Prăpăd

Astăzi Nătăfleţul a pierdut tramvaiul.

Şi pentru că este o zi cu potenţial de Soare şi totodată o fire optimistă şi-a zis că nu-i bai! Mai bine merg pe gios. Şi la vale a luat-o!

Printre noroaie, guri de canalizare fără capac, bălţi, petece de zăpadă, maşini, pe şantiere improvizate ce acaparează tot trotuarul şi jumătate din şosea, prin parcări negândite ce acaparează tot trotuarul şi un sfert din şosea, printre gunoaie aruncate lângă coşul gol de gunoi, pe lângă gunoaie umane, zi de iarnă până-n seară zece Nătăfleţul se rostogolea fericit.

Până a ajuns printre vecini...

unde două potăi mari s-au pornit să latre venind cu viteză spre el şi au încercat să îl agaţe, probabil simţind miros de motan şi zăbăuc. Nătăfleţul s-a spariat şi s-a ferit, coborând de pe trotuar pe şosea. În acel moment nu venea nici o maşină, dar dacă ...?

Voi pe cine mai proslăveaţi?

Cu ce este pavat drumul

...în orice direcţie te-ai duce, parcă cu bune intenţii, dar stabilirea unui standard pentru bunătatea unei intenţii nu ştiu în sarcina cui cade.

Oricum ar fi, hai să vă spun cu ce se amăgeşte Nătăfleţul în fiecare dimineaţă şi ce-i alimentează lui speranţele că nu va ajunge la Sud de Rai.

Pe scurt: la metrou se găsesc în fiecare zi, în orice moment al zilei, un număr X de persoane care împart fluturaşi, pliante. Majoritatea celor ce folosesc metroul reuşesc să îi ignore cu succes şi trec indiferenţi pe lângă mâna întisă, de parcă ar cere nu ar da.

Ei bine, nu Nătăfleţul! El adună cu o faţă zâmbitoare toate pliantele oferite, se uită cu interes pe ele şi le bagă în buzunar sau în geanta (nu! nu le aruncă la primul coş de gunoi!), fericit că a putut ajuta pe cineva să-şi facă treaba.

Spuneţi şi voi: nu e prostanac acest Nătăfleţ?