Ştiu că nu o să înţelegeţi...
...şi poate nici nu o să mă iertaţi...
Am ascultat şi apoi am download'at Foster the People - Pumped Up Kicks.
Da, mi-e ruşine, oleacă.
Ce m-a uimit este faptul că am găsit foarte multe versiuni ale fişierului la 320 kbps.
Eu deja mă învârt în alte sfere: am trecut de la cantitate la calitate. Da, chiar şi pentru câcaturi.
Ce este trist este că pentru alte formaţii, alte cântece, muuult mai bune decât F.t.P., nu găseşti fişiere la aşa bit rate, dacă ai norocul să găseşti free mp3's that is.

Şi atunci, mă gândesc:

Oare nu cumva este acesta semnul suprem de degradare a umanităţii?

oare aici s-a ajuns? putem coborî mai jos?

E trist, foarte trist...

Oare mai este cineva în viaţă pe aici?

Da, oare?

Ia să vedem: ţi-e puţin foame şi singura opţiune este a fost o pungă cu prune.

Mai este o singură prună în pungă: cea mai frumoasă, medie ca mărime, coaptă după culoare. Cea mai perfectă din toată punga care a fost.

Desfaci pruna în două ca să poţi scoate sâmburele. Cu această ocazie observi un oaspete zvârcolitor. 

Ce faci?

1. mănânci pruna şi oaspetele totodată, 
2. arunci pruna şi viermele,
3. arunci viermele şi mănânci pruna
4. arunci pruna şi mănânci viermele

Ei?

Am fantezii cu o salată

E cu ardei gras roşu dulce, brânză feta presărată cu cimbru, castravete proaspăt şi crocant, poate şi nişte roşie? da numai oleacă...neah, fără roşie! şi cu o rochiţă de salată verde de aia bună, neîmbătrânită ca frunzele de brusture. Poate şi nişte măsline negre. Doar aşa, că sunt ele negre-n cerul gurii.

Şi nici măcar nu îmi este foame!

Mă gândesc..dacă scot măslinele şi bag fasole roşie de aia mare ...oare merge? Brânză şi fasole? Hmm? Hmm...

Da nişte ciuperci? Oare pot să bag ciuperci? Mai bine fac aşa: scot brânza şi salata şi ardeii şi bag varză roşie şi ciuperci şi fasole şi stropesc oleacă de oţet balsamic dulce pe deasupra ..oare e de ajuns? Adică ...ciupercile parcă trebuiau să fie consistente nu? Cred că merge ... Şi pot rade şi nişte morcov dacă mă simt obraznic ...

Oare iese ceva?
Poate putem chiar să-i zicem Salata Oare!
Poate - poate...

Ce [mai] Urăşte Nătăfleţul

Cred că am să inaugurez o nouă categorie de periodice: Ce Urăşte Nătăfleţul, pentru că din ce în ce mai des găsesc motive de dispreţ faţă de semenii mei.

Da, ştiu, nimănui nu-i pasă dar nici mie nu-mi pasă că nu vă pasă!

Şi nu mă enervaţi că vă pun în capul listei!

0. Nătăfleţul urăşte oamenii nepăsători!

1. Nătăfleţul urăşte oamenii care folosesc pungile de cadouri/ cumpărături pe post de sacoşă.

2. Nătăfleţul urăşte oamenii care merg cu caserola cu ciorbă/tocăniţă/ghiveci şi punga de roşii şi castraveţi în mai sus amintitele pungi.

3. Nătăfleţul urăşte să meargă la un restaurant aproape gol şi să i se zică să se aşeze la altă masă, pentru că vedeţi voi..în următoarele 40 de minute-1 oră si-gur o să se umple restaurantul! şi mai ales cu grupuri de fix patru persoane, nu două, nu trei! patru! garantat 100%!

4. Nătăfleţul urăşte să repete comanda chelnerilor fără carnet la ..zece minute după ce a făcut-o prima oară. Oare ce a făcut în acel timp chelnerul? Îşi storcea creierii încercând să-şi amintească ce a refuzat să noteze? Oare şi-a călcat pe suflet şi pe mândrie când şi-a trimis colegul să ia din nou comanda pentru că el este dezordonat? Oare? Oareeee?

Va urma

Întru totul am făcut o treabă bună. Totul. Tot. Netot.

Hai să vă zică Nătăfleţul - într-un fel foarte întortocheat în care încearcă să nu arate cu degetul pe cineva anume - cum stă treaba cu încrederea în oameni şi în ceea ce zic ei, sau mai bine zis: promit!

Deci Nătăfleţul are o conversaţie cu cineva din care reiese că vor face ceva împreună.

Vă rooog, deci nu era un oarecare!
Era o persoană care poate fi încadrată în grupa amici, cu care te vezi şi vorbeşti săptămânal...

...şi deci rămîne stabilt.
...şi deci cu puţin timp înainte de ziua Z persoana se răzgândeşte.

Dar nu-i nimic! este informat Nătăfleţul, sigur, siiigur, o să îşi facă treaba data viitoare.

Aţi înţeles până aici? Sper...

Aici vine dilema: dacă persoana respectivă nu s-a ţinut de cele spuse prima oară, ce îi garantează Nătătfleţului că o va face a doua oara?

Cineva a spus: păi aşa a zis, şi-a dat cuvântul!

Ahaaa, deci aşa ...deşi într-adevăr prima oară n-au existat asemenea declaraţii eroice de loialitate, Nătăfleţul a fost destul de naiv să îl creadă pe Amic şi fără să-i ceară să semneze cu sânge.

Dar acuuum, vedeţi voi, şi-a dat cuvântul!

Adică ceva de genul: de obicei eu mănânc mult rahat, dar când îmi dau cuvântul vorbesc serios!

Mărunţiş

Astăzi este Maaarţi.

Ieri a fost Luni.

Şi mergea aşa, pe drum de seară, pe trotuar, alene, către metrou, un Nătăfleţ.

Poate pentru că Nătăfleţul nostru a avut o zi excepţional de proastă sau poate pentru că este el mai ghemotoc aşea, mergea cu privirea în pământ şi cu mâinile în buzunar, când ce să vezi!?, o monedă arămie şi strălucitoare îi fură privirea!

Acum toate astea s-au întâmplat în mai puţin de o secundă, dar gândurile ce au pustiit mai apoi mintea Nătăfleţului au lăsat urme adânci.

De ce? poate că vă întrebaţi...

Păi, la vederea monedei primul gând care îţi trece prin cap este să te apleci să o iei! cugetă Nătăfleţul.
Dar dacă îţi consumi norocul? s-a gândit el şi a făcut un calcul rapid:

găsit moneda = noroc ++ ,
luat monedă = noroc --,
la final: noroc = 0!

Oare dacă laşi moneda şi treci mai departe o să ai o rezervă de noroc sau o să fi doar sărac şi prost?