post cu multe poze de biciclete

Deci se apropie ziua mea ...şi vreau să-mi iau (! eu, mie) o bicicletăăă!

Decizii, decizii ...

Avem aşa:

1. bicicleta tre să fie albastră şi
2. tre să aibă coşuleţ pentru plimbat motanul! şi
3. să nu aibă tot felul de şmeansi feansi chestii de viteze, frâne, furtunaşe şi alte piese de schimb.

Nu cer multe nu-i aşa?

Asta credeam şi eu...până când...am început să caut!

Prima oară am aflat că bicicleta ideală pentru mine este cea pentru copii cu vârsta între 7 şi 11 ani

Apoi am aflat că bicicletele sunt de ţşpe feluri: de oraş, de ..., de ... şi de nu ne pasă.

Cele de oraş sunt muuult, muuult mai scumpe decât ce gândeşte un om că o să dea pe o bicicletă.

Cu gândul de mai sus în minte, ideal, i-de-al, aş avea două biciclete:

Johnny Loco Extreme Cruiser

şi

Giant Chixie

După cum se poate observa urmând linkurile de subt poze aceste două biciclete minunate se încadrează în categoria I shit money for a living, nivel neatins încă de Nătăfleţ în această viaţă.

După ce am mai plâns puţin şi ne-am suflat mucii am stat şi am concluzionat că oricât de minunate ar fi aceste biciclete, sunt prea perfecte pentru lumea asta.
Pentru Bucureşti adică.
Zău aşa! probabil că ţiganii de la colţ m-ar fura cu tot cu bicicletă după ce dau de două ori din pedală. Să fim realişti...

Problema apărută este următoarea: cât merită o bicicletă? 2 - 300 de lei? 7 - 800? peste 1000?!
Cât!?!

Pe de o parte, e prima bicicletă după vârsta de 12 ani, prima bicicletă de om mare.

Aşa cum primul salariu a fost cheltuit 50% pe dulciuri (all teh chocolat in the world is mine!) poate şi prima bicicletă merită un efort (financiar) cât de cât substanţial. Mai ales că era o vorbă: noi (săracii) nu ne permitem chestii ieftine.

Pe de altă parte ...1900 (minim) pe o bicicletă? Haideeee....ce face? Pedalează singură? Are shotgun pentru câini şi mârlani? Deocamdată stau la etajul unu dar dacă mă mut mai sus se teleportează singură la banii aştia? sau o car tot eu ca fraierul pe scări? Îţi serveşte şi cafeaua dimineaţa? De ce? De ce atât de mult? Mai pui 10 milioane şi-ţi iei o Dacie second hand ...

Iniţial mă hotărâsem la o nehotărîre (heh heh) simplă şi ieftină: Ideal sau Confort?

Ideal:



Confort:



după care apare Satana ( = Poznaşu'): da' nu-s prea ieftine!? de ce sunt aşa ieftine!? ceva e dubios...

Păi nu ştiu de ce! e doar o bicicletă, zic eu.

Şi aşa am mai plusat puţin. Ce face omul când nu se pricepe? Contează pe priceperea altora.

Şi aşa descoperim un site care se vrea aşa... boem, închinat bicicletei. Spre deosebire de magazinele mari cu articole sportive care vând biciclete pe bandă rulantă, oamenii aştia (par să) vând(ă) biciclete pentru a satisface pofta de bicicletism. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ei nu vând biciclete să facă bani, ei vând biciclete ca să facă lumea asta una mai bună!

Şi ne punem noi ochii pe nişte biciclete numai bune pentru portofelul nostru (suntem încă în bugetul de 1000 RON)

Kross Jantar



şi Kross Nuovo


Iarăşi: decizii! Care? De ce? Oare merită? Oare merit? Oare sunt orbit şi de fapt Dulcineea mea albastră mă aşteaptă altundeva???

pasta belgica

Cică la noi la cantină se serveşte haleu belgian.

...Sau bucătarii sunt belgieni, nu-mi dau seama, pentru că până acuma nu a fost nici una nici alta.

Una n-a fost pentru că wok de pui, salata tailandeză cu somon, pastele, varza cu cârnaţi, borşul de lobodă, micii şi chiftelele nu sunt belgiene, şi cealaltă nu e pentru că i-am văzut şi auzit pe bucătari şi nici măcar negrul de subt unghii nu era belgian la ei. Serios!

Eu nu ştiu de ce ar trebui să fiu impresionat de faptul că un bucătar a fost la şcoală în Belgia, având în vedere că belgienii sunt faimoşi doar pentru
bere,
napolitane
şi pedofili
şi nu pentru bucătărie, dar mă rog, având în vedere că nu ştiu, o iau de bună. Ce contează unde şi cât de multă pregătire are un bucătar atâta timp cât mâncarea este bună şi gustoasă. Nu contează, nu-i aşa?

Aşa se face că în ultimul timp am pornit pe un meniu aproape complet de paste. De luni până vineri: paste înainte de toate.

Este prea complicat să aleg între cele două feluri de carne şi cele trei garnituri, mai ales că uneori nici nu poţi alege, sunt prea de câcat toate, aşa că pastele ar trebui să fie o alegere sigură. În plus, câtă măiestrie îţi trebuie să fierbi nişte paste şi să le amesteci cu sos?! Nu prea multă. Cam cât un bucătar belgian, aşa.

Deci: meniul săptămânii 5-9 iulie: luni, marţi şi miercuri penne con pollo, joi şi vineri pasta al forno.

Luni: penne, 1% bucăţi de carne de pui şi o zamă albicioasă (nu, nu e smântână, ce-aveţi?! e apa în care au fiert pastele şi care s-a îngroşat de la făină).

Marţi: penne, 1% ardei, 0,2% ciuperci felii din conservă, 1% hmm..ceea ce aş putea cataloga drept cea mai ieftină şi împuţită şuncă presată. Nu, nu de pui, dar mai contează? Ah, şi zamă.

Miercuri: la fel ca Marţi.

Joi, adicătelea azi, o surpriză! pasta al forno s-a transformat pe etichetă în fusili al forno, că în farfurie erau tot penne. Pentru cine nu ştie, penne = tubuleţ, fusili = spirală (da, am verificat pe goagăl). Deci revenim: penne, 1% ardei, 0,5% bucăţi de carne de pui, 1% şuncă presată, zamă portocalie!

Vineri: vineri e de-abia mâine şi sincer, nu mă aştept la vreo deviaţie de la pene cu şuncă şi miros de ardei în zamă albă, dar o să editez postul să vă ţin la curent.

Acuma în schimb, aş vrea să trec în contul zilei de Vineri pastele mâncate vinerea trecută.
Se numeau penne arrabiata şi aveau următoarea compoziţie: fusili, farfalle, spaghete, zamă albă, şuncă de pui, ardei şiiiiii.....porumb! Mmmmmm....

Cum?! Nici urmă de penne sau de sos de tomate cu usturoi = arrabiata ?!

He he he, nătăfleţilor...nu fiţi fraieri, nu faceţi mofturi ...aici vorbim de bucătărie belgiană, nici nu aveţi voi idee câta măiestrie, câta rafinament, câta bătaie de joc...

Eu acuma am o singură nelămurire:

ne cred pe toţi proşti sau nu au resursele necesare să scoată o etichetă nouă pentru fiecare fel de paste?

Nu, nici prin cap nu-mi trece opţiunea că ei sunt proşti şi nesimţiţi. C'est pas possible!

L.E. Şi astăzi, vineri, fusili al forno au fost de fapt penne cu pui şi zamă albă