A Tale of Cheese and Cake and Cheesecake

Cheesecake done right: Trattoria Bocca.

Un clasament al cheesecake-urilor mâncate prin Bucureşti:

1. Bocca - pufoasă, cremoasă, aromată, perfectă, crusta cu aromă slabă de scorţişoară, fructele de pădure servite individual.
2. Starbucks - am mâncat cu ciocolată şi cu fructe de pădure. Cea cu ciocolată era mai grea şi mai cheesy, aproape de consistenţa untului. Cea cu fructe de pădure (ceva de culoarea fructelor de pădure era amestecat în cremă) era mai uşoară dar şi mai puţin impresionantă ca arome.
3. Red Angus - nu era tartă, deloc cremoasă, mai mult un fel de plăcintă cu brânză sărată. Se vroia a fi cu sirop de caramel, dar cei 2-3 stropi nu au fost de ajuns să ascundă gustul de brânză acră
4. French Bakery - se vroia a fi cheesecake au citron. E fost un dezastru. Totuşi, în apărarea ei cred că era un tip de cheesecake ce se prepară prin coacere la cuptor, nu la rece ca celelalte. Crema avea gust de lapte stricat şi consistenţa era cea a unei creme de zahăr ars - sans le goût d'œufs
5. St. George - crusta era cu nuci, foarte greu de digerat. Crema nu prea cheesy. Scuza: în română se numea Tort cu brânză
6. Coffee Right - 0g de brânză, cred că era făcută cu griş 

La zi

Marţi am ieşit în oraş. Şi am mâncat în oraş, la restaurant.

Acum vom face o paranteză.

(Există câteva locuri pe Internetz unde un om curios poate afla despre localurile din Bucureşti [în special] şi astfel, împuternicit de Cunoaştere, poate profita la maxim de timpul său.

Majoritatea acestori locuri au însă o problemă: nu sunt la zi.

Adică, ce mă interesează pe mine că acum 3 ani, în localul X se mânca bine? Acum, în 2 luni roata se poate întoarce şi un local bun să devină de câcat, să nu mai spun în 1-2-3 ani!

Ar fi frumos ca domnii şi domniţele cronicari să mai dea pe acolo pe la 6 luni aşa să vadă care e treaba. Nătăfleţul de exemplu a avut o experienţă foarte neplăcută într-un loc foarte lăudat, chiar şi cu aşteptările minime pe care şi le făcuse ...)

Acuma, când ţi-e foame ce faci? Experimentezi şi te duci într-un loc unde nu ştii la ce să aştepţi sau mergi undeva unde ştii din experienţă că mâncarea e pe gustul tău?

Varianta 2 pentru 70 de lei vă rog!

Şi aşa am ajuns în St. George, restaurantul cu specific unguresc de pe strada Franceză.

Să fie faptul că ultimele 3-4 dăţi când am fost acolo nu ne-au mai servit cu aperitive din partea casei? Sau poate faptul că de când s-a terminat reabilitarea străzii din ce în ce mai multă lume a găsit drumul spre uşile sale? Nu o să ştim niciodată ... ceea ce ştim cu siguranţă însă este faptul că St. George nu mai este ce a fost şi asta sărind peste uşoara indolenţă a chelnerilor şi faptul că atmosfera a devenit una mediocră!

Simplu şi la obiect: mâncare proastă care nu prea merita banii, ca să o zicem cât mai pe înţelesul tuturor.

Poate toamna şi aerul rece vor alunga învălmăşeala de mofturi şi capricii ce a pus stăpânire pe Centrul Vechi şi lucrurile se vor schimba în mai bine.

...deşi n-am auzit niciodată să se întâmple asta!

Un alt fel de muzică live

Nătăfleţul a muncit azi toată ziua.
În mod normal acest lucru n-ar fi o problemă, numai că Inspiraţia Nătăfleţului vine atunci când stă degeaba.
În acele momente de lene pură Inspiraţia curge cu spume, se scurge pe pereţi şi se infiltrează în haine, îţi îmbată simţurile şi îţi vrăjeşte fanii...e o dulce, dulce euforie de care Nătăfleţul este aproape dependent...
..aşa că vă puteţi închipui mâhnirea Nătăfleţului când şi-a dat seama că nu o sa aibă timp să stea degeaba. La urma urmei o face pentru binele umanităţii, pentru viitor, pentru posteritate! Nătăfleţul este un Martir!

Dar! dupe 9 ore de muncă titanică Nătăfleţul a fost răsplătit cu o cină în restaurantul cu specific unguresc de pe strada Franceză, St. George.
A fost o re-re-editare a unei experienţe inedite şi pentru moment Nătăfleţul va menţine acest loc pe lista localurilor "de mâncat".
Porţii nu prea mari, dar suprinzătoare, şi o atmosferă cât se poate de originală - folosind un fragment de pe cartea de vizită: "muzică live" - cu ţigani lăutari!
Meniul zilei: pui a la Matras şi fâşii de pui cu legume picante. Primul fel ar fi putut fi mai bun dacă nu avea şunculiţa prăjită - dar are un plus pentru salata cu măr, iar cel de-al doilea fel ar fi fost mai bun dacă legumele ar fi fost mai degrabă înăbuşite şi nu prăjite.