu am direcţie. Că nu am aşteptări.
E ca şi cum ai fi în gară, e agitaţie, trenurile sunt gata de plecare, peronul forfoteşte de lume ..şi după ce trenurile au plecat eşti singurul rămas pe peron. Singurul fără bilet. E al dracului de deprimant!
Eu de ce nu pot? Dar mai ales: de ce nu vreau? Că dacă aş vrea poate aş încerca şi aş putea ...dar aşa ...
Ştiţi cum sunt larvele acelea de cărăbuş, grase şi zemoase, dormitând adânc în pământ, şi uneori un copil mai curios aşa scurmă fără treabă şi dă peste ea, peste larvă, ŞI pe lângă faptul că îi strică culcuşul mai începe să o şi împungă cu un băţ, că ce naiba ...?
Cam aşa şi eu.
Cauza este fără îndoială rotaţia de personal din cadrul Companiei. Dar pe lângă asta şi faptul că realizez că eu nu mă duc nicăieri. Că nu am direcţie. Că nu am aşteptări.
E ca şi cum ai fi în gară, e agitaţie, trenurile sunt gata de plecare, peronul forfoteşte de lume ..şi după ce trenurile au plecat eşti singurul rămas pe peron. Singurul fără bilet. E al dracului de deprimant!
Eu de ce nu pot? Dar mai ales: de ce nu vreau? Că dacă aş vrea poate aş încerca şi aş putea ...dar aşa ...
Mi-e foame
..şi mi-e poftă de ciorbă.
De aia făcută de Mama.
De ciorba pe care mai mult de jumătate din viaţa mea am detestat-o.
Ce năstruşnică este viaţa asta ...
De aia făcută de Mama.
De ciorba pe care mai mult de jumătate din viaţa mea am detestat-o.
Ce năstruşnică este viaţa asta ...
Un vis mai mic
Statea aşa Nătăfleţul şi muncea şi-şi asculta ghiorăielile stomacului şi trăgea cu ochiul pe fereastră la vremea urâtă de afară şi se gândea...
...se gândea la o fotografie făcută într-un vagon de tren, o fotografie postată pe un blog pe care Nătăfleţul îl citeşte cu regularitate, poate chiar blogul lui preferat...
...o fotografie cu un geam de tren, o carte, un iPod şi un pahar de cafea - companionii perfecţi pentru o călatorie cu trenul într-o zi însorită şi frumoasă de primăvară...
...şi se mai gândea ce norocos este autorul acelei fotografii şi că oricât ai încerca e tare greu să înghesui munca, viaţa personală, socializarea, eventual şi un hobby două şi scrisul pe blog într-o singură zi...
...şi că uneori îţi vine să laşi totul baltă şi să te duci la gară şi să te urci într-un tren fără să îţi pese unde merge, dacă la capătul călătoriei ai să găseşti un loc unde să dormi, o masă la care să mănânci, fără să îţi pese de ce laşi în urmă şi ce o să găseşti.
Uneori Nătăfleţul şi Poznaşul glumesc făcându-şi planuri cum că o să meargă la aeroport să bea o cafea şi să vadă avioane decolând, sau la gară unde iaraşi o să bea o cafea şi o sa privească trenuri plecând ...
...şi deşi e o glumă e puţin trist pentru că ei sunt nişte zevzeci care visează un vis mai mic pentru că nu îşi permit să viseze un vis mai mare...
...şi ce este şi mai trist este că nu au timp nici măcar de visul ăsta mai mic şi mai amărât...
...şi afară plouă!
...se gândea la o fotografie făcută într-un vagon de tren, o fotografie postată pe un blog pe care Nătăfleţul îl citeşte cu regularitate, poate chiar blogul lui preferat...
...o fotografie cu un geam de tren, o carte, un iPod şi un pahar de cafea - companionii perfecţi pentru o călatorie cu trenul într-o zi însorită şi frumoasă de primăvară...
...şi se mai gândea ce norocos este autorul acelei fotografii şi că oricât ai încerca e tare greu să înghesui munca, viaţa personală, socializarea, eventual şi un hobby două şi scrisul pe blog într-o singură zi...
