| Tigruţu |
Viaţa de festival este una foarte boemă şi pitorească. Cu atât mai mult cu cât distanţa dintre locul festivalului şi lumea civilizată creşte.
Aşa se întâmplă şi la Hellfest. Situat la 20 de kilometri de Nantes, chiar în afara Clissonului, festivalul a atras o bucată bună de ciudaţi, oameni în costume, englezi şi spanioli (două dintre cele mai gălăgioase, scandalagii şi nesimţite popoare întâlnite).
Printe costumaţi (omul banană, heidi, spiderman, batman, un spiriduş, Mario & Luigi - doar să numesc câţiva) s-a aflat şi Tigruţul.
Personaj foarte popular, mai ales în timpul somnului (bănuiesc, cauzat de o beţie cruntă) când toată lumea se oprea şi se poza lângă el, mai ceva ca pe lângă turnul Eiffel.
Nu a mişcat un deget, nu a schiţat nici un gest. După cum vedeţi, este înconjurat aproape până la refuz de oameni (şi gunoaie) care îşi văd de treaba lor (i.e. privesc concertul în desfăşurare) şi nu este deranjat deloc.
A ţinut-o aşa tot concertul Therion, la începutul căruia am dat peste el, până pe la mijlocul concertului lui Ozzie, când s-a trezit brusc, s-a ridicat în picioare, a pozat cu ghiarele în aer, după care s-a pierdut în mulţime.
Melodia era Bark at the Moon.
How befitting! some would say