Parcă fotografia e considerată artă nu?
e a unui nene numit Øyvind Veberg. Face poze frumoase uneori.
Se afișează postările cu eticheta poză. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poză. Afișați toate postările
30DC - Ziua 17
Ziua 17 — O lucrare de artă (tablou, desen, sculptură, etc.)
Parcă fotografia e considerată artă nu?
e a unui nene numit Øyvind Veberg. Face poze frumoase uneori.
Parcă fotografia e considerată artă nu?
e a unui nene numit Øyvind Veberg. Face poze frumoase uneori.
Final Countdown
Mai am 39 de minute să predau doza zilnică de nătăflețștime. Chestia e că am tot amânat sperând să vin cu vre-un subiect interesant și uite că nu am reușit.
La început, când aveam principii și așteptări de la mine, Poznașul îmi zicea Dacă nu ai nimic destul de bun de scris mai bine nu scrie și mai tot timpul am încercat să mă ghidez după vorbele lui, că doar el e ăl mai isteț dintre noi doi.
Mă rog, la început nici nu aveam dilema asta prea des, eram ca pomu' roditor! Acum...mai rar, și din ce în ce mai multe roade au viermi.
Daaa...trist.
Oricum, mai nou mă gândesc că tot nu fac nimic folositor toată ziua, măcar două-trei cuvinte să scriu și eu, să simt că mi-am folosit mintea la ceva.
Uneori mi vă închipui ca niște puișori mici și galbeni și pufoși și eu ies cu castronul cu făină și vă mai dau nițel de mâncare. Sunteți puii mei și când nu am grijă de voi tare mă mai simt vinovat. Dar voi sunteți răbdători și înțelegători, nu?
Ce să vă mai spun?
La windows 7 când treci pe tastatura românească toate caracterele rămân la locul lor. Y nu se inversează cu Z și - nu se mută pe ?/, parantezele nu sunt decalate cu o tastă la stânga. Mda, uimitor că au reușit și ăștia de la Microsoft să pună la punct problema asta după atâta timp, problema este însă că eu am rămas fixat pe schema cu greșeli și mai nou am texte pline de y'uri și /'uri. Greu se mai dezvață omul (de prostie, că dacă era ceva bun și folositor uitam instant).
În seara asta am vrut pentru prima oară de când m-am mutat în casa asta să programez televizorul să se închidă. Mi-a luat vre-o două minute să găsesc opțiunea în meniu și când am dat de ea am rămas ca vițelul la poartă noua pentru că erau afișate două cadrane în loc de unul. Unul era 3/4 punctat și celalalt 3/4 întreg și 1/4 punctat. Am tras concluzia că ce-mi trebuie mie e ăla cu mai mult punctat. De ce? Habar nu am. Presupun că cealaltă opțiune este pentru a seta ora când să se deschidă TVul. Mă întreb dacă există vre-un studiu care să determine ce simbol este mai semnificativ pentru ce funcție. Oricum, dacă am nimerit vom afla fie în 45 de minute, fie la ora 0:45. Dacă vă întrebați de ce vreau să las televizorul deschis răspunsul este pentru că pe VH1 este Final Countdown Best Rock Bands și vreau să aud sfârșitul, asta în condițiile în care formațiile pe care eu le consideram miez au fost undeva pe la coadă. Acum e la locul 3 - Nirvana. Pe 4 a fost Soundgarden. AiC a fost undeva în top 10 dar nu înțeleg de ce Pearl Jam a fost pe 39! Niște măgari și ignoranți cei care au făcut topul ăsta, asta e clar.
Până când adorm plănuiesc să mă uit la Elfen Lied. Mi l-a dat cineva acum mai mult de un an și de atunci strânge praf. La început, de fiecare dată când mă întălneam cu persoana respectivă mă tot întreba L-ai văzut? cum ți s-a părut? dar după vreo juma' de an a renunțat. Probabil și-a dat seama că sunt un nesimțit.
Apropo, Pink Floyd îs pe 1. Să zicem...
Acum ceva timp mi-am văzut poza pe un blog. Problema e că am uitat unde. Oricum, nu-i făcea cinste.
Noapte bună!
