zomgwtfbbqroflmaokittens

deci nu-mi vine să cred! cineva a dat un Nu poveştii cu ocarine.

Oamini buni, fiinţe dragi, pisici, motani, purcei, băi, măi ...sunt raţe!

Ra-ţe!

R-a-ţe!

Raaaţeee!

raţe!!!

Cui nu-i plac raţele?! Cine este acest sub om care nu a picat în genunchi şi nu a înălţat trei osanale la auzul cuvântului raţă?!

Cine a făcut acest lucru - a dat Nu-ul - este un om trist, un om lipsit de suflet, de vise, de spirit nătăfleţ. De ce ai făcut asta? Uită-te în oglidă...te suporţi?

Pfffft! Sunt raţe, deşteptule!

Mda, oricum, pentru că încă nu am trecut peste trauma de a fi cheltuit 30 de lei pe două ocarine în formă de raţă Poznaşul mi-a zis să vă provoc la un concurs:

cine poate propune un mod mai bun de a cheltui 30 de lei?

Premiu ...hmm..premiu. Vreţi premiu? Vă dau şi un premiu, da' trebuie să mă mai gândesc ce să premiesc.

Deci gata?

L.E. Da, deci premiul este prima chestie postată pe Bicicleta Albastră începând cu data acestui post. Aşa că urmăriţi blogroll-ul din dreapta...

P.S. trimit prin poştă, porumbel călător, motan plimbăreţ

30DC - Ziua 12

Ziua 12 — Orice

Azi am fost de m-am plimbat. Iar. Am nimerit în Parcul Naţional.

Ei, de fapt planuisem să ajungem acolo, dar de dragul poveştii vom spune că am nimerit, ca să acumulăm o cantitate mare de întâmplare şi inocenţă.

Şi în Parcul naţional zilele astea se ţine un fel de târg. Cu produse tradiţionale şi orice altceva ar mai putea fi considerat tradiţional - bijuterii de argint, chestii hand-made, barbeque, colaci secuieşti, bezele belgiene de la Chocolat, etc.

Şi printre tarabele cu cozonaci, pastramă de berbecuţ, ciocolată de casă şi ţuică, o tanti singurică avea răsfirate nişte ocarine. Cucoşi, ţestoase, păsări şi..raţe. Da, domnule, ocarine în formă de raţă.

Şi erau aşa două raţe, două ocarine, verzi, cu nişte pete aurii şi stăteau acolo aşa de frumooos...

Şi io ca boul ce fac? Le dau târcoale. Le iau în mână, le întorc, le pipăi, le pun jos, mă mai uit, iar le iau, iar le întorc pe toate părţile, mai dau un rotocol şi mă hotărăsc să le achiziţionez.

Cam pe acuma este timpul să menţionez că pe tarabă nu exista nici o etichetă cu preţul produselor. Da' nici una. Şi la banii mei am zis Eh, cît poa să coste? 5-6 lei?

Ei hai să vă zic eu: iau raţele, i le dau lu tanti care mi le pune frumos într-o pungă şi mi-o întinde: 30 de lei.

Stai aşaaaa....cât!?

Mama lui de lucru tradiţional, făcut de mână şi unicat. Io înţeleg că lumea s-a stricat, cultura s-a diluat, respectul pentru meşteşugit nu mai există, da' cu ăia 30 de lei eu mănânc trei zile ...

Mda, e clar. Nu am dat înapoi, că mi-era ruşine.

Iniţial vroiam să zic că mi-era ruşine de faptul că tanti o să se prindă că sunt bou, dar acum îmi dau seama că ea ştie deja asta, având în vedere că are banii mei în buzunar.

Cât despre ocarine:

Gata!

Mă gândesc să mă mut la ţară. În ţara altora.

Să plantez sfeclă şi dovleci şi pepeni,
să cresc găini şi pisici şi raţe,
să am o grădină cu flori şi caişi şi cireşi
şi o casă mică cu bucătarie şi dormitor şi bibliotecă.

Cu lambriuri de lemn.

O să schimb ouăle pe făină de grâu ca să-mi fac pâine şi sfecla o să o dau la fabrica de zahăr ca să pot plăti factura la electricitate.
O să fac şnaps de caise şi o să îl schimb pe bere şi o să vând scump puful de raţă pentru perne de prinţesă ca să-mi cumpăr cafea.

Poznaşul zice că n-o să am bani să-mi cumpăr iPod, şi n-o să pot asculta muzică în timp ce prăşesc în grădină, da' nu-i bai! că-mi scot boxele pe geam şi bag mietăluţu tare şi rezolv şi problema iPodului. Iar vecinii n-o să se supere că doar sunt la mama dreacului.

Dacă o să am raţe îmi fac şi iaz şi vara o să mă duc cu motanul la pescuit iar iarna o să mă dau cu patinele. Şi când mă plictisesc de patine pot să mă dau cu sania pe derdeluşul din spatele casei pentru că aşa e casa mea de la ţară: prea tare!

Şi n-o să mai muncesc de la zece la şase jumătate şi n-o să mă mai enervez pe lucruri pe care nu le pot controla şi nu o să îmi mai fie frică de întuneric.

Atât.

ţ ţ ţ ţ

Am nevoieee de atenŢie.
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!

Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?

Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.

Nu, nu, nu. Deci nu!

Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.

Da, sunt superficial. Şi ce?

Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat

Studiu de Comportament.

Acest Studiu de Comportament are ca obiectiv stabilirea unor chestii care să îl mulţumească pe Nătăfleţ, să îl satisfacă, să îl facă să zică "Da, dom'le, astăzi am făcut ceva!".
Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:

Faza 1: nimic
Faza 2: ???
Faza 3: profit!

şi poate de aceea trebuie să recunosc
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!

StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...

Raţe

Stătea aşa Nătăfleţul şi sorta fotografiile făcute în ultima excursie şi din director în director a ajuns să se uite prin toate pozele de prin ultimele lui vacanţe şi a observat că de fiecare dată, fară excepţii, a fotografiat..raţe!

Şi i s-a părut bizar. Atât de bizar încăt a simţit nevoia să împartă cu voi ...

Totem

E un Motan?
[hmmm...nuuu ]

Oare e un Măgar?
[nici! ]

Sau poate e o Raţă?!
[sau poate: nu! ]

E MotăMăgăRaţa!!!
[]