Ăia cu tonomatul din bucătărie s-au nesimţit.
Mă duc să-mi iau o ciocolată cu alune de pădure - no. 23, 2 lei şi din prea multă veselie (ca să nu zic prostie!) apăs 22.
22 e Snickers.
În timp ce începusem o înjurătură în minte văd că Snickers nu cade. Ce-i asta?! După ce că nu e ceea ce vreau se şi blochează? Poate fi mai de câcat toată faza? De ce mi se întâmplă numai mie chestiile astea? De ce eu? De ce pe jos nu poa' să fie scrum? De ce crezi tu că mă ratez şi tu mă scapi? De ce să nu-mi beau vodca mea de zi cu zi? De ce mă-nveţi tu care-i drumul bun? De ce? etc., etc., ş.a.m.d., aţi prins ideea...
Când colo, iaca poznă: aparatul clipoceşte. Mai vrea 0.50 credit. Mă uit aşa, cruciş, la el. Eu, client fidel al tonomatului, ştiam că Snickers e 2 lei! Ei bine nu domnule, nu. S-a scumpit: e 2.50 lei.
Adică..pe ce bază? a crescut TVA? s-a dat o nouă lege de impozitare a importurilor? ce?! nici măcar nu e ediţie de aia cu 20% mai mult! Nu.
Am rămas puţin şocat. Nesimţirea are uneori efectul ăsta asupra mea.
După care m-am dezmeticit, m-am bătut singur pe umăr, mi-am luat ciucalata de la no. 23 şi m-am tirat.
Se afișează postările cu eticheta hoţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hoţi. Afișați toate postările
pasta belgica
Cică la noi la cantină se serveşte haleu belgian.
...Sau bucătarii sunt belgieni, nu-mi dau seama, pentru că până acuma nu a fost nici una nici alta.
Una n-a fost pentru că wok de pui, salata tailandeză cu somon, pastele, varza cu cârnaţi, borşul de lobodă, micii şi chiftelele nu sunt belgiene, şi cealaltă nu e pentru că i-am văzut şi auzit pe bucătari şi nici măcar negrul de subt unghii nu era belgian la ei. Serios!
Eu nu ştiu de ce ar trebui să fiu impresionat de faptul că un bucătar a fost la şcoală în Belgia, având în vedere că belgienii sunt faimoşi doar pentru
bere,
napolitane
şi pedofili
şi nu pentru bucătărie, dar mă rog, având în vedere că nu ştiu, o iau de bună. Ce contează unde şi cât de multă pregătire are un bucătar atâta timp cât mâncarea este bună şi gustoasă. Nu contează, nu-i aşa?
Aşa se face că în ultimul timp am pornit pe un meniu aproape complet de paste. De luni până vineri: paste înainte de toate.
Este prea complicat să aleg între cele două feluri de carne şi cele trei garnituri, mai ales că uneori nici nu poţi alege, sunt prea de câcat toate, aşa că pastele ar trebui să fie o alegere sigură. În plus, câtă măiestrie îţi trebuie să fierbi nişte paste şi să le amesteci cu sos?! Nu prea multă. Cam cât un bucătar belgian, aşa.
Deci: meniul săptămânii 5-9 iulie: luni, marţi şi miercuri penne con pollo, joi şi vineri pasta al forno.
Luni: penne, 1% bucăţi de carne de pui şi o zamă albicioasă (nu, nu e smântână, ce-aveţi?! e apa în care au fiert pastele şi care s-a îngroşat de la făină).
Marţi: penne, 1% ardei, 0,2% ciuperci felii din conservă, 1% hmm..ceea ce aş putea cataloga drept cea mai ieftină şi împuţită şuncă presată. Nu, nu de pui, dar mai contează? Ah, şi zamă.
Miercuri: la fel ca Marţi.
Joi, adicătelea azi, o surpriză! pasta al forno s-a transformat pe etichetă în fusili al forno, că în farfurie erau tot penne. Pentru cine nu ştie, penne = tubuleţ, fusili = spirală (da, am verificat pe goagăl). Deci revenim: penne, 1% ardei, 0,5% bucăţi de carne de pui, 1% şuncă presată, zamă portocalie!
Vineri: vineri e de-abia mâine şi sincer, nu mă aştept la vreo deviaţie de la pene cu şuncă şi miros de ardei în zamă albă, dar o să editez postul să vă ţin la curent.
Acuma în schimb, aş vrea să trec în contul zilei de Vineri pastele mâncate vinerea trecută.