La început, când aveam principii și așteptări de la mine, Poznașul îmi zicea Dacă nu ai nimic destul de bun de scris mai bine nu scrie și mai tot timpul am încercat să mă ghidez după vorbele lui, că doar el e ăl mai isteț dintre noi doi.
Mă rog, la început nici nu aveam dilema asta prea des, eram ca pomu' roditor! Acum...mai rar, și din ce în ce mai multe roade au viermi.
Daaa...trist.
Oricum, mai nou mă gândesc că tot nu fac nimic folositor toată ziua, măcar două-trei cuvinte să scriu și eu, să simt că mi-am folosit mintea la ceva.
Uneori mi vă închipui ca niște puișori mici și galbeni și pufoși și eu ies cu castronul cu făină și vă mai dau nițel de mâncare. Sunteți puii mei și când nu am grijă de voi tare mă mai simt vinovat. Dar voi sunteți răbdători și înțelegători, nu?
Ce să vă mai spun?
La windows 7 când treci pe tastatura românească toate caracterele rămân la locul lor. Y nu se inversează cu Z și - nu se mută pe ?/, parantezele nu sunt decalate cu o tastă la stânga. Mda, uimitor că au reușit și ăștia de la Microsoft să pună la punct problema asta după atâta timp, problema este însă că eu am rămas fixat pe schema cu greșeli și mai nou am texte pline de y'uri și /'uri. Greu se mai dezvață omul (de prostie, că dacă era ceva bun și folositor uitam instant).
În seara asta am vrut pentru prima oară de când m-am mutat în casa asta să programez televizorul să se închidă. Mi-a luat vre-o două minute să găsesc opțiunea în meniu și când am dat de ea am rămas ca vițelul la poartă noua pentru că erau afișate două cadrane în loc de unul. Unul era 3/4 punctat și celalalt 3/4 întreg și 1/4 punctat. Am tras concluzia că ce-mi trebuie mie e ăla cu mai mult punctat. De ce? Habar nu am. Presupun că cealaltă opțiune este pentru a seta ora când să se deschidă TVul. Mă întreb dacă există vre-un studiu care să determine ce simbol este mai semnificativ pentru ce funcție. Oricum, dacă am nimerit vom afla fie în 45 de minute, fie la ora 0:45. Dacă vă întrebați de ce vreau să las televizorul deschis răspunsul este pentru că pe VH1 este Final Countdown Best Rock Bands și vreau să aud sfârșitul, asta în condițiile în care formațiile pe care eu le consideram miez au fost undeva pe la coadă. Acum e la locul 3 - Nirvana. Pe 4 a fost Soundgarden. AiC a fost undeva în top 10 dar nu înțeleg de ce Pearl Jam a fost pe 39! Niște măgari și ignoranți cei care au făcut topul ăsta, asta e clar.
Până când adorm plănuiesc să mă uit la Elfen Lied. Mi l-a dat cineva acum mai mult de un an și de atunci strânge praf. La început, de fiecare dată când mă întălneam cu persoana respectivă mă tot întreba L-ai văzut? cum ți s-a părut? dar după vreo juma' de an a renunțat. Probabil și-a dat seama că sunt un nesimțit.
Apropo, Pink Floyd îs pe 1. Să zicem...
Acum ceva timp mi-am văzut poza pe un blog. Problema e că am uitat unde. Oricum, nu-i făcea cinste.
Noapte bună!
ţ ţ ţ ţ
Am nevoieee de atenŢie.
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!
Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?
Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.
Nu, nu, nu. Deci nu!
Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.
Da, sunt superficial. Şi ce?
Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat
Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!
StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!
Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?
Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.
Nu, nu, nu. Deci nu!
Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.
Da, sunt superficial. Şi ce?
Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat
Studiu de Comportament.
Acest Studiu de Comportament are ca obiectiv stabilirea unor chestii care să îl mulţumească pe Nătăfleţ, să îl satisfacă, să îl facă să zică "Da, dom'le, astăzi am făcut ceva!".Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:
Faza 1: nimic
Faza 2: ???
Faza 3: profit!
şi poate de aceea trebuie să recunoscFaza 2: ???
Faza 3: profit!
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!
StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)