the expert

Azi am fost de ne-am plimbat.
Şi prin plimbarea asta aşa am ajuns şi la magazinul din ciupearcă de unde am cumpărat...diverse.

Chestia e că în timp ce frunzăream rafturile am observat că într-una din cele două încăperi ale magazinului avea loc o sedinţă foto. Cu copii. Fie, am zis. Merge, având în vedere că magazinul este unul cu articole pentru de ăştia.

Ne încheiem treaba, plimbarea, ajungem acasă, etc., şamd, peste 5 ore...

Discuţie.

Poznaşul: tu crezi că ăia erau profesionişti?

Nătăfleţul: cine? aia cu şedinţa foto?

Poznaşul: da. Crezi că era o şedinţă foto pentru ei sau făceau reclamă la ceva? Adică aveau umbrelă reflectorizantă, aparatură...

Nătăfleţul: păi da, cam aşa părea. Adică cu tot echipamentul...

pauză în care Nătăfleţul consideră subiectul clarificat şi închis

Poznaşul: eu nu cred că erau profesionişti.

Nătăfleţul: Uhmm..nu? De ce?

Poznaşul: Copiii aia erau urâţi!

Nătăfleţul:

Pierdut

Aseară am văzut începutul meciului Franţa - Uruguay.

Da, ştiu că din principiu Franţa e meh dar totuşi ... am numărat numai vreo 3 caucazieni în echipa Franţei dar nu, nu asta era problema.

Problema era că numai vreo 5 jucători din 11 cântau imnul ţării, ceea ce - pardon my French - e de câcat.

La Marseillaise ..où allez vous?

ţ ţ ţ ţ

Am nevoieee de atenŢie.
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!

Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?

Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.

Nu, nu, nu. Deci nu!

Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.

Da, sunt superficial. Şi ce?

Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat

Studiu de Comportament.

Acest Studiu de Comportament are ca obiectiv stabilirea unor chestii care să îl mulţumească pe Nătăfleţ, să îl satisfacă, să îl facă să zică "Da, dom'le, astăzi am făcut ceva!".
Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:

Faza 1: nimic
Faza 2: ???
Faza 3: profit!

şi poate de aceea trebuie să recunosc
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!

StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...