Casă dulce casă

Recent şi din motive aleatoare Nătăfleţul s-a trezit membru destul de activ al pieţii imobiliare.

Cu această ocazie Nătăfleţul a avut plăcerea de a viziona câteva exponate.

Şi a observat câteva chestii pe care ţine să le împartă cu voi...

# pe locul unu, cireaşa de pe tort ...gresie în dormitor! (şi în sufragerie, şi pe balcon, şi în orice altă încăpere dotată cu podele...)
Ce au gândit oamenii ăştia când au realizat o asemenea atrocitate? Au gândit?! Şi mai au nesimţirea să spună "lux"! Lux unde? Poate prost gust...

Chestia asta îmi aminteşte de povestea cu Hercule şi grajdurile lui Augeas ...trebuiau doar să facă o mică scurgere în podea şi curăţenia era gata! Să fim serioşi ...

# pe locul doi ..barul/open kitchen/american kitchen. Puteţi să-i ziceţi cum vreţi ...este la fel de rău.
Am impresia că oamenii ăştia nu folosesc bucătăria. Cel puţin nu pentru gătit. Îşi pun canapele de piele în camera de zi şi după aia sparg peretele ca să fie siguri că ambianţa chicioasă este completată de mirosul din bucătărie ....mi-nu-nat!

# locul trei este cumva legat de locul doi: no more balconies. none. nowhere.
De ce? Păi prima idee ar fi pentru că sunt proşti. A doua ar fi pentru că vor să mintă şi să spună "aaaa..dar uite ce cameră mare este". A treia presupunere ar fi că mai mult nu-i duce mintea.

Nu, nu eşti mai modern dacă nu ai balcon. Eu nu vreau balcon ca să-mi ţin butoaiele cu varză sau damingeanele cu vin. Nu. Pur şi simplu am nevoie de un spaţiu aerisit, separat de restul casei. De ce urăşte lumea balcoanele ...?

Preocupare chinuitoare

Stătea aşa Nătăfleţul şi o ardea boem pe peron în Victoriei.

Aglomeraţie mare mon cher!

Şi la un moment dat îşi face apariţia o tanti. Tanti vorbea la telefon. Nu, nu vorbea tare, nici nu gesticula. Vorbea la telefon şi atât.

Acuma, ce e de discutat: tanti avea ...o freză.
Şi când zic freză ştiţi că urmează ceva spectaculos.
Ce poate fi spectaculos la o freză?
Păi în nici un caz faptul că arată bine, nu! O freză este spectaculoasă atunci când este un dezastru!

Hai să punem punctul pe i ca să ştim clar cu ce avem de a face: era o chică doamnelor şi domnilor!

O. Chică.

Şi nu orice fel de chică - de exemplu există chici involuntare create de lenea de a merge la frizer, sau chici greşeli de moment oh, dar nu vreau să mă iei prea scurt la spate - ci mama chicilor!

Genul de chică inversată: părul este deja lung şi apoi este tăiat scurt în faţă şi pe după urechi. Ah, şi era făcută coc.

Nu, nu vom avea o dezbatere pe tema

C h i c a - această oroare a societăţii umane şi a haitelor de hiene

...nu, vom pune doar o întrebare simplă:

în ce moment şi prin ce mecanisme de gândire, în timpul realizării frezei, tanti respectivă a ajuns la concluzia că nu vrea să fie tunsă scurt de-a lungul şi de-a latul scăfârliei şi a hotărât că acea grozăvie numită chică îi va pastra o fărâmă de feminitate?

Fals! De ce? Cum? De ce? Nu! Când? De ce? Fals! Nu, nu, nu! Cine? De ce? De ce? De ceee?!?