30DC - Ziua 18

Ziua 18 — Orice

În timp ce mă îmbrăcam azi de dimineaţă am auzit un zbang.

Până să mă dezmeticesc eu ce era, domnul Eric s-a înfiinţat frumos la uşa balconului şi a început să cârâie, să mmmiorlăie şi să se agite.

Am elucidat misterul după ce am văzut o vrabie pe marginea balconului.

Boul, pentru că era un vrăbioi (fapt confirmat de dom' profesor ornitolog Poznaşu), a intrat direct în uşa de la balcon. Şi nici măcar nu era curat geamul. Cred că era miop.

Dacă vă întrebaţi, nu l-am lăsat pe domnul paramedic Eric să îi facă respiraţie gură la gură. Nu sunt aşa de nemilos.

După vreo oră şi ceva vrăbioiul şi-a revenit şi a zburat.

Fascinant, nu?

clarificări

îi zic Poznaşului că nimeni n-a comentat la postul lui.
el zice că nu-i amuzant.
prostii! zic eu. Uite, măcar cineva ţi-a dat un de-a dreptul fascinant.
şi ce înseamnă asta? întreabă el, că e de câcat?
nu, e de bine: de-a dreptul fascinant şi îmi place cum gândeşti e de bine, neah e un meh, adică ceva de genul plic-tisitor şi varză e clar că e de rău, nu?
păi de ce nu sunt în ordine atunci?
pentru că eu vreau să vă folosiţi caaaapul, de aia!

...şi voi îl folosiţi, nu-i aşa?

în ultimul timp

am observat un obicei urât la mine.

În timp ce merg, dacă aud paşi în urma mea, grăbesc ritmul ca nu cumva să mă întreacă cel ce vine din urmă.

Adică, ceva de genul de-abia mă târâi, casc gura, fac teste să văd dacă pot merge cu ochii închişi, încerc să intru în contact cu delfinul primordial din mine şi să îmi odihnesc câte o emisferă a creierului pe rând, merg în zig-zag ferindu-mi paşii de canioane şanturi, munţi din grămezi de nisip şi ramuri duşmane dintr-o lume liliputană ...dar când aud zgomot arcuiesc spatele, fac pasul mare şi intru în modul competitiv.

Aş zice că e orgoliu, că nu vreau să fiu întrecut, dar nu pot să zic că în mod conştient, dacă stau să analizez, îmi pasă. O fac mai degrabă instinctiv. Aşa de instinctiv că mă uimesc şi pe mine.

Nu sunt minunat şi etern fascinant?