acu' că ne-am întors pe magistrala Unu, am impresia că o să revină şi întâmplările întâmplătoare de la metrou...now waddaya fink ov dat?
Întâmplător sau nu
(asta e discutabil pentru că evident că e premeditat totul, factorul aleator este introdus doar de dragul păstrării unei anumite sănătăţi mintale prin investirea personajelor principale cu o oarecare inocenţă şi deci nevinovăţie)
tanti ce a urcat în Piaţa Victoriei în metroul cu direcţia Dristor 2 e o persoană foarte greu de caracterizat.
Tânără (28-35 de ani), fardată palid, rujată intens după moda anilor 20 şi cu un garderob din anii 50 (haină lungă, imprimeu leopard, căciulă de blană cilindrică, cizme fără toc, lungi).
Ea ia loc pe scaun.
Eu, în picoare, mă chiorăsc la ecranul Ţâţelor* încercând să desluşesc unul din documentele puse acolo de test şi pe care îl citesc din lipsă de ocupaţie...
Brusc detectez mişcare la periferia câmpului vizual. Evident, procesez ce se întâmplă. Nu de curiozitate măăăi, ci doar pentru că poate trebuia să mă dau la o parte. Aşa sunt eu: politicos şi întotdeauna gânditor la nevoile altora!
Şi deci mă concentrez, dar nu reuşesc să-mi dau seama ce se întâmplă fără să trebuiască să mă holbez, aşa că renunţ.
Mai stau, mai merge metroul, eu mai citesc..brusc! din nou mişcare. De data aceasta sunt pregătit: cum întâmplător metroul trage la peron mă prefac că mă uit şi eu "...pe unde mai suntem?" şi o periez cu privirea pe tanti: tanti îşi făcea cruce. Citea dintr-o cărticică de rugăciuni, îşi mai făcea cruce, mai citea, mai dădea pagina, iar cruce...
Credincioasă femeie!
La un moment dat a terminat cu mătăniile, a închis cărticica, a pus-o grijuliu în poşetă, o poşetă maaaare, încăpătoare, din care mai apoi a extras ultima ediţie a publicaţiei gratuite la metrou "ring" şi a început să o frunzărească cu interes.
Informată femeie!
Aici se încheie povestea mea.
Dacă nu v-a plăcut, nu mă contactaţi.
Dacă nu aţi înţeles-o, nu mă contactaţi.
Orice ar fi, nu mă contactaţi.
* cine nu a fost pe fază să fie informat că nu mai avem iPod ci Cowon pe care nu-l cheamă tot Kaamos ci Tits, din lipsă de propuneri mai bune şi de inspiraţie.
