Ziua 4 de vacanţă 2

Startul s-a dat iarăşi devreme. Obiectiv: micul dejun. Observăm că împărţim hotelul cu cei de la Direcţia 5 (bleaaaah), Sarmalele Reci (meh) şi o mulţime de lume metalistă ce vorbeşte ungureşte.

Cafea pe terasa de lângă facultatea de muzică şi o plimbărică să fotografiem obiectivele turistice restante de acu 2 zile

Biblioteca, semnalizată de o bufniţă metalistă



(am impresia că tot tîrgul a intrat în spiritul festivalului!)



O biserică ortodoxă puţin ieşită din tipare



Primăria



şi Palatul Culturii - cu Hungaria pe frontispiciu, să nu cumva să ne credem în România ...



Am uitat să menţionez ieri că ne-am umplut burţile la restaurantul La Mitică unde nenea chelnerul a fost foarte amabil şi ne-a pus să mâncăm tot din farfurie şi printre feluri de mâncare ne-a strecurat şi tot felul de informaţii savuroase. Una dintre ele era că la o masă vecină serveşte bere un nene ziarist ce scrie la ...



Uaaaau facem noi, mulţumim pentru informaţie şi mai răsfoim ziarul (vechi de 2 zile :P deja)

Cu această ocazie aflăm cât de isteaţă este Bianca. Hai să facem prezentările: lume - Bianca, Bianca - lume.

Lume, dacă nu ştii, Bianca este şugubaţă. Ea mănâncă un corn şi se gândeşte ...la Korn! Uaaau Bianca, cât de isteţ este acest joc de cuvinte!



Să revenim însă la ziua 4.

Noi nu avem corn cu ciocolată aşa că spre a nu repeta dezastrul de ieri ne cărm la festival de pe la orele cinci, să prindem cât mai mult...

Maaare greşeală!

Korn îşi începe reprezentaţia pe la orele 23:00 aşa că au urmat 6 ore de plictiseală, îmbuibare cu mâncărurile de pe la tarabe, udare cu bere din belşug şi nenumărate drumuri de-a lungul şi de-a latul peninsulei pe la cele patru scene şi în căutarea de toalete curate.

Păi nu mai bine dormeam noi liniştiţi până mai pe seară?! Păi era bine, dar unde nu-i cap...

Asta e scena principală.

Sărim peste reprezentaţiile formaţilor ungureşti cu é-uri, á-uri şi sz-uri în nume şi vă spun că la Korn a fost sunetul bun, publicul puturos şi că nu au cântat prea mult de pe noul album.

Comunicarea cu publicul a fost aproape 0 [zero!](0, 00000000000000001% = let me see those hands in the air) ceea ce mi s-a părut foarte urât.

S-a început însă cu întârziere şi s-a terminat la timp (!), fără bis.

All in all ca un fel mâncare pretenţioasă, scumpă, de care ţi-e poftă şi după care nu te simţi satisfăcut când ai pus şervetul în farfurie (părere proprie şi personală).

Şi asta a fost tot. Slalom pe străduţe întunecate, hotel şi somn. Mâine trebuie să prindem un mijloc de transport spre Bucureşti.

Ziua 3 de vacanţă 2

începe dimineata devreme să prindem micul dejun de la hotel.

Citisem pe booking.com (unde am facut rezervarea) că după ce prima serie de haleu se duce lumea nu se prea dereanjează cu aprovizionarea şi ca nişte adevărati căpcăuni ce suntem nu am vrut să pierdem startul, noi dintre toţi oamenii...

Cu o seara înainte am găsit o cafenea drăguţă lânga facultatea de muzică, aşa că după ospăţ ne-am mutat oasele acolo...



Burţile şi minţile puse la cale, ne-am urit din loc pentru a explora ceea ce cu o seară înainte de-abia bâjbâisem pe întuneric. Adică oraşul...

sau cel puţin centrul său, cu case vechi şi arhitectură deosebită. Tîrgu Mureş nu e un oraş mare, dar e drăguţ şi spre deosebire de Bucureşti a ţinut la centrul istoric.



Apoi cetatea





Nu e mare lucru de conservat la ea, dar atât cât este arată bine,



cu vreo patru colţuri/bastioane. Trecem în fugă pe lângă bastionul Croitorilor, unde funcţionează Teatrul Scena ...



În drum spre Bastionul Măcelarilor dăm peste Stăpânul Cetăţii



The Fucking Metaaal Kat! căruia nu-i pasă nici cât coiae subt coadă...



În bastionul Măcelarilor funcţionează, surpriză - surpriză, un alt studio de teatru, Yorik Studio..



cetatea era împânzită de ateliere şi studiouri şi săli de expoziţie ceea ce e o idee destul de deşteaptă din partea autorităţilor, dacă mi se permite observaţia.

Oricum, atâta mers ne-a obosit aşa că după ce încheiem turul de 30 de minute al centrului oraşului, ne aşezăm la o terasă să ne adăpăm cu un sortiment de bere nemaiîntâlnit până acum:



Malteser Weissbier!



Admirăm decorul ingenios ...



Şi ne cărăm peste drum, la hotel să ne odihnim în vederea primei seri (pentru noi, de fapt a treia) de festival.

Acu o să urmeze o gaură mare în relatarea noastră. Am ajuns on the festival grounds pe la orele şapte, dintr-o eroare de citire a programului am ratat Sarmalele Reci şi am aterizat direct la Phoenix. Neinteresant, aşa că am străbatut de 2-3 ori întreg perimetrul festivaluilui observând: multă mâncare cu de toate, berea festivalului = Ciuc (îndoită cu apă la draft, dar aveai şi opţiunea cutie), un colţ artistic unde lumea picta tricouri, un colţ mercantilist cu două trei tarabe cu prostii de talcioc metalist şi colţul cu distracţii - o macara de bungee



şi un sling shot



După ce ne-am răcorit cu niţică bere şi am observat activitatea simultană de pe cele 4 scene, ne-am înfipt la scena principală unde am audiat concertul Europe. După aceea am trecut în fugă pe la scena unde fuma nenea Tricky şi ne-am cărat fără să ne pese de dinozaurii de peste Tisa, aceşti Iris ai Ungariei, Omega.

La întoarcere, în drum spre hotel, am agăţat nişte feti nebune cu care ne-am făcut de cap până spre zori de zi



Aşa am petrecut cea de-a treia zi de vacanţă.