Am vrut să vă zic câte kile are mâţu, ce dimensiuni şi caracteristici specifice rasei i-au dat, da' mi-am dat seama că nu ştiu.
Ştiu doar că are 3 kile 7-800, pentru că mi s-a părut prea greu acum două seri când l-am luat în braţe şi m-am gândit că două conserve pe zi e prea mult.
Ştiu că are dinţii ascuţiţi pentru că mă doare când mă muşcă de glezne, că are ghearele tăioase pentru că mi-a făcut ferfeniţă mâinile, că e (încă) mândrul posesor a două coaie cât năutul pentru că şi le spală din zece în zece minute, că nu-i place să stea singur, că are blană, multă blană!, pentru că deşi ne-a umplut hainele cu ea cea de pe el este în continuare foarte generoasă.
Când este stresat îşi umezeşte nasul până la rădăcină şi arată ca un clown.
Nu este sociabil şi se crizează când cunoaşte oameni noi.
Este foarte vorbăreţ şi seara dă raportul vreo juma' de oră cu ce a făcut el toată ziua, deşi aş băga mâna în foc că a dormit 90% din timp (5% mâncat + 5% toaleta).
Îi plac iaurtul cu vanilie, îngheţata şi brioşele. Şi acestea din urmă vanilate.
Paşte trifoi mai aprig ca o turmă de capre dar nu ştie să facă diferenţa între ghiveciul cu trifoi şi cel cu muşcate aşa că miaună insistent să îi fie prezentat (= dat jos de pe pervaz, aşteptat să fie făcută inspecţia, primit privire plină de reproş, pus la loc pe pervaz) cel din urmă deşi i se explică că nu este bun.
Îi place să se urce pe cel mai de sus raft al bibliotecii de unde priveşte cu dispreţ şi superioritate pe toţi cei care nu sunt în stare să se ridice la înălţimea aşteptărilor sale.
De obicei e cam măgar dar compensează cu dăţile când este lipicios, altfel nu-mi explic de ce îi mai este tolerată prezenţa.
Răspunde la numele de Eric, spus tare, răspicat, dar şi la Ericuţă Bubuluţă, Măgarule, Purceluş, Cârnat, Cornichon, Gigel, etc. atâta timp cât sunt spuse cu aceeaşi intonaţie ca şi Eric.
Şi dacă astea nu sunt de ajuns ...sper să înveţe să citească cât mai curând, altfel nu o să înţeleagă:
La Mulţi Ani Eiríkr*!
* şi Sara şi fratele gras a lui Eric şi fratele gri care seamănă cu tata lu' Eric şi surioara gri şi jucăuşă şi sper că n-am uitat pe nimeni.
L.E. Iote şi pozele, proaspete din cuptor:
deşi neclară, aceasta rămăne fotografia mea preferată cu Eric
(la o zi după ce l-am adus acasă)
