Planul

într-o zi de Luni, acum 4 zile adică, citeam un articol despre cât de rău este zahărul.
Şi într-un moment de plictiseală, prostie şi entuziasm mă hotărăsc să renunţ definitiv la zahăr. Gata! Declar sus şi tare că de mâine o să am o existenţă fără zahăr!

Cam aşa ...

nătăfleţul: eu renunţ la cafea şi alcool
nătăfleţul: ...şi zaharuri rafinate!
poznaşul: nu cred
nătăfleţul: nici eu
poznaşul: cumva ai citit articolul ăsta ? http://jasonferruggia.com/cut-the-sugar/ 
nătăfleţul: nuuu, citesc un articol despre cum e să fi Elle Macpherson pentru 1 lună

Lăsând la o parte lipsa de susţinere a umanităţii şi lipsa totală a încrederii în sine, eu încă mai cred că pot să mă ţin de aceast plan.

Bine, nu începând imediat, ci în timp, şi poate nu să reduc la zero consumul de zahăr, dar la minimum, eu mă văd pe calea cea bună pentru a ajunge să arăt ca Elle Macpherson.
 
Discuţia de mai sus s-a petrecut undeva în orele târzii ale dimineţii, când se serveşte ceaiul şi se citeşte presa la serviciu.

De dimineaţă mâncasem un pain aux raisins şi un pain au chocolat de la French Bakery! O masă de adio destul de bună: scorţişoară, ciocolată, aluat fin cu unt ...mmmm...

Toate acestea erau însă de domeniul trecutului! În faţă avem un viitor strălucit, lipsit de otravă şi de vinovăţie.

Acest viitor lucios a ţinut cam până pe la prânz aşa, când datorită unei urgenţe în proiect nu am putut merge la cantină să mănânc, fiind lăsat doar cu alternativa tonomatului de la bucătărie, i.e. Snickers (acum cu 20% gratis! yay) & cafea.

Buuun. S-a întâmplat. Nu am avut de ales. Eu am vrut. Nu a ţinut de mine. Da' de mâineeee....

Încă Luni, seara, cină acasă. Poznaşul întârzie pentru că şi el avea o urgenţă la serviciu. În aşteptarea bucătarului: stat pe canapea la TV şi mâncat îngheţată. Italiană. Cu 3 feluri de ciocolată. Şi sirop. Mmmm...gelato...

Da, ştiu ce o să spuneţi, dar era cumpărată de Sâmbătă, când încă nu ştiam ce otravă este zahărul, şi acum ce era să fac? Să o arunc?!? Eu m-am sacrificat şi am mâncat. Jur că nu mi-a făcut deloc plăcere...

Marţi. O nouă zi, un nou început! Un borcan nedeschis de Nutella pentru micul dejun adicătelea. Da, şi ăsta era cumpărat de Sâmbătă! 2 felii de pâine cu Nutella, dar asta e tot! Nu mai cumpăr nimic dulce! Termin ce am şi gata.
Planul merge bine în restul zilei, mă abţin de la a cumpăra tort cu mere la prânz şi termin de mâncat Snickersul de ieri (păi da cum, că doar nu sunt căpcăun, nu pot mânca un Snickers întreg deodată!)

Miercuri, în afară de cele 2 felii de Nutella de dimineaţă, rămân curat. Pentru momentele critice am o pară (eeee, pere!) ca să îmi ţină de urât.

Joi, adicătelea azi: Nutella de dimineaţă, 2 rulori cu ciocolată de la Princess pentru la dejun (11-12), prăjitură cu ciocolată de la cantină la prânz. Şi e de-abia mijlocul zilei :(

Da' de mâine...

Şoricelul din grâne

Deşi are multă treabă Nătăfleţul are şi timp să se dedubleze şi să mediteze şi apoi să împartă cu voi roadele culese.

Aşa se face că, deşi e prins până peste cap în şfori, năsturei, naşi, ghete de clown, HAmbulanţe, măgăruşi şi alte minunăţii pe care numai la Circ le găseşti, Nătăfleţul a ajuns să se gândească la un lucru: de ce uneori, dar aşa, uneori, te apucă o stare de Urăsc oamenii fericiţi ?

Şi culmea, nu se întâmplă în momente când eşti nefericit, să zici că este vorba de invidie. Nuuuu, se poate întâmpla oricând, fără nici o legătură cu starea dispoziţiei gânditorului. Parcă e o situaţie de aia de prea mult.

Sunt unele lucruri pe care ar trebui să le păstrăm numai pentru noi. Este fericirea unul din ele?

Un alt fel de muzică live

Nătăfleţul a muncit azi toată ziua.
În mod normal acest lucru n-ar fi o problemă, numai că Inspiraţia Nătăfleţului vine atunci când stă degeaba.
În acele momente de lene pură Inspiraţia curge cu spume, se scurge pe pereţi şi se infiltrează în haine, îţi îmbată simţurile şi îţi vrăjeşte fanii...e o dulce, dulce euforie de care Nătăfleţul este aproape dependent...
..aşa că vă puteţi închipui mâhnirea Nătăfleţului când şi-a dat seama că nu o sa aibă timp să stea degeaba. La urma urmei o face pentru binele umanităţii, pentru viitor, pentru posteritate! Nătăfleţul este un Martir!

Dar! dupe 9 ore de muncă titanică Nătăfleţul a fost răsplătit cu o cină în restaurantul cu specific unguresc de pe strada Franceză, St. George.
A fost o re-re-editare a unei experienţe inedite şi pentru moment Nătăfleţul va menţine acest loc pe lista localurilor "de mâncat".
Porţii nu prea mari, dar suprinzătoare, şi o atmosferă cât se poate de originală - folosind un fragment de pe cartea de vizită: "muzică live" - cu ţigani lăutari!
Meniul zilei: pui a la Matras şi fâşii de pui cu legume picante. Primul fel ar fi putut fi mai bun dacă nu avea şunculiţa prăjită - dar are un plus pentru salata cu măr, iar cel de-al doilea fel ar fi fost mai bun dacă legumele ar fi fost mai degrabă înăbuşite şi nu prăjite.