chestii care nu-s de fată

once you had Häagen-Dazs you can never go back.
everything else has ...too much sugar!

Nu-i aşa că vă plictisiţi? Şi eu! Ei, nu chiar, doar că am de treabă şi nu ştiu cum să o evit

Tocmai ce am mâncat o îngheţată (Top Gun - groaznic de oribilă!) şi mi-am dat seama că noi (românii) nu prea avem parte de chestii bune aşa, parcă totul e prea special făcut pentru Europa de Est. Oare de ce, oare până când? De fapt, ce mă mai întreb ...pasă cuiva că e aşa? Neaaaah ...

der Zeppelin ist gelandet

München, München, München, München ...

şi Salzburg şi Vienna şi Budapesta ...

şi avion şi tren şi autocar ...

şi vulcan şi cenuşă ...

şi două zile pe tren în loc de două ore cu avionul ...

şi două zile în plus de concediu de coşmar în loc de concediu de odihnă ...

şi tot aşa ...

ce vremuri trăim domnule, ce vremuri!

tu crezi în povești?

Sunt un nesimţit, ştiu. Îmi cer scuze. Am zis mâine şi e deja răspoimâine. Eu ştiu că trebuie să scriu şi vreau să o fac, dar uneori e mai greu decât pare (mai ales când la mijloc e un sfârşit de săptămână).

Observ că luna aceasta e cam sărăcăcioasă și oricât m-aș chinui nu pot să-mi dau seama ce am făcut de nu am avut timp de stat la taclale. Uneori mai încep câte un post în care aberez despre drama societății moderne și a tineretului din ziua de astăzi forțat să muncească până la epuizare, dar îmi dau seama că sunt prea serios și abandonez după două-trei paragrafe. E prea actual, prea plicsitor.

Hai să încep cu lucrurile simple: mergem în vacanțăăăă! Peste o lună. Mergem la München. Șă mâcăm cârnați și ș'bem beri. De ce München? Pentru că merităm.