Satan's Little Helper

E dimineaţă, soarele străluceşte şi avem 10 minute libere între duş şi spălat pe dinţi aşa că ne facem de treabă cu aparatul foto şi încercăm să prindem nişte macro photos pentru BA.

Căutăm colţişorul cu soare din cameră unde umbrele frunzelor nu ne strică treaba aşa de tareee, ne ghemuim cu un caiet pe genunchi şi încercăm să ţinem camera cât mai nemişcatăăă....aaaa...moment de echilibristică delicat ...simţim ceva pufos pe piciooor ...wtf!?

Why ...hello there young chap! May I assist you? You see, I'm a professional ...

Dis notebook doesn't taste quite rite..I thing you're doing it wrong!

Nu vreau să vă spun că oriunde m-aş fi dus, oricum m-aş fi întors, Inspectorul Gigel apărea imediat să vadă şi el şi să-şi dea cu părerea.

Aşa, gratuit. Că aşa e el, generos. Mai ai ce comenta?

Cu ce este pavat drumul

...în orice direcţie te-ai duce, parcă cu bune intenţii, dar stabilirea unui standard pentru bunătatea unei intenţii nu ştiu în sarcina cui cade.

Oricum ar fi, hai să vă spun cu ce se amăgeşte Nătăfleţul în fiecare dimineaţă şi ce-i alimentează lui speranţele că nu va ajunge la Sud de Rai.

Pe scurt: la metrou se găsesc în fiecare zi, în orice moment al zilei, un număr X de persoane care împart fluturaşi, pliante. Majoritatea celor ce folosesc metroul reuşesc să îi ignore cu succes şi trec indiferenţi pe lângă mâna întisă, de parcă ar cere nu ar da.

Ei bine, nu Nătăfleţul! El adună cu o faţă zâmbitoare toate pliantele oferite, se uită cu interes pe ele şi le bagă în buzunar sau în geanta (nu! nu le aruncă la primul coş de gunoi!), fericit că a putut ajuta pe cineva să-şi facă treaba.

Spuneţi şi voi: nu e prostanac acest Nătăfleţ?