Oare mai este cineva în viaţă pe aici?

Da, oare?

Ia să vedem: ţi-e puţin foame şi singura opţiune este a fost o pungă cu prune.

Mai este o singură prună în pungă: cea mai frumoasă, medie ca mărime, coaptă după culoare. Cea mai perfectă din toată punga care a fost.

Desfaci pruna în două ca să poţi scoate sâmburele. Cu această ocazie observi un oaspete zvârcolitor. 

Ce faci?

1. mănânci pruna şi oaspetele totodată, 
2. arunci pruna şi viermele,
3. arunci viermele şi mănânci pruna
4. arunci pruna şi mănânci viermele

Ei?

D este pentru Daaaa! şi pentru Decizii

Daaaaa! A venit! A venit! E aici, lângă mine. E sigilat şi întreg aşa că vom aştepta până diseară să îl vedem dar suntem tare entuziasmaţi!

Acuma, Deciziile:

cum să îi spunem?

Înainte de el o fost Jeremy şi înainte de Jeremy o fost Tristana - prima mea achiziţie din banii munciţi ca om angajat. Acum parcă aş vrea din nou o fată :P dar nu ştiu, nu vreau să mă grăbesc...

Poznaşu' a zis să fac o listă ca să nu uit numele şi să am asupra a ce medita. Cred că e mai bine aşa, poate după ce vorbesc cu el/ea oleacă o să îmi dau seama cine şi ce este.

În ordinea preferinţelor, clar:

1. Margaret
2. Kaiser
3. Lappy the Laptop

B este pentru B-Nu

B - Nu am chef de muncă astăzi.

Nu am avut chef de muncă nici ieri.

Cred că mâine va fi la fel.

Nu prea am chef de nimic, să fiu sincer.

De unde lenea asta cronică? Habar nu am.

Problema e că nu e bine. Nu e bine la muncă, nu e bine acasă, nu e bine pentru mine.

Trebuie să merg la alergolog.
Trebuie să-mi caut un kinetoterapeut.
Trebuie să-mi schimb ochelarii.
Trebuie să merg la dentist.
Trebuie să mă tund.

Trebuie să comand laptopul
şi tableta grafică
Trebuie să-mi schimb abonamentul la telefonul mobil (20 MMS-uri lunare...zău aşa?! Nici măcar nu am telefonul configurat să trimită MMS-uri!)
Trebuie să mă interesez de instructor pentru lecţii de condus şi de şcoală de şoferi.
Trebuie să-mi fac card de plăţi online şi
cont de paypal.

Trebuie să mă hotărăsc ce fac cu cariera mea inexistentă.
Trebuie să get my shit together.
Trebuie să devin mai curajos, să apăr şi să lupt pentru ce este al meu. Dreptul meu. (Sună cheesy dar e legat de faptul că la muncă îi cam las pe unii să facă ce vor cu mine şi cu timpul meu liber.)

Trebuie să învăţ să spun Nu.

(rezoluţii pentru 2011)

Trebuie atâtea lucruri încăt mă simt descurajat.
Ştiu că sunt pentru mine, pentru binele meu, dar am impresia că nu o să reuşesc niciodată.
Sunt prea multe şi eu sunt prea mic. Iar astea sunt probleme de om mare, de om bătrân, de om bolnav, de om cu bani, de om cu ţeluri, cu scopuri, cu obligaţii, cu nevoi.
Şi ştiu că unele din ele sunt seminţe, că rezolvarea lor va atrage după sine alte n trebuie şi asta îmi taie tot cheful şi tot avântul.

post cu multe poze de biciclete

Deci se apropie ziua mea ...şi vreau să-mi iau (! eu, mie) o bicicletăăă!

Decizii, decizii ...

Avem aşa:

1. bicicleta tre să fie albastră şi
2. tre să aibă coşuleţ pentru plimbat motanul! şi
3. să nu aibă tot felul de şmeansi feansi chestii de viteze, frâne, furtunaşe şi alte piese de schimb.

Nu cer multe nu-i aşa?

Asta credeam şi eu...până când...am început să caut!

Prima oară am aflat că bicicleta ideală pentru mine este cea pentru copii cu vârsta între 7 şi 11 ani

Apoi am aflat că bicicletele sunt de ţşpe feluri: de oraş, de ..., de ... şi de nu ne pasă.

Cele de oraş sunt muuult, muuult mai scumpe decât ce gândeşte un om că o să dea pe o bicicletă.

Cu gândul de mai sus în minte, ideal, i-de-al, aş avea două biciclete:

Johnny Loco Extreme Cruiser

şi

Giant Chixie

După cum se poate observa urmând linkurile de subt poze aceste două biciclete minunate se încadrează în categoria I shit money for a living, nivel neatins încă de Nătăfleţ în această viaţă.

După ce am mai plâns puţin şi ne-am suflat mucii am stat şi am concluzionat că oricât de minunate ar fi aceste biciclete, sunt prea perfecte pentru lumea asta.
Pentru Bucureşti adică.
Zău aşa! probabil că ţiganii de la colţ m-ar fura cu tot cu bicicletă după ce dau de două ori din pedală. Să fim realişti...

Problema apărută este următoarea: cât merită o bicicletă? 2 - 300 de lei? 7 - 800? peste 1000?!
Cât!?!

Pe de o parte, e prima bicicletă după vârsta de 12 ani, prima bicicletă de om mare.

Aşa cum primul salariu a fost cheltuit 50% pe dulciuri (all teh chocolat in the world is mine!) poate şi prima bicicletă merită un efort (financiar) cât de cât substanţial. Mai ales că era o vorbă: noi (săracii) nu ne permitem chestii ieftine.

Pe de altă parte ...1900 (minim) pe o bicicletă? Haideeee....ce face? Pedalează singură? Are shotgun pentru câini şi mârlani? Deocamdată stau la etajul unu dar dacă mă mut mai sus se teleportează singură la banii aştia? sau o car tot eu ca fraierul pe scări? Îţi serveşte şi cafeaua dimineaţa? De ce? De ce atât de mult? Mai pui 10 milioane şi-ţi iei o Dacie second hand ...

Iniţial mă hotărâsem la o nehotărîre (heh heh) simplă şi ieftină: Ideal sau Confort?

Ideal:



Confort:



după care apare Satana ( = Poznaşu'): da' nu-s prea ieftine!? de ce sunt aşa ieftine!? ceva e dubios...

Păi nu ştiu de ce! e doar o bicicletă, zic eu.

Şi aşa am mai plusat puţin. Ce face omul când nu se pricepe? Contează pe priceperea altora.

Şi aşa descoperim un site care se vrea aşa... boem, închinat bicicletei. Spre deosebire de magazinele mari cu articole sportive care vând biciclete pe bandă rulantă, oamenii aştia (par să) vând(ă) biciclete pentru a satisface pofta de bicicletism. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ei nu vând biciclete să facă bani, ei vând biciclete ca să facă lumea asta una mai bună!

Şi ne punem noi ochii pe nişte biciclete numai bune pentru portofelul nostru (suntem încă în bugetul de 1000 RON)

Kross Jantar



şi Kross Nuovo


Iarăşi: decizii! Care? De ce? Oare merită? Oare merit? Oare sunt orbit şi de fapt Dulcineea mea albastră mă aşteaptă altundeva???

Decizii

Băi frate, deci ne mutăm frate!

Şi cam atât.

Nu-i aşa că nu vă pasă dacă o să fie cam linişte pe aici un timp?