Ăia cu tonomatul din bucătărie s-au nesimţit.

Mă duc să-mi iau o ciocolată cu alune de pădure - no. 23, 2 lei şi din prea multă veselie (ca să nu zic prostie!) apăs 22.

22 e Snickers.

În timp ce începusem o înjurătură în minte văd că Snickers nu cade. Ce-i asta?! După ce că nu e ceea ce vreau se şi blochează? Poate fi mai de câcat toată faza? De ce mi se întâmplă numai mie chestiile astea? De ce eu? De ce pe jos nu poa' să fie scrum? De ce crezi tu că mă ratez şi tu mă scapi? De ce să nu-mi beau vodca mea de zi cu zi? De ce mă-nveţi tu care-i drumul bun? De ce? etc., etc., ş.a.m.d., aţi prins ideea...

Când colo, iaca poznă: aparatul clipoceşte. Mai vrea 0.50 credit. Mă uit aşa, cruciş, la el. Eu, client fidel al tonomatului, ştiam că Snickers e 2 lei! Ei bine nu domnule, nu. S-a scumpit: e 2.50 lei.

Adică..pe ce bază? a crescut TVA? s-a dat o nouă lege de impozitare a importurilor? ce?! nici măcar nu e ediţie de aia cu 20% mai mult! Nu.

Am rămas puţin şocat. Nesimţirea are uneori efectul ăsta asupra mea.

După care m-am dezmeticit, m-am bătut singur pe umăr, mi-am luat ciucalata de la no. 23 şi m-am tirat.