...şi că uneori îţi vine să laşi totul baltă şi să te duci la gară şi să te urci într-un tren fără să îţi pese unde merge, dacă la capătul călătoriei ai să găseşti un loc unde să dormi, o masă la care să mănânci, fără să îţi pese de ce laşi în urmă şi ce o să găseşti.
Uneori Nătăfleţul şi Poznaşul glumesc făcându-şi planuri cum că o să meargă la aeroport să bea o cafea şi să vadă avioane decolând, sau la gară unde iaraşi o să bea o cafea şi o sa privească trenuri plecând ...
...şi deşi e o glumă e puţin trist pentru că ei sunt nişte zevzeci care visează un vis mai mic pentru că nu îşi permit să viseze un vis mai mare...
...şi ce este şi mai trist este că nu au timp nici măcar de visul ăsta mai mic şi mai amărât...
...şi afară plouă!
Totem
E un Motan?
[hmmm...nuuu
]
Oare e un Măgar?
[nici!
]
Sau poate e o Raţă?!
[sau poate: nu!
]
E MotăMăgăRaţa!!!
[
]
[hmmm...nuuu
]Oare e un Măgar?
[nici!
]Sau poate e o Raţă?!
[sau poate: nu!
]E MotăMăgăRaţa!!!
[
]
Hoţul de pătură
...a intrat în cameră pe la trei patruzeci. Încerca să se furişeze şi să facă cît mai puţin zgomot. S-a schimbat cu mişcări bruşte, rupte de ritm ca nu cumva sunetele făcute de catarama curelei şi hainele trântite să dea de bănit. Încerca să le camufleze. Când a terminat s-a furişat pe pat şi a tras de pătură lăsându-mi spatele dezvelit. Ar fi vrut şi un colţişor de pernă dar parcă ar fi îndrăznit prea mult pe moment. Şi nu e sănătos să te lăcomeşti...
All is fair in Love and War
Astăzi Nătăfleţul a fost evaluat!
A reieşit că Nătăfleţul nu prea are nici o direcţie în viaţă, că e cam haotic. Ah, şi Nătăfleţul stă prost la capitolul comunicare.
Pffffff...what a bunch of bullshit!
Nătăfleţul e un adevărat Maestru al Comunicării...când are ce comunica! Şi ar trebui să tremuraţi în momentul acela pentru că dacă Nătăfleţul vă va zice ceva ...e de rău! E grav!
[...]
...şi tot astăzi, pe un alt câmp de luptă, Nătăfleţul a fost rănit: a fost trecut cu privirea, ignorat, uitat, abandonat. Şi asta l-a durut!
Nătăfleţul suferă şi vrea să-i comunice lumii că este de câcat.
Şi oamenii sunt de câcat.
Şi încă se mai gândeşte cum să reacţioneze a doua zi.
Nătafleţul a fost naiv, Nătăfleţul a fost idiot şi prost. Nătăfleţul e cam zevzec aşa uneori ...adică ...who the fuck trusts people?
Nătăfleţul ar face bine să se hotărasca odată ce vrea de la viaţă şi mai ales să clarifice situaţia...
A reieşit că Nătăfleţul nu prea are nici o direcţie în viaţă, că e cam haotic. Ah, şi Nătăfleţul stă prost la capitolul comunicare.
Pffffff...what a bunch of bullshit!
Nătăfleţul e un adevărat Maestru al Comunicării...când are ce comunica! Şi ar trebui să tremuraţi în momentul acela pentru că dacă Nătăfleţul vă va zice ceva ...e de rău! E grav!
[...]
...şi tot astăzi, pe un alt câmp de luptă, Nătăfleţul a fost rănit: a fost trecut cu privirea, ignorat, uitat, abandonat. Şi asta l-a durut!
Nătăfleţul suferă şi vrea să-i comunice lumii că este de câcat.
Şi oamenii sunt de câcat.
Şi încă se mai gândeşte cum să reacţioneze a doua zi.
Nătafleţul a fost naiv, Nătăfleţul a fost idiot şi prost. Nătăfleţul e cam zevzec aşa uneori ...adică ...who the fuck trusts people?
Nătăfleţul ar face bine să se hotărasca odată ce vrea de la viaţă şi mai ales să clarifice situaţia...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)