Se numeau penne arrabiata şi aveau următoarea compoziţie: fusili, farfalle, spaghete, zamă albă, şuncă de pui, ardei şiiiiii.....porumb! Mmmmmm....
Cum?! Nici urmă de penne sau de sos de tomate cu usturoi = arrabiata ?!
He he he, nătăfleţilor...nu fiţi fraieri, nu faceţi mofturi ...aici vorbim de bucătărie belgiană, nici nu aveţi voi idee câta măiestrie, câta rafinament, câta bătaie de joc...
Eu acuma am o singură nelămurire:
L.E. Şi astăzi, vineri, fusili al forno au fost de fapt penne cu pui şi zamă albă
...Sau bucătarii sunt belgieni, nu-mi dau seama, pentru că până acuma nu a fost nici una nici alta.
Una n-a fost pentru că wok de pui, salata tailandeză cu somon, pastele, varza cu cârnaţi, borşul de lobodă, micii şi chiftelele nu sunt belgiene, şi cealaltă nu e pentru că i-am văzut şi auzit pe bucătari şi nici măcar negrul de subt unghii nu era belgian la ei. Serios!
Eu nu ştiu de ce ar trebui să fiu impresionat de faptul că un bucătar a fost la şcoală în Belgia, având în vedere că belgienii sunt faimoşi doar pentru
bere,
napolitane
şi pedofili
şi nu pentru bucătărie, dar mă rog, având în vedere că nu ştiu, o iau de bună. Ce contează unde şi cât de multă pregătire are un bucătar atâta timp cât mâncarea este bună şi gustoasă. Nu contează, nu-i aşa?
Aşa se face că în ultimul timp am pornit pe un meniu aproape complet de paste. De luni până vineri: paste înainte de toate.
Este prea complicat să aleg între cele două feluri de carne şi cele trei garnituri, mai ales că uneori nici nu poţi alege, sunt prea de câcat toate, aşa că pastele ar trebui să fie o alegere sigură. În plus, câtă măiestrie îţi trebuie să fierbi nişte paste şi să le amesteci cu sos?! Nu prea multă. Cam cât un bucătar belgian, aşa.
Deci: meniul săptămânii 5-9 iulie: luni, marţi şi miercuri penne con pollo, joi şi vineri pasta al forno.
Luni: penne, 1% bucăţi de carne de pui şi o zamă albicioasă (nu, nu e smântână, ce-aveţi?! e apa în care au fiert pastele şi care s-a îngroşat de la făină).
Marţi: penne, 1% ardei, 0,2% ciuperci felii din conservă, 1% hmm..ceea ce aş putea cataloga drept cea mai ieftină şi împuţită şuncă presată. Nu, nu de pui, dar mai contează? Ah, şi zamă.
Miercuri: la fel ca Marţi.
Joi, adicătelea azi, o surpriză! pasta al forno s-a transformat pe etichetă în fusili al forno, că în farfurie erau tot penne. Pentru cine nu ştie, penne = tubuleţ, fusili = spirală (da, am verificat pe goagăl). Deci revenim: penne, 1% ardei, 0,5% bucăţi de carne de pui, 1% şuncă presată, zamă portocalie!
Vineri: vineri e de-abia mâine şi sincer, nu mă aştept la vreo deviaţie de la pene cu şuncă şi miros de ardei în zamă albă, dar o să editez postul să vă ţin la curent.
Acuma în schimb, aş vrea să trec în contul zilei de Vineri pastele mâncate vinerea trecută.
Se numeau penne arrabiata şi aveau următoarea compoziţie: fusili, farfalle, spaghete, zamă albă, şuncă de pui, ardei şiiiiii.....porumb! Mmmmmm....
Cum?! Nici urmă de penne sau de sos de tomate cu usturoi = arrabiata ?!
He he he, nătăfleţilor...nu fiţi fraieri, nu faceţi mofturi ...aici vorbim de bucătărie belgiană, nici nu aveţi voi idee câta măiestrie, câta rafinament, câta bătaie de joc...
Eu acuma am o singură nelămurire:
ne cred pe toţi proşti sau nu au resursele necesare să scoată o etichetă nouă pentru fiecare fel de paste?
Nu, nici prin cap nu-mi trece opţiunea că ei sunt proşti şi nesimţiţi. C'est pas possible!L.E. Şi astăzi, vineri, fusili al forno au fost de fapt penne cu pui şi zamă albă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)