post cu multe poze de biciclete

Deci se apropie ziua mea ...şi vreau să-mi iau (! eu, mie) o bicicletăăă!

Decizii, decizii ...

Avem aşa:

1. bicicleta tre să fie albastră şi
2. tre să aibă coşuleţ pentru plimbat motanul! şi
3. să nu aibă tot felul de şmeansi feansi chestii de viteze, frâne, furtunaşe şi alte piese de schimb.

Nu cer multe nu-i aşa?

Asta credeam şi eu...până când...am început să caut!

Prima oară am aflat că bicicleta ideală pentru mine este cea pentru copii cu vârsta între 7 şi 11 ani

Apoi am aflat că bicicletele sunt de ţşpe feluri: de oraş, de ..., de ... şi de nu ne pasă.

Cele de oraş sunt muuult, muuult mai scumpe decât ce gândeşte un om că o să dea pe o bicicletă.

Cu gândul de mai sus în minte, ideal, i-de-al, aş avea două biciclete:

Johnny Loco Extreme Cruiser

şi

Giant Chixie

După cum se poate observa urmând linkurile de subt poze aceste două biciclete minunate se încadrează în categoria I shit money for a living, nivel neatins încă de Nătăfleţ în această viaţă.

După ce am mai plâns puţin şi ne-am suflat mucii am stat şi am concluzionat că oricât de minunate ar fi aceste biciclete, sunt prea perfecte pentru lumea asta.
Pentru Bucureşti adică.
Zău aşa! probabil că ţiganii de la colţ m-ar fura cu tot cu bicicletă după ce dau de două ori din pedală. Să fim realişti...

Problema apărută este următoarea: cât merită o bicicletă? 2 - 300 de lei? 7 - 800? peste 1000?!
Cât!?!

Pe de o parte, e prima bicicletă după vârsta de 12 ani, prima bicicletă de om mare.

Aşa cum primul salariu a fost cheltuit 50% pe dulciuri (all teh chocolat in the world is mine!) poate şi prima bicicletă merită un efort (financiar) cât de cât substanţial. Mai ales că era o vorbă: noi (săracii) nu ne permitem chestii ieftine.

Pe de altă parte ...1900 (minim) pe o bicicletă? Haideeee....ce face? Pedalează singură? Are shotgun pentru câini şi mârlani? Deocamdată stau la etajul unu dar dacă mă mut mai sus se teleportează singură la banii aştia? sau o car tot eu ca fraierul pe scări? Îţi serveşte şi cafeaua dimineaţa? De ce? De ce atât de mult? Mai pui 10 milioane şi-ţi iei o Dacie second hand ...

Iniţial mă hotărâsem la o nehotărîre (heh heh) simplă şi ieftină: Ideal sau Confort?

Ideal:



Confort:



după care apare Satana ( = Poznaşu'): da' nu-s prea ieftine!? de ce sunt aşa ieftine!? ceva e dubios...

Păi nu ştiu de ce! e doar o bicicletă, zic eu.

Şi aşa am mai plusat puţin. Ce face omul când nu se pricepe? Contează pe priceperea altora.

Şi aşa descoperim un site care se vrea aşa... boem, închinat bicicletei. Spre deosebire de magazinele mari cu articole sportive care vând biciclete pe bandă rulantă, oamenii aştia (par să) vând(ă) biciclete pentru a satisface pofta de bicicletism. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ei nu vând biciclete să facă bani, ei vând biciclete ca să facă lumea asta una mai bună!

Şi ne punem noi ochii pe nişte biciclete numai bune pentru portofelul nostru (suntem încă în bugetul de 1000 RON)

Kross Jantar



şi Kross Nuovo


Iarăşi: decizii! Care? De ce? Oare merită? Oare merit? Oare sunt orbit şi de fapt Dulcineea mea albastră mă aşteaptă altundeva???

Unde să te duci când îţi este foame,

bate vântul în frigider, n-ai chef de străbătut Bucureştiul şi vrei să nu ai surprize (= buzunare şi burtă goale) ?

R: în La Brace. Adică pe strada Armenească numărul 8, la o aruncătură de băţ de Universitate.

Şi Nătăfleţul vă recomandă să mergeţi acolo cât încă mai este proaspăt (adicătelea vor să facă impresie bună)!

De ce ne aruncăm aşa ca găina la flegmă în a face astfel de afirmaţii?

Păi ...
* atmosfera este OK; probabil nu prea multe lume ştie încă de el şi este destul de gol, nu te asaltează fumul de ţigară şi zumzetul de gară al discuţiilor aprinse,

* mâncarea este bună şi porţiile medii îţi satisfac foamea dacă le combini cu o gustare rece

* personalul este foarte amabil,

* preţurile ...nu prea ştiu cum să le caracterizez; găseşti şi feluri la preţuri mai mici şi la preţuri mai mari, în funcţie de cât de exotice sau autentice sunt ingredientele. O masă în doi - 1 gustare mică, un fel principal şi câte o băutură ajunge undeva pe la 70 de RON.

Nătăfleţul vă recomandă pastele.

8-servaţie

Opt-serv că luna Octombrie e cam pe terminate şi că numărul posturilor este nesimţit de scăzut.

Aş vrea să am o explicaţie dar nu am.

În afară de eterna scuză - munca, ce am făcut luna asta nu prea ştiu...

Ah, ne-am mutat. Şi asta a mâncat mult din timpul liber. Ce am învăţat din asta?

1.
Păi...am învăţat să zugrăviiim!
Revelaţie: zugravitul nu e ca în reclame (şi nici viaţa ca în filme, dăăăh) .

Zugrăvitul e muncă serioasă. Necesită şi cap, necesită şi mult mult efort. Dacă vreţi să vă doară fiecare oscior din corp (chiar şi unele pe care nu ştiaţi că le aveţi! ) puneţi mâna pe trafalete şi daţi-i drumul!

Cu ocazia asta ne-am amintit ce spunea mama: pune mâna pe carte că altfel ajungi la sapă. Dacă sapa e cât de cât ca trafaletele, mă bucur că am învăţat!

2.
Am mai învăţat şi că un zugrav poate câştiga bani buni într-o lună dacă are constant de muncă.

La 3-4 milioane camera ...1 cameră pe zi (previziune pesimistă) ...boierie! E mai mult decât câştigă Nătăfleţul într-o lună aşa că ne gândim să ne reprofilăm...

3.
Urmează pe listă o nouă revelaţie: românii sunt bogaţi. Foarte bogaţi. Extrem de bogaţi.

De ce? Pai un exemplu simplu: un produs Ikea costă în România 1350 RON. În Olanda acelaşi produs costă 239 de euro ceea ce înseamnă la cursul zilei de astăzi 1025 RON.

E o diferenţă de calitate? Produsul pentru Olanda e mai de câcat si deci şi mai ieftin decât cel pentru România? Nuuu.
Este nesimţirea celor de la Ikea care profită de cerere? Nuuu.
Sunt românii mai proşti? Nuuu.
Românii sunt mai bogaţi! Eu unul nu pot găsi altă explicaţie.

4.
Să scrii zilnic pe blog e destul de greu.