astăzi m-a enervat o babă.

Stăteam la coadă la case în my local shop, eram the very next person, când respectiva babă trece pe lângă mine și printr-o mișcare supersupraelastică îmi zice, în timp ce își așeza punga cu ouă pe tejghea "casă liberă de ce nu înaintați", așa, pur și simplu, pe jumătate întoarsă spre mine și pe jumătate vărsându-și coșul la casă.

Am rămas puțin blocat, puțin împietrit de sângele ce mi se urca la cap, am luat ouăle de pe tejghea și i le-am vârât unul câte unul  și am scâncit un de-abia auzit "Casa nu este liberă. Doamna nu a ..." după care m-am oprit. M-am uitat cu scârbă la ea, în timp ce își ducea fâșneț coșul la intrare, defilând prin fața mea "eu de obicei nu mă bag în față nu fac eu de astea".

Desigur, prima mea reacție fusese să încerc să îi explic că respectiva casă nu era liberă, clientul de dinainte nu își pusese cumpărăturile în sacoșă și deci nu încheiase procesul de achiziționare al lor.

Desigur, this would have been foolish of me*.

Îmi este greu să înțeleg uneori de ce oamenii nu sunt în stare să proceseze conceptul de spațiu personal, de ce aleg să se pună în situații de căcat doar ca să nu câștige ...nimic!

Când mi-am încheiat (nu, nu neîntrerupt) sesiunea de cumpărături, respectiva babă încă mai înainta spre ușă, deși până în momentul în care mi-a luat față dăduse dovadă de o agilitate ieșită din comun. Nu fusese în stare nici măcar să părăsească incinta magazinului. Probabil nu avea cui să se bage în față.

* într-o zi o să vă povestesc despre discuția mea cu o cucoană, tot la coadă la case, pe acest subiect. E mai interesantă. E cu dialog. Am și eu replici!

unu doi trei

Astăzi este baba mea.

Deşi a început frumos cu Soare şi vânticel de Primăvară văz că s-a cam posomorât.
Poate mă supăr şi eu şi aştept să treacă toate babele şi după aia mi-o aleg pe care o vreau! Să mai vedem atunci cine e dăştept!

Păi da' nu?

Gust amar

Aseară am fost la magazin.

O babă tembelă îşi luase căruţ ca să-şi pună cumpărăturile inexistente - cu toţii ştim ca nu o să găsească niciodată ceva destul de ieftin pentru buzunarele ei, sau dacă găseşte acel ceva (= 1 borcan cu păstăi şi 1 pungă cu 2 felii de salam) un coş ar fi fost mult prea încăpător să le găzduiască!

Baba e cu căruţul. Magazinul nu e hypermarket, e un magazin de cartier cu rafturile cât mai îngrămădite pentru a conserva spaţiul. Ce face cotoroanţa ... îşi lasă căruţul pe o parte a culoarului şi în micul spaţiu rămas se apleacă să studieze marfa. Încet, tacticos, borcan cu borcan, că doar e bătrână, nu e o tinerică fâşneaţă.

Ajung în spatele ei. Ev'dent, nu am cum să trec! Tuşesc. Nimic. Aştept. Nimic. Mormăi un "pardon?". Nimic. Mă enervez. O împing pe babă şi mă strecor printre şunca-i şi raftul cu borcane fragile. Păi să nu-ţi iei lumea'n cap?

Nu, nu mă puteam întoarce înapoi. Baba stătea chiar în marginea rândului, la capătul de "ieşire".

În plus, deja făcusem un compromis cu câteva minute în urmă când un imbecil s-a hotărât să citească ingredientele de la sucuri în mijlocul culoarului. Avea căruţ, ev'dent. Şi deşi apa minerală era chiar dincolo de el, nu aveam cum să ajung, aşa că am ocolit frumos tot rândul, am intrat prin capătul celălalt, am ajuns lângă el, am luat o sticlă de apă minerală şi i-am trimis o privire cât o mie de cuvinte!

În concluzie: urăsc oamenii care se duc la magazin deşi nu au nici cea mai mică idee ce vor să cumpere, ceva de genul "lasă că găsesc eu ceva acolo ...". Ce-i asta? Ce.E. Asta.!?. Vă zic eu ce este: este o atitudine care nu trebuie tolerată!

Şi în al doilea rând (paragraf) urăsc oameni care nu sunt conştienţi de sine, care nu-şi conştientizează limitele. Şi când zic limite mă refer la dimensiunea corpului şi la spaţiul din jur. Nu, nu eşti regele magazinul aşa că ţine-ţi frumos căruţul în faţă! Alţii trebuie să treacă. Şi te rog nu mi-l mai băga în fund la casă şi nu-mi mai reteza picioarele, nu depinde de mine viteza cu care se mişcă vânzătoarea!

Zău aşa... în unele zile îţi vine să dai cu bomba în unele locuri...