acu' că ne-am întors pe magistrala Unu, am impresia că o să revină şi întâmplările întâmplătoare de la metrou...now waddaya fink ov dat?

Întâmplător sau nu

(asta e discutabil pentru că evident că e premeditat totul, factorul aleator este introdus doar de dragul păstrării unei anumite sănătăţi mintale prin investirea personajelor principale cu o oarecare inocenţă şi deci nevinovăţie)

tanti ce a urcat în Piaţa Victoriei în metroul cu direcţia Dristor 2 e o persoană foarte greu de caracterizat.
Tânără (28-35 de ani), fardată palid, rujată intens după moda anilor 20 şi cu un garderob din anii 50 (haină lungă, imprimeu leopard, căciulă de blană cilindrică, cizme fără toc, lungi).

Ea ia loc pe scaun.

Eu, în picoare, mă chiorăsc la ecranul Ţâţelor* încercând să desluşesc unul din documentele puse acolo de test şi pe care îl citesc din lipsă de ocupaţie...

Brusc detectez mişcare la periferia câmpului vizual. Evident, procesez ce se întâmplă. Nu de curiozitate măăăi, ci doar pentru că poate trebuia să mă dau la o parte. Aşa sunt eu: politicos şi întotdeauna gânditor la nevoile altora!

Şi deci mă concentrez, dar nu reuşesc să-mi dau seama ce se întâmplă fără să trebuiască să mă holbez, aşa că renunţ.

Mai stau, mai merge metroul, eu mai citesc..brusc! din nou mişcare. De data aceasta sunt pregătit: cum întâmplător metroul trage la peron mă prefac că mă uit şi eu "...pe unde mai suntem?" şi o periez cu privirea pe tanti: tanti îşi făcea cruce. Citea dintr-o cărticică de rugăciuni, îşi mai făcea cruce, mai citea, mai dădea pagina, iar cruce...

Credincioasă femeie!

La un moment dat a terminat cu mătăniile, a închis cărticica, a pus-o grijuliu în poşetă, o poşetă maaaare, încăpătoare, din care mai apoi a extras ultima ediţie a publicaţiei gratuite la metrou "ring" şi a început să o frunzărească cu interes.

Informată femeie!

Aici se încheie povestea mea.
Dacă nu v-a plăcut, nu mă contactaţi.
Dacă nu aţi înţeles-o, nu mă contactaţi.
Orice ar fi, nu mă contactaţi.


* cine nu a fost pe fază să fie informat că nu mai avem iPod ci Cowon pe care nu-l cheamă tot Kaamos ci Tits, din lipsă de propuneri mai bune şi de inspiraţie.

D este pentru Dimmu

Dimmu Borgir.

De ceva timp mă aflu în posesia ultimul album epic al nenilor ăştia, dar de-abia zilele trecute am dat o tură cu winampu' prin el.

Că a aflat de existenţa lui, jmecherul ăsta de winamp* îmi tot strecoară câte o melodie aşa, la shuffle, poate poate.

Şi azi ce îmi zguduie mie lista cu surle şi trâmbiţe? Şiretul ăsta mi-a băgat iară una bucată Dimmu. Şi mă uit curios să văd ci cântec îi că nu le recunosc aşa uşor:

teh grammar nazi would LOL

A Jew Traced Through Coal! doamnelor şi domnilor, a more flammable traced through coal Jew!

Deci se ia evreul, se tăvăleşte prin praf de cărbune şi se aruncă în cuptor! Pooof! Ce minunat de la întâmplare şi insultător!

Evident, titlul era prea bun ca să fie adevărat şi un ochi aruncat pe wikipedia ne-a confirmat bănuiala că acolo se vrea a fi Jewel şi nu Jew. Păcat...




* o să vă povestesc eu într-o zi teoria mea cum că winampu e inteligent şi are o minte a lui, nu e doar o aplicaţie simplă... they are watching us!

30DC - Ziua 18

Ziua 18 — Orice

În timp ce mă îmbrăcam azi de dimineaţă am auzit un zbang.

Până să mă dezmeticesc eu ce era, domnul Eric s-a înfiinţat frumos la uşa balconului şi a început să cârâie, să mmmiorlăie şi să se agite.

Am elucidat misterul după ce am văzut o vrabie pe marginea balconului.

Boul, pentru că era un vrăbioi (fapt confirmat de dom' profesor ornitolog Poznaşu), a intrat direct în uşa de la balcon. Şi nici măcar nu era curat geamul. Cred că era miop.

Dacă vă întrebaţi, nu l-am lăsat pe domnul paramedic Eric să îi facă respiraţie gură la gură. Nu sunt aşa de nemilos.

După vreo oră şi ceva vrăbioiul şi-a revenit şi a zburat.

Fascinant, nu?