Gata!

Mă gândesc să mă mut la ţară. În ţara altora.

Să plantez sfeclă şi dovleci şi pepeni,
să cresc găini şi pisici şi raţe,
să am o grădină cu flori şi caişi şi cireşi
şi o casă mică cu bucătarie şi dormitor şi bibliotecă.

Cu lambriuri de lemn.

O să schimb ouăle pe făină de grâu ca să-mi fac pâine şi sfecla o să o dau la fabrica de zahăr ca să pot plăti factura la electricitate.
O să fac şnaps de caise şi o să îl schimb pe bere şi o să vând scump puful de raţă pentru perne de prinţesă ca să-mi cumpăr cafea.

Poznaşul zice că n-o să am bani să-mi cumpăr iPod, şi n-o să pot asculta muzică în timp ce prăşesc în grădină, da' nu-i bai! că-mi scot boxele pe geam şi bag mietăluţu tare şi rezolv şi problema iPodului. Iar vecinii n-o să se supere că doar sunt la mama dreacului.

Dacă o să am raţe îmi fac şi iaz şi vara o să mă duc cu motanul la pescuit iar iarna o să mă dau cu patinele. Şi când mă plictisesc de patine pot să mă dau cu sania pe derdeluşul din spatele casei pentru că aşa e casa mea de la ţară: prea tare!

Şi n-o să mai muncesc de la zece la şase jumătate şi n-o să mă mai enervez pe lucruri pe care nu le pot controla şi nu o să îmi mai fie frică de întuneric.

Atât.