nimeni în lume nu va mai produce un tramvai ca la noi: bun și ieftin!

Vineri seara, noaptea, acasă după o cină bogată, cald, leșinat pe canapea, TV ...

Final Countdown Beast of Indie!

Deci eu bănuiam așa că muzica indie se crede mai specială, că doar încearcă, se vede, dar de la a nu avea un Best of ci un Beast of...pfuai, sunt fără cuvinte!

P.S. întotdeauna mi-am închipuit că bestiile sunt animale mai coioase așa, gen: metalul e coios, e o bestie...dar indie!? indie???

Bitch, please...

A Tale of Cheese and Cake and Cheesecake

Cheesecake done right: Trattoria Bocca.

Un clasament al cheesecake-urilor mâncate prin Bucureşti:

1. Bocca - pufoasă, cremoasă, aromată, perfectă, crusta cu aromă slabă de scorţişoară, fructele de pădure servite individual.
2. Starbucks - am mâncat cu ciocolată şi cu fructe de pădure. Cea cu ciocolată era mai grea şi mai cheesy, aproape de consistenţa untului. Cea cu fructe de pădure (ceva de culoarea fructelor de pădure era amestecat în cremă) era mai uşoară dar şi mai puţin impresionantă ca arome.
3. Red Angus - nu era tartă, deloc cremoasă, mai mult un fel de plăcintă cu brânză sărată. Se vroia a fi cu sirop de caramel, dar cei 2-3 stropi nu au fost de ajuns să ascundă gustul de brânză acră
4. French Bakery - se vroia a fi cheesecake au citron. E fost un dezastru. Totuşi, în apărarea ei cred că era un tip de cheesecake ce se prepară prin coacere la cuptor, nu la rece ca celelalte. Crema avea gust de lapte stricat şi consistenţa era cea a unei creme de zahăr ars - sans le goût d'œufs
5. St. George - crusta era cu nuci, foarte greu de digerat. Crema nu prea cheesy. Scuza: în română se numea Tort cu brânză
6. Coffee Right - 0g de brânză, cred că era făcută cu griş 

Casă dulce casă

Recent şi din motive aleatoare Nătăfleţul s-a trezit membru destul de activ al pieţii imobiliare.

Cu această ocazie Nătăfleţul a avut plăcerea de a viziona câteva exponate.

Şi a observat câteva chestii pe care ţine să le împartă cu voi...

# pe locul unu, cireaşa de pe tort ...gresie în dormitor! (şi în sufragerie, şi pe balcon, şi în orice altă încăpere dotată cu podele...)
Ce au gândit oamenii ăştia când au realizat o asemenea atrocitate? Au gândit?! Şi mai au nesimţirea să spună "lux"! Lux unde? Poate prost gust...

Chestia asta îmi aminteşte de povestea cu Hercule şi grajdurile lui Augeas ...trebuiau doar să facă o mică scurgere în podea şi curăţenia era gata! Să fim serioşi ...

# pe locul doi ..barul/open kitchen/american kitchen. Puteţi să-i ziceţi cum vreţi ...este la fel de rău.
Am impresia că oamenii ăştia nu folosesc bucătăria. Cel puţin nu pentru gătit. Îşi pun canapele de piele în camera de zi şi după aia sparg peretele ca să fie siguri că ambianţa chicioasă este completată de mirosul din bucătărie ....mi-nu-nat!

# locul trei este cumva legat de locul doi: no more balconies. none. nowhere.
De ce? Păi prima idee ar fi pentru că sunt proşti. A doua ar fi pentru că vor să mintă şi să spună "aaaa..dar uite ce cameră mare este". A treia presupunere ar fi că mai mult nu-i duce mintea.

Nu, nu eşti mai modern dacă nu ai balcon. Eu nu vreau balcon ca să-mi ţin butoaiele cu varză sau damingeanele cu vin. Nu. Pur şi simplu am nevoie de un spaţiu aerisit, separat de restul casei. De ce urăşte lumea balcoanele ...?

Groapa cu nisip

Hai să vorbim puţin despre jucăriile preferate ale unui pisoi.

Pe locul 1, la maaaaare distaţă de toate celelalte jucării se află

boţul de staniol!

Nu contează mărimea, perfecţiunea formei, sursa materialului. Este uşor - zboară când este atins de o labă pufoasă de pisic, face zgomot - staniol pe parchet? cam ca unghiile pe tabla de la şcoală, străluceşte, nu se dezintegrează uşor. Este perfect!

2. bucata de sfoară. Simplă sau cu un moţ de hârtie, este la fel de bună. Cu cât e mai groasă cu atât mai bine, avem ce roade. Poate fi suspendată de o clanţă, un mâner de dulap et voilà! suntem gata de joacă.

3. mingea pufoasă de la magazin. Din păcate aceasta nu este o jucărie perfectă. În primul rând pentru că de una singură nu impresionează. Orice culoare ar avea nu atrage atenţia pisoiului şi nu scoate nici un zgomot. Doar când este acţionată de partenerul uman este interesantă. În plus, spuma moale poate fi muşcată uşor şi bucăţelele desprinse pot ajunge unde nu trebuie...

4. da, v-aţi aştepta ca măcar pe acestă poziţie să se afle mâinile!
Ei bine, nu. Mâinile nu sunt pentru joacă! Nu sunt pentru muşcat, zgâriat, agăţat. Mâinile sunt pentru mângâiat şi transport.

Pe locul 4 avem ...punga!
Acuma, o pungă poate fi din mai multe materiale dar cele mai des întâlnite pungi dintr-o locuinţă vor fi desigur fie de plastic, fie de hârtie.

Nu cred că este nevoie să menţionez că fără supraveghere pungile de plastic nu trebuie lăsate la dispoziţia pisicului, nu?

Pungile de hârtie sunt puţin mai speciale. Ele se sfâşie uşor şi chiar oferă satisfacţie când se întâmplă aşa.

Din păcate nici punga nu este o jucărie prea bună pentru că fără un partener nu poate fi folosită decât pentru a fi împinsă dintr-o parte în alta sau ..pentru dormit!

Da, dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, purcei: unora le place să doarmă pe o chestie care foşneşte!
Unora le place să mototolească bine bucata de hârtie de subt fund înainte să se culce pe ea!
Unora le place să facă acest lucru la ora 3 noaptea!

Bestia, punga şi sfoara. Da, poza e făcută în altă împrejurare; cine doarme cu aparatul foto subt pernă pentru a face poze la ora 3 în creierul nopţii?! Să fim serioşi!